1,000 matches
-
este cum se folosesc datele științifice deja dobândite și, evident, cât de declarată este paternitatea hipotextului (inclusiv în discursul critic). Nathalie Limat-Letellier (1998) exprimă intertextualitatea în termeni de interconectare și împletire (sau, ca să păstrăm accentul pus pe etimologia textului, întrețesere). "Intertextualitatea ar caracteriza generarea textului plecând de la alt(e) text(e), scrierea noilor pagini fiind înțeleasă ca interacțiune cu enunțuri anterioare și preexistente"27 (Limat-Letellier și Miguet-Ollagnier: 1998, 17). Mânat de demonul teoriei, Antoine Compagnon va reveni asupra fenomenului intertextual (Paris
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
e) text(e), scrierea noilor pagini fiind înțeleasă ca interacțiune cu enunțuri anterioare și preexistente"27 (Limat-Letellier și Miguet-Ollagnier: 1998, 17). Mânat de demonul teoriei, Antoine Compagnon va reveni asupra fenomenului intertextual (Paris, [1998]), abordând legătura dintre iluzia referențială și intertextualitate (s.a.). Va profita de prilej pentru a creiona cuvenite nuanțări, dar și, poate, pentru a exprima un entuziasm reținut față de taxinomia categoriilor transtextu alității, care a revoluționat hermeneutica lui "cărțile din cărți se fac". Intertextualitatea se substituie referinței, remarcă cercetătorul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
legătura dintre iluzia referențială și intertextualitate (s.a.). Va profita de prilej pentru a creiona cuvenite nuanțări, dar și, poate, pentru a exprima un entuziasm reținut față de taxinomia categoriilor transtextu alității, care a revoluționat hermeneutica lui "cărțile din cărți se fac". Intertextualitatea se substituie referinței, remarcă cercetătorul de la Université Paris IV-Sorbonne. Astfel, se manifestă o a doua generație în teoria literară, după prima epocă preocupată de text în imanența lui, ca operă închisă, care stă de vorbă numai cu limbajul său. După ce
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în teoria literară, după prima epocă preocupată de text în imanența lui, ca operă închisă, care stă de vorbă numai cu limbajul său. După ce a făcut carieră un demers critic centrat pe sintaxa textului literar, pe măsură ce semantica a câștigat teren, intertextualitatea avansează o abordare prielnică deschiderii textului, dacă nu către lume, cel puțin spre alte cărți, spre bibliotecă. Prin intertextualitate, s-a realizat trecerea de la structuralism la ceea ce s-a numit post-structuralism (Compagnon: 1998, 128). Sunt luminate diferențe de nuanță între
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
numai cu limbajul său. După ce a făcut carieră un demers critic centrat pe sintaxa textului literar, pe măsură ce semantica a câștigat teren, intertextualitatea avansează o abordare prielnică deschiderii textului, dacă nu către lume, cel puțin spre alte cărți, spre bibliotecă. Prin intertextualitate, s-a realizat trecerea de la structuralism la ceea ce s-a numit post-structuralism (Compagnon: 1998, 128). Sunt luminate diferențe de nuanță între dialogism și intertextualitate. La Bahtin, noțiunea care desemnează simfonia vocilor din text avea o deschidere superioară către lume, înspre
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
abordare prielnică deschiderii textului, dacă nu către lume, cel puțin spre alte cărți, spre bibliotecă. Prin intertextualitate, s-a realizat trecerea de la structuralism la ceea ce s-a numit post-structuralism (Compagnon: 1998, 128). Sunt luminate diferențe de nuanță între dialogism și intertextualitate. La Bahtin, noțiunea care desemnează simfonia vocilor din text avea o deschidere superioară către lume, înspre "textul" social. Discursul critic al lui Bahtin (ce opunea caracterului monologic al romanelor lui Tolstoi opera polifonică a lui Dostoievski) reintroducea realitatea, istoria și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
lui Bahtin (ce opunea caracterului monologic al romanelor lui Tolstoi opera polifonică a lui Dostoievski) reintroducea realitatea, istoria și societatea în text, privit ca structură complexă de voci, conflict dinamic de limbaje și stiluri eterogene. Deși calchiere a dialogismului bahtinian, intertextualitatea Juliei Kristeva închide din nou textul, prins prizonier doar cu literaritatea lui esențială (ibidem,129). Aceeași observație asupra punctelor slabe ale definirii kristeviene a intertextualității va fi formulată câțiva ani mai târziu și de Anne Claire Gignoux, profesor la aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
complexă de voci, conflict dinamic de limbaje și stiluri eterogene. Deși calchiere a dialogismului bahtinian, intertextualitatea Juliei Kristeva închide din nou textul, prins prizonier doar cu literaritatea lui esențială (ibidem,129). Aceeași observație asupra punctelor slabe ale definirii kristeviene a intertextualității va fi formulată câțiva ani mai târziu și de Anne Claire Gignoux, profesor la aceeași universitate: "definiția intertextualității [vezi supra, prima pagină a prezentului capitol, despre text ca absobție și transformare] în care se citește de 5 ori cuvântul " text
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
închide din nou textul, prins prizonier doar cu literaritatea lui esențială (ibidem,129). Aceeași observație asupra punctelor slabe ale definirii kristeviene a intertextualității va fi formulată câțiva ani mai târziu și de Anne Claire Gignoux, profesor la aceeași universitate: "definiția intertextualității [vezi supra, prima pagină a prezentului capitol, despre text ca absobție și transformare] în care se citește de 5 ori cuvântul " text " tinde să îndepărteze noțiunea de " subiect ", prezent la Bahtin, pentru a-i substitui un structuralism afirmat" (Gignoux: 2005
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
prezent la Bahtin, pentru a-i substitui un structuralism afirmat" (Gignoux: 2005, 14). Întorcându-ne la A. Compagnon, acesta precizează faptul că, la G. Genette, citatul, plagiatul și aluzia sunt formele ordinare (plagiatul, în dublu sens "ordinar", am zice) ale intertextualității; dacă nu este luată cu tot cu productivitatea pe care i-o atribuie J. Kristeva, intertextualitatea riscă să nu se îndepărteze prea mult de surse ori influențe. În cursul său universitar 28, autorul cărții despre munca de citare delimitează începuturile noțiunii astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
-ne la A. Compagnon, acesta precizează faptul că, la G. Genette, citatul, plagiatul și aluzia sunt formele ordinare (plagiatul, în dublu sens "ordinar", am zice) ale intertextualității; dacă nu este luată cu tot cu productivitatea pe care i-o atribuie J. Kristeva, intertextualitatea riscă să nu se îndepărteze prea mult de surse ori influențe. În cursul său universitar 28, autorul cărții despre munca de citare delimitează începuturile noțiunii astfel: intertextualitate fundamentală (Kristeva, Barthes) și intertextualitate aplicată (Riffaterre, Genette)29. 1.2.5. Anii
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
dacă nu este luată cu tot cu productivitatea pe care i-o atribuie J. Kristeva, intertextualitatea riscă să nu se îndepărteze prea mult de surse ori influențe. În cursul său universitar 28, autorul cărții despre munca de citare delimitează începuturile noțiunii astfel: intertextualitate fundamentală (Kristeva, Barthes) și intertextualitate aplicată (Riffaterre, Genette)29. 1.2.5. Anii 2000: intertextualitatea între rigoare și exces Tiphaine Samoyault (2001)30 consideră că intertextualitatea tezaurizează memoria literaturii (idee exprimată paratextual și de Monica Spiridon 31). Literatura se scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
productivitatea pe care i-o atribuie J. Kristeva, intertextualitatea riscă să nu se îndepărteze prea mult de surse ori influențe. În cursul său universitar 28, autorul cărții despre munca de citare delimitează începuturile noțiunii astfel: intertextualitate fundamentală (Kristeva, Barthes) și intertextualitate aplicată (Riffaterre, Genette)29. 1.2.5. Anii 2000: intertextualitatea între rigoare și exces Tiphaine Samoyault (2001)30 consideră că intertextualitatea tezaurizează memoria literaturii (idee exprimată paratextual și de Monica Spiridon 31). Literatura se scrie în raport cu lumea, dar și în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
să nu se îndepărteze prea mult de surse ori influențe. În cursul său universitar 28, autorul cărții despre munca de citare delimitează începuturile noțiunii astfel: intertextualitate fundamentală (Kristeva, Barthes) și intertextualitate aplicată (Riffaterre, Genette)29. 1.2.5. Anii 2000: intertextualitatea între rigoare și exces Tiphaine Samoyault (2001)30 consideră că intertextualitatea tezaurizează memoria literaturii (idee exprimată paratextual și de Monica Spiridon 31). Literatura se scrie în raport cu lumea, dar și în cadrul unei relații cu ea însăși, cu istoria sa, cu imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cursul său universitar 28, autorul cărții despre munca de citare delimitează începuturile noțiunii astfel: intertextualitate fundamentală (Kristeva, Barthes) și intertextualitate aplicată (Riffaterre, Genette)29. 1.2.5. Anii 2000: intertextualitatea între rigoare și exces Tiphaine Samoyault (2001)30 consideră că intertextualitatea tezaurizează memoria literaturii (idee exprimată paratextual și de Monica Spiridon 31). Literatura se scrie în raport cu lumea, dar și în cadrul unei relații cu ea însăși, cu istoria sa, cu imaginea cronologică a producerilor sale, cu lungul drum al originilor ei. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de adoptare plenară 32. Reluarea unui text poate fi aleatorie sau consimțită, aminitire vagă, omagiu declarat sau, mai mult, supunere față de un model, răsturnarea canonului 33 sau inspirație voluntară. Citat, aluzie, referință, pastișă, parodie, plagiat, colaje de tot felul, practicile intertextualității se repertoriază ușor și se lasă descrise 34 (Samoyault: 2001, 5). Autoarea studiului asupra intertextualității apreciază rolul jucat de Gérard Genette în trecerea noțiunii din lingvistică în poetică. Scriitorul Palimpsestului a diferențiat două tipuri de relații altădată indistincte și confuze
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
declarat sau, mai mult, supunere față de un model, răsturnarea canonului 33 sau inspirație voluntară. Citat, aluzie, referință, pastișă, parodie, plagiat, colaje de tot felul, practicile intertextualității se repertoriază ușor și se lasă descrise 34 (Samoyault: 2001, 5). Autoarea studiului asupra intertextualității apreciază rolul jucat de Gérard Genette în trecerea noțiunii din lingvistică în poetică. Scriitorul Palimpsestului a diferențiat două tipuri de relații altădată indistincte și confuze, conform celor două categorii, de intertextualitate și hipertextualitate, separate pe considerentul că prima desemnează coprezența
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
lasă descrise 34 (Samoyault: 2001, 5). Autoarea studiului asupra intertextualității apreciază rolul jucat de Gérard Genette în trecerea noțiunii din lingvistică în poetică. Scriitorul Palimpsestului a diferențiat două tipuri de relații altădată indistincte și confuze, conform celor două categorii, de intertextualitate și hipertextualitate, separate pe considerentul că prima desemnează coprezența a două texte, iar cealaltă arată când un text derivă din altul (vezi supra). Capitolul dedicat memoriei literaturii actualizează tipologia practicilor intertextuale în care se încadrează: citatul și plagiatul, parodia și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
lui perene. Din acest motiv, consideră autoarea lucrării, reluarea mitului se asociază unei memorii vagi și delocalizate. Rescrierea mitului nu presupune repetarea narațiunii pe care o cuprinde; el povestește și istoria propriei istorii, ceea ce reprezintă, de asemenea, o funcție a intertextualității. Transformarea îi asigură mitului supraviețuirea și trecerea continuă. Nici studiu al influențelor, nici simplă identificare a hipotextului, analiza mitului poate deveni studiu intertextual în măsura în care punctele de interes vizează mișcarea sensurilor, drumul temelor și al figurilor (Intertextualitatea mitului, nu intertextualitatea care
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
asemenea, o funcție a intertextualității. Transformarea îi asigură mitului supraviețuirea și trecerea continuă. Nici studiu al influențelor, nici simplă identificare a hipotextului, analiza mitului poate deveni studiu intertextual în măsura în care punctele de interes vizează mișcarea sensurilor, drumul temelor și al figurilor (Intertextualitatea mitului, nu intertextualitatea care funcționează pe Principiile mitului idee lansată în prezenta lucrare, vezi infra, capitolul care propune o perspectivă antropologică asupra intertextualității). Analiza straturilor povestirii oferă imaginea firului roșu intratextual: examinarea mai multor variante ale aceluiași text revelează și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a intertextualității. Transformarea îi asigură mitului supraviețuirea și trecerea continuă. Nici studiu al influențelor, nici simplă identificare a hipotextului, analiza mitului poate deveni studiu intertextual în măsura în care punctele de interes vizează mișcarea sensurilor, drumul temelor și al figurilor (Intertextualitatea mitului, nu intertextualitatea care funcționează pe Principiile mitului idee lansată în prezenta lucrare, vezi infra, capitolul care propune o perspectivă antropologică asupra intertextualității). Analiza straturilor povestirii oferă imaginea firului roșu intratextual: examinarea mai multor variante ale aceluiași text revelează și o circularitate a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mitului poate deveni studiu intertextual în măsura în care punctele de interes vizează mișcarea sensurilor, drumul temelor și al figurilor (Intertextualitatea mitului, nu intertextualitatea care funcționează pe Principiile mitului idee lansată în prezenta lucrare, vezi infra, capitolul care propune o perspectivă antropologică asupra intertextualității). Analiza straturilor povestirii oferă imaginea firului roșu intratextual: examinarea mai multor variante ale aceluiași text revelează și o circularitate a referinței care dezvăluie originea (Samoyault: 2001, 92) textului în cauză. Cercetătoarea funcției mnezice a intertextualității lasă să-i "scape" o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
propune o perspectivă antropologică asupra intertextualității). Analiza straturilor povestirii oferă imaginea firului roșu intratextual: examinarea mai multor variante ale aceluiași text revelează și o circularitate a referinței care dezvăluie originea (Samoyault: 2001, 92) textului în cauză. Cercetătoarea funcției mnezice a intertextualității lasă să-i "scape" o nemulțumire voalată la adresa neclarității terminologice a conceptului kristevian, în formularea lui "maternă": "în orice text, cuvântul introduce un dialog cu alte texte: iată ideea pe care J. Kristeva a împrumutat-o (A. Compagnon spunea "a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cuvântul introduce un dialog cu alte texte: iată ideea pe care J. Kristeva a împrumutat-o (A. Compagnon spunea "a calchiat-o") de la Bahtin, aruncând-o în euforie neologică și abstractizare teoretică"37 (ibidem, 10). Și Sophie Rabau vorbește despre intertextualitate ca despre o poetică a textului (2002). La începuturile kristeviene și barthesiene ale noțiunii, se simțea teama de o ruptură drastică de critica surselor și de influențele care ajutau, până atunci, la studiul relațiilor dintre texte. Vechile instrumente ale comparatismului
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
sosire, ci ele erau aplicate textului rezultat, solicitate numai să deceleze ideea străină din pagină (ca și cum am vorbi despre zmeul care simțea miros de om). Imaginea este justificată de "vânătoare de intertexte", pe care comparatismul o practica avant la lettre. Intertextualitatea joacă o dublă funcție: de definire (a literaturii) și de operare (analiza procedeelor literare) se precizează în deschiderea manualului intertextualității. Cartea prezintă extrase din lucrările cercetătorilor care s-au ocupat de intertextualitate, în ordonare cronologică sau tematică, fiecare contribuție teoretică
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]