528 matches
-
era atât de puternică, încât Craig se smulse din furtuna de gânduri. Se întoarse și le privi. Una din femei spunea ceva cu gura aproape lipită de un dispozitiv mic și strălucitor pe care-l avea la mână. Craig gândi, intrigat, "un radio-brățară". Apoi intră în lift și uită incidentul în timp ce cobora. Și în hol se aflau femei, iar la intrare, de asemenea. Lângă bordură așteptau jumătate de duzină de mașini negre, impunătoare, fiecare cu câte o femeie la volan. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Dar el o ținu înainte, încruntat, până ce ajunse la o suprafață tare și netedă. Îi atraseră atenția două lumini aflate la distanță, pe strada slab luminată, deoarece se mișcau. Și se făcea un zgomot puternic. Luminile și sunetul îl fascinară. Intrigat, păși spre ele, ieșind din umbra unui copac. Fulgerător, luminile ajunseră în fața lui. În ultimul moment, văzu că în spatele luminilor venea o formă mare, neagră. Urmă o lovitură de neimaginat, un scârțâit îndepărtat și apoi voci la oarecare distanță. - Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ținea foarte mult, fiindcă era o personalitate interesantă. Era obișnuit ca acest tânăr să-l caute zilnic și să facă împreună plimbări, dar deodată aceste vizite încetară, și după câteva săptămâni, cunoscutul romancier băgă de seamă absența și se duse intrigat și bătu cu bastonul în geamul tânărului. "Ce e cu dumneata? îi strigă de jos. De ce n-ai mai venit pe la mine?" " Am scris un roman", îi răspunse atunci tânărul. "Sfinte Dumnezeule", exclamă Anderson și îi întoarse spatele și pleacă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Galata. Pictorul rămase uluit, Încercând să Înțeleagă ceva din acea stranie Întâmplare. Dar, brusc, flacăra naghilelei sclipi la taverna din colț. Cu toate acestea, nimeni nu intra și nimeni nu ieșea pe poarta palatului. Pictorul privi din nou spre bătrân, intrigat. Bătrânul se lăsase pe spate și se uita, visător, la ferestrele palatului. Urmărind direcția privirii, Alexandru observă un chip ce apăruse la una din ferestre. Era un bătrân zbârcit, cu barba rasă și pomeții obrajilor ieșiți În evidență. Avea ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cer decât să mă urmați atunci când voi ști că a sosit clipa atacului. Atât. În urma noastră vor ataca trupele voievodului, pe centru, și călăreții spătarului Costea pe dreapta. Noi lansăm prima șarjă. Nimeni nu spuse nimic. Călăreții nu păreau nici intrigați și nici bucuroși de apariția unui nou comandant. Două lucruri li se păreau, totuși, importante și de bun augur. Primul, că Îl aveau În față pe fiul căpitanului Oană. Al doilea, că aveau să lanseze un nou atac. Știau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
măcar adresa și numele de familie", turui ca să nu-l las să se dezmeticească, ..."nu, mă scuzați, dar nu știu cum o cheamă și adresa, de unde să o am eu, nici vorbă, am aflat cum o cheamă de la recepție că erau toate intrigate, cine e,ce căuta pe aici și când m-ați întrebat, m-am gândit că poate despre ea vorbiți, nu știu de unde să o luați", ...realizez că-mi pierd timpul și banii cu el și vreau să închid cu orice
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
care bolborosea și-n care, de se întîmpla să calci, te cufundai cel puțin pînă la brîu, fără să mai vorbesc de multe alte pericole pe care nimeni nu le-ar fi bănuit. Unde ne-ai adus, bă caltaboș? strigă intrigat doctorul, are nu-i mai termina de povestit lui Matei cum l-a operat de apendicită, într-o cabană din munți, pe pădurarul Mitrică, pentru că altfel se ducea pe copcă și cum acesta i-a adus după aceea un mistreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ivan sunt ca un nor care se încheagă din șușo teli peste șușoteli și plutește, pâclos, peste punți și pui de delfini. Vasul acesta duce cu el o întreagă literatură, iar Alexandre nu s-a simțit niciodată mai viu, mai intrigat, mai hotărât să-l întâlnească, să l ghicească și, în cele din urmă, să-l scrie pe rusul din poveste în marele roman francez care i va purta semnătura. Și poate că va fi chiar în seara aceasta. Poate. — Mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Gosseyn reveni la femeie. ― Dacă vreau să chem serviciul de roboplane ― întrebă el ― care este formula uzuală ca să capăt un aparat? Ea înălță din umeri. ― Cu alte cuvinte ai nevoie de unul. Este clar. Îl privi apoi cu un aer intrigat. ― Acum încep să înțeleg ― rosti el încetișor. Te afli pe Venus în mod ilegal și viața de toate zilele nu-ți este familiară. Gosseyn ezită puțin. ― Cam așa ceva ― admise el în sfârșit. Și reveni la întrebarea sa. ― Nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mit weis Brot... Ein Schnaps... und ales tzurik!.. (O supă de iepure... Un șnițel de iepure cu franzelă... Un șnaps... și toate cele restituite!..) Zamfira a mai auzit și alte frânturi din vorbirea frizeriței, fără să le mai rețină, și, intrigată, și-a zis că aiștia s-au sălășluit la noi de ani și ani, dar n-au catadicsit să învețe nicio iotă românească și așteaptă să învățăm noi țipțereasca lor... Să aștepte ei mult și bine!.. În schimb, a reținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu banii noștri, preciză Ascroafei. - Cum? Sări ca ars Mistrețu. Alți bani pe porcul meu?... - Da, bă, ce te miri și tu! Așa e! Să nu simtă durerea când îi tai beregata.... - De unde moda asta, fir-ar să fie! Întrebă intrigat Vier, un bătrân ca și Ascroafei. - De unde? De la occidentali, răspunse sec Aporcăriței, un bărbat trecut de patruzeci de ani și care fusese la muncă cu câțiva ani în urmă pe la nemți, francezi și italieni, unde văzuse și auzise multe. Acolo
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
surprinsă ripostează: Ce mă’? Robo: Fiartă 80%... Ela: Serios?! Si ce mai are cafeaua? Robo: Concentrație mare... Ela miroase cafeaua din bol și ripostează: Mă’ tinichea, dacă mai intri în bucătărie te opăresc! Robo: Robo face cafea... și iese. Ela intrigată strigă după Robo: Tinicheaua asta de cănd s-a întors cu profesorul din spațiu s-a defectat rău de tot! Ela se retrage sub privirile curioase ale Aurorei și ale profesorului. După mai multe minute, cănd profesorul cu Aurora discutau
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
o clipă numai! V-o aduc eu la catedră! Bănuind că nu e lucru curat la mijloc, profesorul puse mâna pe teză și voi s-o ia, dar Moscu o apucă și el, ca să nu i-o dea; atunci profesorul, intrigat și indignat de atitudinea foarte puțin cuviincioasă și nejustificată a elevului său, smulse teza din mâna lui Moscu și se uită să vadă ce a scris... Își ridică sprâncenele, își strâmbă buzele, încrețindu-și fruntea cu adâncă mirare și, adresîndu-se
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cap la coadă În mai puțin de o săptămînă. Nu mică mi-a fost surpriza cînd am descoperit că tata, librar de mare clasă și bun cunoscător al cataloagelor editoriale, nu auzise niciodată de Umbra vîntului sau de Julián Carax. Intrigat, tata a cercetat pagina cu datele ediției. — După cît scrie aici, acest exemplar face parte dintr-o ediție de două mii cinci sute de exemplare tipărită la Barcelona de Cabestany Editores, În decembrie 1935. — Știi editura asta? — Au Închis-o acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Daniel, spuse Beatriz Aguilar. Am salutat-o din cap, căci am rămas fără glas cînd m-am descoperit salivînd, pe neștiute, după sora celui mai bun prieten al meu, Bea temerilor mele. Ah, dar voi vă cunoașteți deja? Întrebă Velázquez intrigat. — Daniel e un vechi prieten de familie, explică Bea. Și e singurul care a avut curajul să-mi spună vreodată că sînt o țoapă și o Încrezută. Velázquez mă privi, uluit. — SÎnt zece ani de-atunci, am nuanțat eu. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
afecta un mod de a vorbi care Îi atrăsese porecla „Gongorinul“. În dimineața cu pricina, profesorul avea fața purpurie de tulburare și mai că-i tremurau mîinile, În care Își ținea bastonul de fildeș. Ne-am uitat la el tuspatru, intrigați. — Don Anacleto, ce s-a Întîmplat? Întrebă tata. — A murit Franco, spuneți că așa e, zise Fermín plin de speranță. — Dumneata să taci, dobitocule, i-o tăie Merceditas. Și lasă-l să vorbească pe dom’ doctor. Don Anacleto respiră adînc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ies, mă temeam să nu mă arate cineva cu degetul. Uneori aveam senzația că sânt un spectator rătăcit pe o scenă unde se joacă un spectacol de neînțeles. Căpătasem, cred, un aer vinovat și sperios deoarece lumea mă privea din ce în ce mai intrigată. Mă așteptam, în orice moment, să aud pe cineva zicînd: "Ce vrea ăsta? De unde a apărut?" Și tot mai des mă întrebam dacă nu cumva îi deranjam pe ceilalți și-mi ziceam că până la urmă mă vor socoti primejdios și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
alta, și deodată am descoperit că nu mergeam pe unde venisem. În terenul mocirlos nu se zărea nici o urmă de pas. Probabil, mi-am zis, n-am fost atent și am luat-o prin altă parte. Dar eram mai degrabă intrigat decât speriat. Mi-a trecut prin minte că în asemenea împrejurări trebuie să te comporți ca la pocher. N-ai voie să se vadă că te temi. Dacă te temi, ești pe jumătate pierdut. De jur-împrejur nu se zărea, în afară de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pragul ușii, ținând șobolanii de labe și așteptând ca vinovații să binevoiască să se trădeze printr-o glumă sarcastică. Dar nimic nu se întâmplase. ― Ah! de-al de ăștia, își spunea domnul Michel, pun eu mâna pe ei până la urmă. Intrigat, Rieux se hotărăște să-și înceapă turul consultațiilor cu cartierele mărginașe, unde locuiau cei mai săraci dintre clienții săi. Pe aici strângerea gunoaielor se făcea mult mai târziu și mașina doctorului, care mergea de-a lungul drumurilor drepte și prăfuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Procesez informațiile. — Și de ce au plecat cei de dinainte ? E o casă foarte frumoasă. — Soții Geiger le-au făcut o ofertă pe care n-au putut s-o refuze. Colțurile gurii i se mișcă, semn că... se amuză? — Ce ? zic intrigată. Ce s-a întâmplat ? — Păi... Lasă mopul jos. A fost destul de comic. Casa a fost folosită ca locație pentru un film BBC de epocă. La două săptămâni după ce a fost difuzat filmul, Trish și Eddie au apărut la ușă, fluturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de serviciu de la șase la zece, nu mă întreba nimic, e secret, fraza e bună, doar trebuie schimbate orele și zilele, Sunt de serviciu poimâine, de la două noaptea la șase dimineața, nu mă întreba nimic, e secret. Marta îl privi intrigată, La ora aia Centrul e închis, Bine, nu e chiar în Centru, Atunci e afară, E în interior, dar nu e în Centru, Nu înțeleg, Aș prefera să nu-mi pui întrebări, Nu spun decât că nu înțeleg că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lui Terken despre sosirea lor. Acesteia Îi revine să hotărască soarta rivalului fiului ei, dacă trebuie sugrumat sau doar orbit. Eunucul a dispărut pe lungul coridor, slab luminat, când, dintr-odată, izbucnesc țipete, chemări În ajutor și hohote venite dinăuntru. Intrigați și neliniștiți, ofițerii, care n-au putut să se abțină să nu pătrundă În zona interzisă, se izbesc de o bătrână slujnică vorbăreață: tocmai a fost descoperită, moartă În patul ei, Terken Hatun, având alături unealta crimei, perna mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care putea să le certifice, o dată pentru totdeauna, autenticitatea. Cu toate acestea, pe măsură ce vorbeam, În ochii lui apărea o strălucire intensă, de nestăpânit și, pentru mine, de neînțeles. Nimic din frazele mele nu era menit să provoace o asemenea surescitare. Intrigat și agasat, am sfârșit prin a deveni mai scurt, apoi prin a tăcea Într-un mod oarecum abrupt. Rochefort mă Întrebă cu fervoare: — Dacă ai fi sigur că Manuscrisul ar exista, interesul tău pentru Omar Khayyam ar renaște? — Neîndoielnic, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
e condus la locul de supliciu, Nasruddin strigă: „Acest animal este, În realitate, fratele meu, un vrăjitor i-a dat Înfățișarea de față, dar, dacă mi-ar fi Încredințat un an, l-aș reînvăța să vorbească asemenea mie și dumneavoastră!” Intrigat, monarhul Îl pune pe condamnat să-și repete făgăduiala, Înainte de a decreta: „Foarte bine! Dar, dacă exact Într-un an măgarul nu vorbește, vei fi executat”. La ieșire, Nasruddin e Întrebat de soție: „Cum poți tu oare să făgăduiești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
zice Suze, apărând în hol. A zis doar că să‑l suni. — Am înțeles. Mă uit din nou la mesaj. Dar cum părea după voce? Suze își încrețește puțin nasul. — Cum să‑ți zic. Destul de stilat. Destul de... curtenitor. Formez numărul, intrigată. David Barrow. Mi se pare aproape familiar. Poate e producător de film sau așa ceva! — David Barrow, îi aud vocea - și Suze are dreptate, e un tip stilat. — Bună ziua, spun. Rebecca Bloomwood la telefon. Mi‑ați lăsat mesaj să vă sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]