550 matches
-
propria insignifianță în raport cu politicianismul! Eristica este o pierdere de timp, pentru că, oricât te-ai strădui să demontezi afirmațiile impertinente, calomnioase, rău intenționate ale atacatorului, acesta va continua cu alte acuzații, alte calomnii și afirmații nefondate ca într-o cascadă de invective și spuse negative. Este și un joc inutil între cel care atacă și cel care parează, între atacator și atacat, într-o cascadă de reprezentări și imagini distorsionante despre cele două persoane, care-și dispută supremația dreptății și a adevărului
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Prinzând gustul politicii, Malraux se apropie de centrele militante antifasciste. Va avea nevoie de zece ani să se convingă asupra degenerării revoluției în teroare și intoleranță, să descopere că și el a fost victima unei mistificări. Asumându-și reproșurile și invectivele intelighenției bolșevice și marxiste, Malraux va purcede pe calea unei radicale convertiri, declarându-se anticomunist, trăindu-și viața ca pe o construcție epică. Episodică totuși, prezența lui pe frontul antihitlerist nu este lipsită de eschive și pretexte, figurând pe lista
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Mircea Nedelciu, I. B. Lefter. Dar și experimentaliștii anarhici (cei trei Gheorghe în frunte cu Gheorghe Iova), sau Cristian Popescu. Retrospectiv vorbind, în fruntea Maximalismului românesc se impun I. D. Sârbu, N. Steinhardt, dar și Adrian Marino. Punctul culminant al invectivei romanțate este atins de Caius Dobrescu cu ocazia unui transfer magic între Elisabeta Rizea din Nucșoara, "demna luptătoare anticomunista", și Ana Blandiana, care nu pregetă să vampirizeze un mit mediatic, îmbrățișându-l la propriu pe ecranul televizorului, într-un soi
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
formă inversă prima strofă. Scrisă într-un stil gnomic, Glossă e o meditație filosofică, în care distingem paradoxul, antiteza, echilibrul clasic în compoziție și stil, exprimarea unor adevăruri gnoseologice și etice. Poezia fascinează prin tonalitatea romantică, atitudinea satirică, formulări populare, invective ("mișei", "nătărăii"), conjunctive populare ("să feri"), epitete ("recea cumpănă"), metafore ("cumpăna gândirii"), expresii populare ("de-ai fi cu stea în frunte"), stil clasic, armonios, clar, de o mare simplitate. Glossă are zece strofe, fiecare strofă are opt versuri scurte de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fost omisă, nici un eveniment n-a rămas neconsemnat. O echipă de condeieri excelenți îi asigură, de la apariție, energia persuasivă. Cu toate acestea, multe dintre luările de poziție respective au stârnit ostilitatea presei oficiale. O întreagă campanie de insinuări, calomnii și invective a fost concertată la adresa grupului, membrii acestuia fiind supuși la presiuni și amenințări continue. Sediul lor a fost una dintre țintele urmărite de acele "trupe de asalt" aduse în capitală de noua administrație. Astăzi încă iubitorii de stabilitate în dictatură
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
al lui Dumnezeu, iar Cioran vrea semne că Dumnezeu nu l-a uitat pe om. Pedeapsă divină era, în Vechiul Testament, semnul evident că instanța divină veghează, implacabil, la faptele omului, Cioran nu invocă un Dumnezeu absent, ci unul prezent, prin invective de o îndrăzneala extremă. Cioran îi provoacă pe oameni, isi provoacă țară, pe Dumnezeu, el iese din starea de pasivitate specifică contemplativului, ca să incendieze universul cu prețul propriei liniști. Vede în religie, ca și Henri Bergson, o modalitate de luptă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
neagră sub care mor cerurile mele"55. "Eretic" Cioran, așa cum se întreabă Bollon?56 Că și demonul, el se hrănește dintr-o eternă "cârcoteală", ținta sa fiind mereu creatorul "acestei opere de mântuiala, omul". Cum de a suportat Dumnezeu atâtea invective? Trebuie să-l fi iubit pe acest fiu neascultător, pe acest "copil-problemă", spune Patrice Bollon. Cioran acuză ortodoxia de lipsă de mesianism: l-a ajutat să tălmăcească "învățăturile lui Isus", dar nu l-a "deturnat din conformismul viețuirii în concret
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
El însuși recunoaște că nu este ateu, pentru că divinitatea este o constantă în gândurile lui, insă Dumnezeu pe care il invocă Cioran nu este cel pe care îl iubesc creștinii, cu supunere și aplecare, ci este unul căruia îi aduce invective și pe care îl acuză de păcate lumești: răzbunător, pasiv, neiertător, rău, indiferent, neconsolator. Ba chiar îl preferă pe diavol: Cine n-a făcut pact cu diavolul nu are rost să trăiască, deoarece el exprimă simbolic esență vieții mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
vorbim de Cioran? câtă terapie, eliberare, a însemnat pentru propria-i ființă scrisul, "documentul sau de identitate". Cioran spune că s-a salvat prin scris, însă a reușit să-i salveze și pe alții? Cât i-a păsat de efectele invectivelor sale la adresa vieții? E atat de egoist de fapt, și recunoaște că este un mare egoist că i-a vrut pe toți la fel de nefericiți că el? Optând superior pentru poziția de (auto)marginal, departe de bunuri materiale, "apanaj al vulgului
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de hârtie. Așa-zisa seninătate își va arăta reversul: depresia, inerția și singurătatea. Grandoarea tinereții și a maturității poetului încununat cu lauri este pe cale de a păli. Autorul a numeroase scrieri poetice, de istorie, de morală, enciclopedice, al epistolelor, al invectivelor, al discursurilor, elitistul Petrarca, răsfățatul principilor și al aristocraților, e în cădere liberă, inclusiv din punct de vedere al orginalității și al creativității. Așdar, poetul își trăiește ultimii ani chinuit de ulcer și incontinență urinară, mâhnit de amintirea celor dragi
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Sade se impune ca protagonist al ospiciului nu atât datorită reputației și cărților sale scandaloase, cât caracterului său imprevizibil și firii schimbătoare; tonul său este când calm, avântat evocator sau confesiv, când ieșit din matcă, pornit pe frondă, diatribe și invective. Aflăm astfel că principalele sale pasiuni au fost banii, sexul și filosofia, că este anticlerical și ateu convins, altfel spus, un anarhic desăvârșit, inclusiv în materie de scris și estetică. A exersat în cam toate speciile, de la roman la tragedii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sau durerea, câștigând în profunzime și spectacularitate. Cel ce deține primatul în privința reprezentațiilor de teatru ca terapie psihiatrică, dar mai ales al ideii estetice probate prin operă, precum că bunele sentimente nu fac literatură, a rostit poate cea mai emoționantă invectivă împotriva bătrâneții: Și iată că bătrânețea mă frânge în două. Devin butuc lovit de secure, eu care eram securea" (...) Bătrânețea este o infamie contrară drepturilor omului și ale cetățeanului, o respingătoare himeră de care știința ne va scăpa într-o
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
răvășite, stăteau față în față, ca doi cocoși înfuriați, grăindu-și cuvinte probabil nu tocmai călugărești și amenințându-se reciproc. Ceilalți părinți, în număr de vreo douăzeci, priveau și se amuzau" (1962, 4-5). Deși scrierile autorului oferă un regal al invectivei și al agresivității verbale, nici agresivitatea fizică, parte nelipsită din ecuația animalității, nu lipsește. Aspectul de "reprezentație cu public" al momentului (cu publicul însuși făcând parte din spectacol pentru privitorul Stănoiu) și calificarea bătăușilor prin apelul la comparația aviară figură
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
se grăbește să-l numească domn pe fiul său, Bogdan, iar fețele bisericești îl călugăresc (botezându-l Paisie), încredințate că sfârșitul îi e aproape. Alexandru însă traversează o perioadă de remisiune a maladiei și, trezindu-se, începe să împroaște cu invective amenințătoare, îndreptate atât asupra clericilor, cât și, mult mai grav, asupra familiei sale, pe care o suspectează de complicitate la rebeliune: "M-ați popit voi, dar de mă voi îndrepta, per mulți am să popesc și eu! Iar pre cățeaua
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
comuniștii francezi că au preluat sloganurile lui Stalin [6, p. 211]. Generalul De Gaulle, referindu-se la intrarea în lupta de rezistență contra germanilor, scrie: "Comuniștii francezi au intrat în acțiune la sfârșitul anului 1941. Până atunci conducătorii lor lansaseră invective împotriva capitalului anglo-saxon și a "gaullismului", sluga lui. Când Hitler cotropi Rusia, atitudinile s-au schimbat" [8, p. 279]. În acest sens, trebuie menționate indicațiile date la Comitetul Executiv al Internaționalei a III-a către Partidul comunist francez [12, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
antipatriotică a regimului comunist se afirmă, pe bună dreptate, că acesta a fost nelegitim și plin de atrocități, de nimicire a valorilor tradiționale în numele unei false modernizări economice și sociale. Credem că prezentarea jurnalistică a evenimentelor este binevenită, deși unele invective și aprecieri sunt acide sau radicale, dar, oamenii de azi, îndeosebi tinerii, sunt dornici să afle, până la urmă, adevărul. Așadar, să ne bucurăm de fiecare dată când apare o carte pe această temă. În totalitatea ei, lucrarea este interesantă, incitantă
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
mai cuvântat și tov-ii Gheorghe Tudose de la colhozul Rășcani, comuna Dănești și Ioan Craiu de la Plasa Codăiești. Ca să aibă un efect total asupra papagalilor din subordine, tov. Daia Grigore de la CC al UTM a ținut o cuvântare presărată cu numeroase invective aruncate peste cortina de fier în curtea „capitaliștilor exploatatori” și nu a uitat să recomande cu mare căldură „...dragostea față de Partid, de Uniunea Sovietică și de organizația noastră”. În mod aproape inexplicabil, cel care a terminat circul propagandistic utemist, a
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
săi politici cu diplomația (de exemplu, ideea sa surprinzătoare de a construi o statuie a lui Yitzhak Rabin într-un parc din Brașov, încercare de a se reconcilia simbolic cu evreii care până atunci fuseseră ținta sa). In același timp, invectivele sale nu se adresează niciodată personajelor populare ale momentului, făcându-l astfel să se alinieze opiniei publice și să arate că îi respectă părerea electoratului (Bulai 1999, 230-231). In aceeași categoriei se înscrie turnura pro-europeană pe care a luat-o
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
din Transnistria. Cu mare satisfacție, cei doi se declaraseră a fi „cetățeni sovietici”. d. Refugiați care, după ce s-au fript o dată în borșul stalinist, suflau și-n chișleag! Cu toate intimidările și amenințările aruncate de ofițerii ruși printre potopurile de invective și înjurături cazone, s-au găsit și câțiva curajoși care apucaseră să afle, probabil, că nu era OBLIGATORIE așa-zisa „repatriere benevolă”. Într-adevăr, de-acum „celebrul” articol 5 al Convenției de Armistițiu avea și o mică portiță de scăpare
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
ci pentru a-și da altele în cadrul cărora acționează tot ca excepții. Nu înclin nici către victimizarea tatălui care, pentru plăcerea de a-și apela fiul cu sintagma duios-realistă "mă, Caragelea" pe care Mateiu o percepea ca pe o impardonabilă invectivă a plătit cu o nedezmințită suferință, mărturisită fiicei sale Ecaterina: "Nenorocitul, i-am spus să nu se apuce de literatură! L-am sfătuit să facă orice meserie, numai asta nu; e cea mai trudnică." Și totuși, doar pe această cale
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Cella Delavrancea: "Am venit să-l văd pe răposatul tată-meu" avînd în memorie cuvintele tatălui care, pipăindu-i creștetul îi spunea cu orgoliu plebeu: "Nu vezi că strămoșii noștri au purtat tablaua cu plăcinte?" Nu va fi uitat nici invectiva pe care i-o arunca tatăl, în momente de exasperare, ca cele rememorate de Tușchi: " Când tata se întorcea uneori seara pe viscol și viforniță, pe când eram încă în București, bătea violent în ușa cu geamlâc și noi ne repezeam
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în timp capodopera absolută a dramaturgiei românești "moralitatea suferă, acțiunea păcătuiește, intriga n-are temeiuri" acceptînd doar că "toate au vervă, chiar și cînd n-au fond." Corul denigratorilor atinge punctul maxim după premiera piesei D-ale carnavalului făcîndu-se publice invectivele cele mai ordinare: "O stupiditate murdară, culeasă din locurile unde se aruncă gunoiul, [...]. Niciodată, pe o scenă din România, o piesă n-a fost primită cu mai mare indignare [...] a căzut într-un chip zdrobitor [...] scenele cele mai destrăbălate ale
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
lui Augustus, ci și ai poporului roman 244. De data aceasta poetul îndrăznește mai mult: nu e de partea dușmanilor străini, ci a dușmanilor civili, precum Antoniu și Brutus. După cum se știe, scrisorile lui Antoniu și discursurile lui Brutus conțineau invective dure împotriva lui Augustus, care însă a tolerat aceste injurii și le-a disprețuit 245. M. Antoniu triumvirul, primul dintre cei doi dușmani ai lui Augustus la care Ovidiu face referire, pe cât de bun prieten al lui Octavian a fost
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
717-718, ediția F. BERNINI, 1954. Observă stilul direct care transpune o acțiune din trecut sub ochii spectatorului actual, de parcă Superbus însuși ar fi contemporan cu Ovidiu. Epitetul superbe îl depersonalizează într-o oarecare măsură pe Tarquinius, fapt care face ca invectiva poetului să aibă o acoperire generală și să fie, mai ales, actuală. 251 Cf. și GIULIO GIANNELLI, La repubblica romana, Vallardi, 1944, p. 97 sqq. 252 Dacă se ține cont de zvonurile privitoare la imoralitatea lui Augustus, cum se va
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
denigra sistematic opoziția democratică principalul dușman al regimului Iliescu. Această colorată violență asigură nu numai succesul imediat al publicației în zonele cele mai resentimentare ale societății postdecembriste, ci și o degradare de ansamblu a stilului și limbajului polemic, legitimând scatologicul, invectiva rasistă și calomnia cea mai stridentă în mod normal interzise în dezbaterea politică drept forme licite de expresie publică. Treptat, violența de limbaj și exprimarea deliberat obscenă vor cuprinde sfere din ce în ce mai largi ale expresiei publice, pe care o eliberează de
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]