1,806 matches
-
Acasa > Cultural > Vizual > CRISTINA OPREA - GÂNDURI DESPRE CREAȚIA BRÂNCUȘIANĂ Autor: Cristina Oprea Publicat în: Ediția nr. 2251 din 28 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Despre opera lui Constantin Brâncuși se va scrie pentru că mereu vor exista interogații asupra gândului materializat în formă. Începuturile creației sale, ca la orice artist sunt legate de pașii făcuți spre studiu, spre înțelegerea materialului și redarea volumului. Dar în interiorul său Brâncuși a înțeles că arta, sculptura este mai mult decât redarea unei
GÂNDURI DESPRE CREAŢIA BRÂNCUŞIANĂ de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362901_a_364230]
-
în formă. Începuturile creației sale, ca la orice artist sunt legate de pașii făcuți spre studiu, spre înțelegerea materialului și redarea volumului. Dar în interiorul său Brâncuși a înțeles că arta, sculptura este mai mult decât redarea unei realități. Este o interogație asupra a ceea ce suntem în interiorul nostru sau asupra spațiului existențial. Fiecare lucrare a sa e o redescoperire a frumosului, o esențializare a formei. Cercul, pătratul, rombul, în general semnele geometrico-meandrice au format cândva un alfabel arhetipal. De acolo au evoluat
GÂNDURI DESPRE CREAŢIA BRÂNCUŞIANĂ de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362901_a_364230]
-
PENTRU VASILE BURLUI DINTR-UN TEATRU AL MINTII Autor: Pompiliu Comsa Publicat în: Ediția nr. 1071 din 06 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului SEMN DE ADMIRAȚIE PENTRU VASILE BURLUI DINTR-UN TEATRU AL MINȚII Citesc și recitesc cu mare plăcere ''Interogațiile lui Așur'' semnat de profesorul universitar doctor Vasile BURLUI, dacă nu greșesc a cincea carte de poezie a acestei personalități originară din Suceveniul Galațiului. Stau undeva în curtea gospodăriei mele, pe o bancă veche și dintr-o dată cerul vânăt de
SEMN DE ADMIRATIE PENTRU VASILE BURLUI DINTR-UN TEATRU AL MINTII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363042_a_364371]
-
alocă sincerității trăirea în neantul iubirii, pentru că iubirea fără adevăratele sentimente, trăite în sineși, este moartă. Poema care dă titlul volumului poate fi o artă poetică ce definește un specific auctorial remarcabil, un anumit tip de imagine, frisonant și convingător. Interogațiile'' lansate sunt adevăruri exprimate sub forma întrebării retorice rostită cu plecăciunea umilă a înțeleptului, neliniștea metafizică și cea pământească denotă emoția netrucată, lirismul natural și memorabil al unui poet care suferă profund, dar reținut și cu demnitate, ca în ''Paris
SEMN DE ADMIRATIE PENTRU VASILE BURLUI DINTR-UN TEATRU AL MINTII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363042_a_364371]
-
care meșteșugiți. Închei cu vorbele pe care vi le-ar fi spus regretatul meu tată: ''Mă, fir-ar să fie, cum scrii tu, pohete Vasile Burlui. Teribil. Te cutremuri. E Poezie''. Cu plecăciune, Pompiliu COMȘA, Reporter European 2012 *Vasile Burlui, ''Interogațiile lui Așur'', Editura APOLLONIA, 2013, colecția ‚'De anima'', 100 pagini, cu o prefață de Andrei Grigor și un portret de Zamfira Bârzu Referință Bibliografică: Semn de admiratie pentru Vasile Burlui dintr-un teatru al mintii / Pompiliu Comsa : Confluențe Literare, ISSN
SEMN DE ADMIRATIE PENTRU VASILE BURLUI DINTR-UN TEATRU AL MINTII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363042_a_364371]
-
văzut Parisul,/ Un muzeu cu meduze vorbitoare,/ Dar a venit un pistolar, i-a scos ochiul,/ E un semn de moarte, a spus baba Crina...” În aceste poeme nu găsim prețiozitate sau pedanterie. Neastâmpărul și urgența frământului lăuntric și ale interogației lirice nu lasă loc nici reveriei romantice, nici contemplării visătoare a naturii. Tonalitatea lirică trece de la familiar, anecdotic, cvazi-comic, la tensionat, asertiv, categoric, declarativ, proclamativ. Poetul nu umblă, calofil, la finețuri estetice dar accede fără a o căuta, la frumusețea
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
pierdut al Teleormanului Poematica unui socratic diasporean de o rară și ultrafină, impregnare de aphorie, empatie și demnitate, am avut savoarea de a o postprefața pentru poetul Stelian Platon, la unul dintre ultimele sale volume de poezii „Ireversibil reflexul...(?)” Semnul interogației, în paranteză dilematica a titlului, este oarecum retorica, daca nu paradoxistă...Din cuprinsul cărții, Aforismele sunt cheile reflexibităților subînțelese, inteligență românească tălăzuind metaforic...și vine, flux- reflux, la limanul unde Gânditorul adună, ca în Vermeer, scoicile mirărilor și (sau) răsucirile
SOCRATICUL DIASPOREAN LA NEW YORK de STELIAN PLATON în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368439_a_369768]
-
dar este și un rai în care amurgul este veșnic: „Dedic această carte bunicilor mei: Ioana și Ion Mureș, cei care mi-au transformat copilăria într-un vis etern” Poemele doamnei Emilia Țuțuianu, delicate și gingașe, sunt imnurile, lamentațiile, uimirile, interogațiile sufletului îngerului care se întoarce acasă, în copilărie , unde o așteaptă casa bunicilor ei, dar și Acasă, la Domnul. Căci ce este viața omului decât o întoarcere acasă, în lumea din care am venit, la Domnul? Întoarcerea este în același
O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368468_a_369797]
-
neputințele. Astfel, introspecția sa devine prilej de cunoaștere a puterii Celui Preaînalt. După cum corect remarca Părintele Andre Scrima, icoana Rugului Aprins este pentru intelectualii de la Mănăstirea Antim "literă", "scriptură", vector al epifaniei originare, oferind posibilitatea deschiderii unor căi nebănuite pentru interogațiile cardinale ale spiritului. Iar doctrina teologică desprinsă din acest fragment scripturistic constituie, de fapt, liniile de forță ale isihasmului: nevoindu-se întru dobândirea rugăciunii curate, omul își descoperă neputințele și dobândește totodată, puterea de a le declara și mărturisi în fața
DESPRE MISCAREA RUGUL APRINS ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366815_a_368144]
-
neputințele. Astfel, introspecția sa devine prilej de cunoaștere a puterii Celui Preaînalt. După cum corect remarca Părintele Andre Scrima, icoana Rugului Aprins este pentru intelectualii de la Mănăstirea Antim "literă", "scriptură", vector al epifaniei originare, oferind posibilitatea deschiderii unor căi nebănuite pentru interogațiile cardinale ale spiritului. Iar doctrina teologică desprinsă din acest fragment scripturistic constituie, de fapt, liniile de forță ale isihasmului: nevoindu-se întru dobândirea rugăciunii curate, omul își descoperă neputințele și dobândește totodată, puterea de a le declara și mărturisi în fața
DESPRE MISCAREA RUGUL APRINS ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366816_a_368145]
-
mijloacele cu care am organizat societatea”. De faptul că n-am știut să ne folosim îndeajuns de aceste daruri, se înțelege că nu mai este de vină Dumnezeu, și nici filozoful francez. Binevoiți a desprinde fir cu fir buchetul de interogații care tot sporește, pentru a amirosi și cunoaște aromele și tainele îmbătătoare năvălind dinspre „pajiștile” mirifice ale Puterii, care inundă și freamătă nările, ațâță puterile judecății, răscolește și înfierbântă simțurile pentru a găsi începutul unor dumireli care să ne redea
ESEU DESPRE PUTERE (I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366891_a_368220]
-
pâlcuri de pini.” Poetul nu propune soluții, nu dă verdicte, nu distinge metamorfoze grave ci își asumă acest parcurs cerebral prin chiar existența ireversibilă. “Ceasornicarul din Strasbourg” este timpul trecând absolut, ca anotimpuri între științe și nonculturi prețioase, însă cu interogații subtextuale de finețe aici, poetul-om navigând odată cu incertitudinile și dilemele sale intelectuale, contemplând. “Anul șarpelui Glikon”, poezia care dă și titlul volumului, se conturează pe aceeași retorică suplă și pe același limbaj viu. Trimitere zodiacală, anul șarpelui face o
THEODOR GEORGE CALCAN- ANUL ŞARPELUI GLYKON de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367701_a_369030]
-
una pe alta, dar singur „străinul” - străinul unei relații obiective - deține cheile. În fapt, nici aici, în vizibil și tactil, nu avem certitudinea cunoașterii adevărate a celor mai familiare lucruri. Cu atât mai mult, în ce privește cunoașterea Universului, rămânem la porțile interogației, pe lângă care credința ne dă o certitudine al cărei conținut nu ni-l putem imagina „exact”. „Cine ești tu, mai puțin străin decât altul / său, mai tânăr voinic? Cine ești?... știu c-ai umblat / odată prin morțile mele și că
POEZIE DE TAINĂ SEMNATĂ VASILE GRIGORE LATIŞ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367051_a_368380]
-
marca filosofică a tuturor lucrărilor sale (indiferent de domeniul abordat), Cantemir rămâne în zona caldă a creației, neasemănat (altul) docților simplului „colaj” (rece) de preluări-copie din diverse lucrări. Determinarea sentimentală a secretului științific și comunicarea lui entuziastă, permanent sub auto-severitatea interogației imediat lămurite într-un codex însemnat de trăirea interioară a autorului fac actul de comunicare (egal cu o exteriorizare) „extatic”. Răpit de activitatea meditativă a examinării, identificării și recunoașterii științifice, Cantemir ajunge (prin prezidiul interpretării originale, prin ineditul corelațiilor interdisciplinare
ALTUL CANTEMIR de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367127_a_368456]
-
mii de miliarde!... Nu știm dacă la egalitate și nu credem că în concurență cu Moartea, Dumnezeu (chiar dacă nu totdeauna e numit în mod expres) este omniprezent în poemele lui Teofil Răchițeanu - Și din slava lui înaltă / Dumnezeu binecuvîntă... -, dar interogațiile omenești rămân fără răspuns concret pentru că limbajul dumnezeiesc este intraductibil în limbajul lumii imanente stăpânite de Rîul-Timp. Singura certitudine este: Pururea nedezlegată / Taină ești fără hotare!... Sunt condiții diferite, peste care („deocamdată”) nu se poate trece. De aceea De ce viața
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
negândite, acel flash de licăriri ascunse ce așteptau să irumpă lumină clară și nețărmurită, să cuprindă lumea căreia urma să-i ridicăm vălul „secretelor” și să-i expunem dedesubturile și întunericul ungherelor care ne țintuia într-un șir consistent de interogații și răspunsuri. Auzind eu că pot da de necaz cu o astfel de carte „la vedere”, am „chitit-o”-n pod, era scrisă în germană și engleză, limbi socotite „imperialiste”(!) și găseam scuze când ai mei mă observau adesea că
ÎNCEPUTURILE LECTURII ŞI CUM ÎŢI VINE POFTA DE EA ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367214_a_368543]
-
care o avem cu privire la odrasle? Ne-am pus vreodată, problema că un copil poate fi un model creștin pentru un adult? Cum ne îndeplinim ca indivizi, dar și ca societate, datoria ce ne revine față de micuții noștri? Iată tot atâtea interogații la care răspunde cu succes românul creștin al Ligiei Semăn, “Tragedie și triumf”. Dacă în românele obișnuite scriitorul urmărește să proiecteze cât mai bine anumite aspecte din realitate - sentimente, frământări, experiențe, toate acestea văzute din perspectiva umană - românul creștin are
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
care o avem cu privire la odrasle? Ne-am pus vreodată, problema că un copil poate fi un model creștin pentru un adult? Cum ne îndeplinim ca indivizi, dar și ca societate, datoria ce ne revine față de micuții noștri? Iată tot atâtea interogații la care răspunde cu succes românul creștin al Ligiei Semăn, Ligia Semăn debutează în anul 1995 cu românul “Funiile dragostei”, urmat de “Handicapul conștiinței” (1999), “Tragedie și triumf” (2004) și “ Domnind peste împrejurările vieții” (2006) - ultima, un volum de eseuri
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
zădărnicia luptei cu timpul. Clepsiderele Corinei Petrescu sunt la acesta clipe „mari ca niște lacuri/ de câmpie/ ... Ora își punea o coroană de nori, liliachie.” Dincolo de tenta tristă, însă nu dramatică, specifică ambelor poezii, finalul, deși identic ca formă - o interogație retorică - diferă ca mesaj. Dacă Nichita Stănescu spune: „Ți-aduci aminte suflete de-atunci, tu, gândule ?”, ceea ce denotă neputință și regret, Corina Petrescu are intuiția întoarcerii spre Divinitate, singura în măsură să găsească o soluție la orice neliniște și durere
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
comod si materialist. Omul recent este o meditație despre lumea de azi a unui modern nesatisfăcut de propria sa modernitate. Este o critică a modernității care nu se mulțumește nici cu proclamațiile suficiente ale postmodernității, nici cu regretele tradiționalismului - o interogație asupra modernității suscitată de presimțirea dureroasă că ori de cate ori ți se deschide în față un drum, altele ți se închid în spate ori în laterală. Când ne închinăm bigot la minunile modernității, cum ne îndeamnă zelatorii modernității și delatorii tradiției, în
„CE SE PIEREDE ATUNCI CÂND CEVA SE CÂŞTIGĂ?” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367247_a_368576]
-
pierdut al Teleormanului Poematica unui socratic diasporean de o rară și ultrafină, impregnare de aphorie, empatie și demnitate, am avut savoarea de a o postprefața pentru poetul Stelian Platon, la unul dintre ultimele sale volume de poezii „Ireversibil reflexul...(?)” Semnul interogației, în paranteza dilematică a titlului, este oarecum retorică, dacă nu paradoxistă...Din cuprinsul cărții, Aforismele sunt cheile reflexibităților subînțelese, inteligența românească tălăzuind metaforic...și vine, flux- reflux, la limanul unde Gânditorul adună, ca în Vermeer, scoicile ... Citește mai mult -SOCRATICUL
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
paradisul pierdut al TeleormanuluiPoematica unui socratic diasporean de o rară și ultrafină, impregnare de aphorie, empatie și demnitate, am avut savoarea de a o postprefața pentru poetul Stelian Platon, la unul dintre ultimele sale volume de poezii „Ireversibil reflexul...(?)” Semnul interogației, în paranteza dilematică a titlului, este oarecum retorică, dacă nu paradoxistă...Din cuprinsul cărții, Aforismele sunt cheile reflexibităților subînțelese, inteligența românească tălăzuind metaforic...și vine, flux- reflux, la limanul unde Gânditorul adună, ca în Vermeer, scoicile ... VII. LACRIMI PE PÂINE
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
să fii, să fiu, să fiu în nefiind//” (Albastrul de deasupra, pag. 443). Fără să-și împodobească versurile cu artificii stilistice, poetul își rostește discursul limpede, fără stridențe, preferând să-și exprime ideile prin sintagme care să declanșeze șiruri de interogații și răspunsuri din partea cititorului. Nu putem să nu remarcăm și muzicalitatea care se naște din ritmul rostirii, din tonul ușor elegiac, din armonia intrinsecă a asocierii cuvintelor. O listă lungă putem alcătui doar din temele sale consacrate: dragostea, curgerea ireversibilă
COMAN ŞOVA – UN POET AL SPAŢIULUI NEMŢEAN de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364708_a_366037]
-
chiar o nenorocire să fii român (ba chiar să fii și frumos). Dan Puric (Maestrul, Apologetul și Mărturisitorul delicat și sensibil) are o alcătuire orfică. Aceasta fiind opusul retoricii. Flautul său fermecat vine din adâncurile nației, având afinități organice cu interogațiile pe care și le-au pus în același sens intelectualii interbelici. Numai că el nu folosește semnul întrebării. Spre deosebire de cărturarii prezentului, Dan Puric aduce cu sine afirmația, lăsând dubiile și aporiile pe seama belferilor. Recurge la memorie și reamintește că în
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348977_a_350306]
-
introducere încercând să punctez funcția poetului încă din evul mediu. M-am răzgândit, conștient că atâția alți poeți au citit acele lucruri, iar unui cititor performant i se par cu siguranță teribil de plictisitoare. Mi-am mai dat seama că interogația cu pricina are cu vârsta un cu totul alt răspuns, iar când se trage linia se constată uneori că omul nu se regăsește cu totul în scrierile lui. Lucrez cu sensuri și analogii, cu imaginația dar și cu un dor
LA MULTI ANI,DRAGI POETI , DE ZIUA MONDIALA A POEZIEI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349100_a_350429]