464 matches
-
foarte severă sau chiar fatală. Acestea sunt motivele pentru care CPTH se completează, de obicei, cu drenajul biliar extern (fig. 175) sau cu procedee de stentare percutane. Alte complicații sunt colesau hemoperitoneul, pneumotoraxul, scurgerile biliare, cu sau fără peritonită, fistulele intrahepatice, pneumotoracele, pseudoanevrismele și fistulele arteriovenoase, dar și reacțiile alergice la substanța de contrast iodată. Mortalitatea este de 0,2-0,9 % [2]. În obstrucția biliară de cauză tumorală, CTPH este inferioară CPRE în ceea ce privește rata de succes, având o rată de complicații
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Marcel Tanţău () [Corola-publishinghouse/Science/92161_a_92656]
-
care este implicat în prelucrarea, stocarea și distribuția lor precum și a vitaminelor. Principalele funcții ale ficatului se împart în trei categorii: funcții vasculare de stocare și filtrare a sângelui; funcții metabolice; funcții excretorii și secretorii. 9.1. Circulația hepatică Ramurile intrahepatice ale arterei hepatice și venei porte converg în capilare sinusoide, care se varsă în venele centro-lobulare (fig. 26), ce converg prin venele hepatice în vena cavă inferioară. In fiecare minut ~1100 ml de sânge trec prin vena portă spre sinusoidele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
sanguin este redus. La nivel hepatic nu există inervație vasodilatatoare, ci numai simpatică vasoconstrictoare (noradrenergică, cu efect bazat pe α adrenoceptorii din mușchiul neted vascular). Inervația simpatică provine din plexul hepatic pentru artera hepatică și din nervii splahnici pentru ramurile intrahepatice ale venei porte. Circulația în porțiunile periferice ale ficatului este lentă (sludge) și numai o porțiune din organ este perfuzată activ. Când presiunea venoasă sistemică crește, ramurile venei porte sunt dilatate pasiv și cantitatea de sânge prezentă în ficat crește
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
organ este perfuzată activ. Când presiunea venoasă sistemică crește, ramurile venei porte sunt dilatate pasiv și cantitatea de sânge prezentă în ficat crește; congestia venoasă hepatică poate fi foarte mare în insuficiența cardiacă. Invers, când presiunea sistemică scade, ramurile portale intrahepatice se contractă și presiunea portală crește, astfel că debitul sanguin prin ficat este foarte redus, șuntând cea mai mare parte din organ. Constricția arteriolelor mezenterice reduce debitul portal. In șocul sever debitul hepatic poate fi redus în asemenea măsură încât
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
proteine. Rolul ficatului în metabolismul mineralelor și vitaminelor Ficatul depozitează vitaminele A, D, K, B , B , B2 6 12, PP și acidul folic. Carotenii sunt transformați în ficat în vitamina A în prezența hormonilor tiroidieni. Cantitățile de vitamina B12 înmagazinate intrahepatic acoperă necesitățile pentru cel puțin un an. Dintre minerale, ficatul deține o rezervă de cupru și de fier. 9.4. Funcția secretorie și excretorie a ficatului Ficatul participă la excreție prin eliminarea pe cale biliară a pigmenților biliari, colesterolului, a unor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
la cană. Se beau 2-3 căni pe zi. Se va masa zona sensibilă din mijlocul tălpii drepte a piciorului, care se află la 3-4 cm sub degetele 4 și 5, timp de 5 minute. ANGIOCOLITE Sunt inflamații ale căilor biliare intrahepatice, care survin, de obicei, după toxinfecții alimentare sau În suferințele inflamatorii biliare extrahepatice. Ceai de cicoare, 2 lingurițe de rădăcină la cană, care se bea În 3 reprize, Înainte de mesele principale. Ceai din frunze de frasin, 2 lingurițe la cană
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
până la ultimele degete ale mâinii stângi; alteori către gât și omoplat. Durerea este adesea asociată cu respirație grea, tahicardie, tulburarea ritmului bătăilor cardiace cu modificarea numărului contracțiilor și intervalelor care există Între ele etc. ANGIOCOLITĂ: boală datorată inflamației căilor biliare intrahepatice și extrahepatice. ANOREXIE: lipsa poftei de mâncare. Este un simptom provocat de o afecțiune a tubului digestiv, fie de o tumoră malignă. ANXIETATE: stare de teamă, de frică, de neliniște, mai mult sau mai puțin conștientă, care produce o puternică
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
statice (3D) sau dinamice (4D). Ecografia 3D/4D furnizează relații exacte în legătură cu dispoziția spațială, forma, suprafața și textura tumorilor (fig. 22 a,b). Această procedură poate fi utilă pentru stabilirea structurilor anatomice normale ale ficatului dar și ale maselor tumorale intrahepatice (fig. 23 a-d). Combinarea acestei proceduri cu procedee de substracție și cu metode de evaluare a circulației intratumorale permite un diagnostic mai precis al naturii tumorale precum și o mai bună stabilire a tacticii de ablație intraoperatorie (fig. 24 a-
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Radu Badea, Simona Ioanițescu () [Corola-publishinghouse/Science/92131_a_92626]
-
bilă datorită conectării la tractul biliar, aglomerate în mici focare în spațiile porto-biliare și înconjurate într-o stromă fibroasă; macroscopic: noduli de culoare alb-gri, cu diametrul de maximum 1 cm), susține ipoteza patogeniei printr-o creștere progresivă a ductelor biliare intrahepatice embrionare, care devin hiperplazice, nu involuează și se separă complet (26). O altă ipoteză patogenică pledează pentru originea lor directă din epiteliul căilor biliare sau dintr-o celulă precursoare acestui epiteliu (26). Uneori, leziunile chistice pot coexista cu fibroadenomatoza biliară
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
Chiștii hepatici par a deriva din epiteliul căilor biliare sau dintr-o celulă precursoare acestui tip de epiteliu. Majoritatea autorilor consideră că formarea chiștilor se realizează prin dilatarea progresivă a unor microhamartoame biliare care apar prin hiperplazia ductelor hepatice biliare intrahepatice embrionare, care nu involuează (2, 3); ulterior, pe măsură ce chiștii cresc, se separă de ductele biliare. Identificarea genei PKD1 și a proteinei pe care o codifică a permis studiul localizării acestei proteine în diferite țesuturi. Imunolocalizarea policistinei cu anticorpi monoclonali a
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
Imunolocalizarea policistinei cu anticorpi monoclonali a evidențiat expresia ei în ficat, mai ales în ductele biliare și mai intens la făt decât la adult (12). Microhamartoamele biliare sunt considerate leziuni congenitale determinate de existența unei tulburări în dezvoltarea căilor biliare intrahepatice. Această modificare determină apariția mai multor afecțiuni grupate sub denumirea de boli fibropolicistice hepatobiliare (8). Din acest grup de afecțiuni fac parte: boala Caroli, caracterizată prin dilatarea căilor biliare intrahepatice; disgenezia biliară sau fibroza hepatică congenitală; microhamartoamele biliare care vor
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
congenitale determinate de existența unei tulburări în dezvoltarea căilor biliare intrahepatice. Această modificare determină apariția mai multor afecțiuni grupate sub denumirea de boli fibropolicistice hepatobiliare (8). Din acest grup de afecțiuni fac parte: boala Caroli, caracterizată prin dilatarea căilor biliare intrahepatice; disgenezia biliară sau fibroza hepatică congenitală; microhamartoamele biliare care vor produce polichistoza hepatică. Dacă această schemă patogenică ar fi în întregime adevărată, copiii cu ADPKD s-ar naște cu numeroase microhamartoame ce ar scădea pe măsură ce acestea evoluează spre formarea de
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
de dimensiuni mari, mai ales de cei situați periportal, determină creșterea presiunii în vena portă și apariția hipertensiunii portale cu dezvoltarea varicelor esofagiene și gastrice, iar ulterior a ascitei. Alte mecanisme incriminate în apariția hipertensiunii portale cuprind: existența unei boli intrahepatice nediagnosticate; existența unor boli hepatice intercurente; coexistența unei fibroze hepatice congenitale, situație în care drenarea chiștilor de mari dimensiuni nu ameliorează hipertensiunea portală. Majoritatea autorilor raportează însă ameliorarea simptomatologiei generate de hipertensiunea portală, inclusiv a incidenței hemoragiilor digestive prin ruptura
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
canale colectoare dilatate. Glomerulii sunt intacți, dar reduși ca număr din cauza ectaziei ductelor colectoare și edemului. Nu este prezentă displazia. Ficatul este totdeauna afectat (fibroză portală și disgenezie biliară), prezentând de la naștere fibroză portală și interlobulară, ectazii ale canalelor biliare intrahepatice, ramurile venelor portale distale sunt mici (20); ulterior, chiștii cresc în volum, se dezvoltă hepatomegalie și hipertensiune portală, iar canalele biliare extrahepatice se dilată. Prezentarea clinică (15, 19). Boala se manifestă de cele mai multe ori de la naștere; forma cea mai severă
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
măriți de volum. Ecografia evidențiază rinichi mari, cu creștere difuză a ecogenității ce ascunde joncțiunea cortico-medulară. Specifică este prezența unui halou hipoecogen subcapsular. Pot fi prezenți chiști, dar mai mici de 2 mm diametru. Ficatul prezintă creșterea ecogenității, canale biliare intrahepatice dilatate, scăderea vizualizării venelor portale periferice datorită țesutului fibros. La copiii mai mari UIV arată modificări asemănătoare cu ADPKD, cu lipsa striațiilor, prezența de macrochiști și distorsiuni ale canalelor colectoare; mărimea rinichilor scade cu vârsta, invers ca în ADPKD. Ficatul
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
unește marginea stângă a venei cave inferioare suprahepatice cu vezicula biliară, denumită linia lui Cantlie (cavoveziculară), care delimitează hemificatul drept de cel stâng, absolut autonome din punct de vedere vascular și biliar (fig. 1). Anatomia funcțională se bazează pe distribuția intrahepatică a pediculilor portali și a venelor suprahepatice. Ficatul este divizat în două părți - ficatul drept și ficatul stâng. Fiecare hemificat este la rândul său împărțit în două sectoare: anterior și posterior. Fiecare sector la rândul său are două segmente, cu excepția
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92123_a_92618]
-
mm și lungă de circa 8 cm abordează ficatul la nivelul hilului, fiind elementul anatomic situat cel mai posterior la nivelul pediculului hepatic. În hil se bifurcă dând cele două trunchiuri drept și stâng, care irigă fiecare hemificat corespunzător. Distribuția intrahepatică respectă segmentația ficatului, constituind împreună cu canalul biliar și arborizația arterială pediculul glissonian, deoarece prelungirile capsulei Glisson învelesc elementele vasculo-biliare ce pătrund și ies din ficat la nivelul hilului. În afara trunchiului portal principal mai există venele porte accesorii care ajung la
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92123_a_92618]
-
se pot hipertrofia în caz de obliterare a trunchiului port principal, stabilind o nouă circulație portală, dând naștere cavernomului portal. Circulația aferentă hepatică este dublă: arterială și venoportală, asigurând pentru ficat 10-14% din volumul circulant total, iar 40% din sângele intrahepatic se află în vasele de mare capacitate (vena portă, venele suprahepatice, artera hepatică). Din acest motiv, ficatul se comportă ca un organ venos expansiv. Dacă presiunea venoasă centrală crește, ficatul devine un rezervor venos. De asemenea, ficatul va elibera sânge
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92123_a_92618]
-
dintre ariile irigate de ramurile portale. Aspectul cel mai interesant al dublei irigații arteriale și venoase este autoreglarea. În caz de scădere a presiunii din teritoriul arterei hepatice apare arteriolo-dilatația miogenă, scăzând rezistența din teritoriul arterial fără alterarea fluxului sanguin intrahepatic. Scăderea fluxului portal este asociată cu scăderea rezistenței în teritoriul arterial intrahepatic. Acest fenomen este verificat în cazul operațiilor de șunt porto-cav din hipertensiunea portală, care scad presiunea din teritoriul portal și ameliorează irigația arterială hepatică. Creșterea fluxului arterial a
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92123_a_92618]
-
irigații arteriale și venoase este autoreglarea. În caz de scădere a presiunii din teritoriul arterei hepatice apare arteriolo-dilatația miogenă, scăzând rezistența din teritoriul arterial fără alterarea fluxului sanguin intrahepatic. Scăderea fluxului portal este asociată cu scăderea rezistenței în teritoriul arterial intrahepatic. Acest fenomen este verificat în cazul operațiilor de șunt porto-cav din hipertensiunea portală, care scad presiunea din teritoriul portal și ameliorează irigația arterială hepatică. Creșterea fluxului arterial a fost observată și în obstrucțiile acute ale căii biliare principale. Circulația limfatică
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92123_a_92618]
-
se dispun sub capsula Glisson și intercomunică cu rețeaua din jurul colecistului. Originea rețelei profunde intraparenchimale este în spațiul lui Disse perivascular față de acinul hepatic, colectându-se apoi din jurul vaselor triadei portale spre periferia lobului. Colectoarele limfatice profunde au un traiect intrahepatic ce urmează elementele arteriale și portale spre hilul hepatic. Dinspre hil, limfaticele se colectează în ganglionii limfatici din ligamentul hepato-duodenal și cei paracoledocieni, urmând un traiect spre ganlionii celiaci pentru a se vărsa în final în cisterna lui Pecquet. O
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92123_a_92618]
-
Colangiocarcinomul intrahepatic (ICC) Este un carcinom hepatic primitiv cu originea în epiteliul căilor biliare intrahepatice, prezentând în consecință o diferențiere de tip biliar. ICC poate apărea în orice porțiune a arborelui biliar intrahepatic, de la ductele segmentare și porțiunea ramificațiilor majore, până la cele
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92152_a_92647]
-
Colangiocarcinomul intrahepatic (ICC) Este un carcinom hepatic primitiv cu originea în epiteliul căilor biliare intrahepatice, prezentând în consecință o diferențiere de tip biliar. ICC poate apărea în orice porțiune a arborelui biliar intrahepatic, de la ductele segmentare și porțiunea ramificațiilor majore, până la cele mai mici ducte și ductuli biliari. Adesea, ICC care se dezvoltă în ductele
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92152_a_92647]
-
Colangiocarcinomul intrahepatic (ICC) Este un carcinom hepatic primitiv cu originea în epiteliul căilor biliare intrahepatice, prezentând în consecință o diferențiere de tip biliar. ICC poate apărea în orice porțiune a arborelui biliar intrahepatic, de la ductele segmentare și porțiunea ramificațiilor majore, până la cele mai mici ducte și ductuli biliari. Adesea, ICC care se dezvoltă în ductele biliare mici intrahepatice este denumit incorect „ICC periferic”, dar folosirea acestui termen trebuie descurajată [1]. este divizat anatomic
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92152_a_92647]
-
consecință o diferențiere de tip biliar. ICC poate apărea în orice porțiune a arborelui biliar intrahepatic, de la ductele segmentare și porțiunea ramificațiilor majore, până la cele mai mici ducte și ductuli biliari. Adesea, ICC care se dezvoltă în ductele biliare mici intrahepatice este denumit incorect „ICC periferic”, dar folosirea acestui termen trebuie descurajată [1]. este divizat anatomic în trei porțiuni: cea superioară, (incluzând hilul), porțiunea medie și porțiunea inferioară. O clasificare anatomică mai rafinată a colangiocarcinoamelor extrahepatice a fost propusă de Bismuth
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92152_a_92647]