3,561 matches
-
o partidă de sex, și asta o face în văzul tuturor, ignorând comentariile concurenților, nu peste mult ne vom împreuna în piețe, prin parcuri, pe băncile din autobuze, pe scările instituțiilor publice, așa cum fac câinii maidanezi, sub picioarele călătorilor, stârnind invidia acestora, ea trăiește dragostea ca pe un ritual de mântuire, ca pe ceva unic, rotund, perfect, deplin, nu vrea să îl ia în posesie pe cel pe care îl iubește, fiecare om are nevoie de momentele lui de singurătate, dar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de umilințele de care am avut parte, lumea n-ar mai fi fost la fel fără „binefăcătorul” lor. Ca și frumusețile blonde, ce aduc întotdeauna belele, faptele bune, filantropice, ți se întorc împotrivă, din cauza gândirii contondente, ignoranței și în special invidiei. Felul în care am iubit oamenii, și datorită profesiei, nu seamănă cu nimic din ceea ce ei mi-au oferit în loc, unde am găsit un burete uscat și gol. Cine iubește suferă, și nu poate fi încornorat decât din dragoste. Nu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Mai ales că se cred în galeria marilor patrioți, salvatorii și mântuitorii națiunii, pe placul unor babe isterice și al unor bulangii decrepiți, fiind păziți de o grădină zoologică de gorile. Avem o țară frumoasă și bogată, care a stârnit invidia vecinilor și a năvălitorilor, păcat că e locuită de netrebnici care influențează negativ echilibrele naturale fără să aibă în vedere că „totul se plătește” la final. Revin la strângerea curelei, care, pentru guvernele numerotate de la unu la cinci, nomina odiosa
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
e foarte greu. Olga izbucni într-un plâns hohotit. Dacă cineva ar fi avut intuiția să culeagă o singură lacrimă de-a Olgăi și să o disece, cu siguranță ar fi dat numai de otrăvuri. Plânsul ei era deznădejde, ură, invidie... Cetatea ei de optimism construită cu atâta migală devenise o movilă de moloz sub care își simți strivite toate visele, nădejdile, întreaga ființă. - Hai, hai nu plânge, și mama lipind-o de ea, îi șterse câteva lacrimi care alergau în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
nu are pregătirea și cunoștințele necesare pentru a putea oferi locatarilor informații și explicații pertinente cu privire la aspectele care îi deranjează și chiar le lezează interesele unor membri din asociație. Unii președinți aflați la acest nivel de instrucție de specialitate, din invidie și aroganță, nu-l lasă pe administrator să le ofere solicitanților acele informații și explicații, ceea ce creează disensiuni și dispute între ei. Se întâmplă și cazuri când președinții de asociații se consideră atât de „sus” încât nu stau de vorbă
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
gara unui oraș de provincie, un tren, o metropolă unde am poposit la un moment dat. Textul meu prindea contur. Nu scriam de plăcere, ci de frică. Inventam personaje de toate felurile, evenimente banale sau extraordinare, relații obișnuite bazate pe invidie, ură, gelozie, iubire sau indiferență. Șervețelul inițial ajunsese un manuscris, apoi un alt manuscris și așa mai departe. De data aceasta eram personajul propriei povești și continuam să exist conform propriei imaginații. Știam însă că undeva mă urmărește o mână
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în gol ca să nu se împută, viziunea tuturor asupra morții se schimbă radical. Dacă până atunci certitudinea sfârșitului părea să nu îi afecteze, deodată moartea deveni ceva comun și foarte aproape. Moartea bătrânului nu le stârni compasiune sau milă, ci invidie, pentru norocul celui care în clipa asta putea profita de răcoarea subsolului și a morții. Secretara închise ochii și se închipui afară în ploaie simțind picăturile curgându-i pe umeri și pe spate, prelingându-i-se peste coapse până în pantofi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
dădea seama nici ea de unde îl procurase, luă alte două brățări albastre cu numărul 13 și puse una la mâna băiețelului Rafirei, care acum devenea al Inei, și același număr urma să-l pună și la mâna noii mame, Ina. Invidia încolțită cândva, în loc să se topească, adăugase noi dimensiuni la edificiul răzbunării zidărit de Olga în nopțile și zilele ei pline de zbuciumări. Și, ca și cum apele ar fi intrat în albia lor normală, purtând cu dezinvoltură o mască firească a aparențelor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
fost, este și-i va rămâne cea mai bună prietenă. Încerca în felurite chipuri să-și arate loialitatea, dar ca într-o țesătură în care lucrătoarea nu găsește o îmbinare fericită a unor culori, apărea urzeala cu firele negre ale invidiei. * Olga găsi că depărtarea de Ina, mai ales acum, după ce găsise o modalitate de a se răzbuna în cel mai cumplit mod, ar putea deveni suspectă. Impresia generală trebuia să rămână aceea că între ele nu se schimbase nimic: că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Olga încropi zorită un text lapidar pentru o telegramă exasperată: „Ina, vino urgent, mă sfârșesc! Olga Ina bănuise tot timpul, în forul ei intim, după ce se căsătorise cu Alex, că Olga purta ascuns în cutele inimii un cui înnegrit de invidie. La unii oameni, acesta nu se topește decât o dată cu trecerea hotarului dincolo de lume. Ea își impunea însă ca prietenia lor, măcar în aparență să rămână vie. Trecuseră mai mulți ani de când Olga părăsise orașul și spitalul unde intraseră amândouă ca
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
îți dă halucinații. Liniștește-te, te rog, Olga! - Ina, nu, creierul meu mai funcționează, memoria nu s-a topit... țin minte totul, secundă cu secundă, totul, mă înțelegi? Ți-am provocat un rău pe viață...din gelozie, din prostie, din invidie, din răutate feminină, din ce vrei tu, dar prietenia noastră s-a rupt o dată cu căsătoria ta cu Alex. L-am iubit nespus de mult pe acest bărbat. L-am iubit, Ina!... - Dar nu mi-ai mărturisit explicit niciodată acest lucru
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pe o scenă adevărată, ar fi păcat să-și rateze , cu buna ta știință, oferta. Apoi, dacă un asistent n-a avut norocul să urce prea des pe scenă, nu-nseamnă că trebuie să-i inter zică, dintr-o mascată invidie, discipolului său teoretic, rolul ( cît ar fi el de mic). În jurnalul Monicăi Lovinescu dau peste o Însemnare despre moartea unei actrițe care a făcut vîlvă În teatrul românesc interbelic : Leni Caler (a fost, printre alții/altele și iubita lui
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
că nu-i mai satură nimeni de foamea asta de bani!" Atunci ce mai vrei? Cui să te plângi, corb la corb nu-și scoate ochii." "Păi, nu și-i scoate cân' amândoi îmbucă din același cașcaval", observă supurând de invidie Săvuleasca. Se sumeți, cuprinsă de dignitate: "Mai mare rușinea! Să fii tu șef de catedră și să te încârdășești cu un..., cu un..., cu un cârnat împuțit, cu un hoț, pentru un pumn de bani." " He, he, he! Treaba-i
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
alcătuiseră primul alfabet să-și învețe fârtații să-i imite, fiecare potrivit literei sale. Într-un sfert de ceas erau doctori în chestia asta. Cei care fac montaje de-alea, cultural-artistice, pe stadioane, la diverse evenimente ar fi murit de invidie, văzându-i pe gândacii mei. M-am apucat să-i instruiesc și pe ceilalți, potrivit scopurilor pe care le urmăream. Mă ascultau docili, dovedindu-se niște executanți de-a dreptul exemplari. Eram foarte mulțumit și, de ce să n-o recunosc
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Nu zic că nu. Da' tot în ăla care face ceva să dă cu paru'. Ca cânii ne mâncăm dom'ne, ca câinii. Oricât ai face pentru amărâtu' ăsta dă popor, n-ai să primești în schimb dăcât nerecunoștință și invidie." "Da, Domnu' ministru. Mare adevăr ați spus!", îi cântase în strună, cu o mutră convinsă, dom' Ciucurel. Iar marele om politic declarase, cu ochii aburiți de o profundă trăire interioară: Ține minte dă la mine ce-ți spun eu: ordinarii
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ca o ședință de terapeutică. Povestind cu mine, se descărca repede. În tot acel răstimp cât Mona povestea verzi și uscate, aveam din nou senzația că Iozefina ne păzea de undeva, din spate, privindu-ne când cu admirație, când cu invidie. Într-adevăr, eram convins că uitându-mă mai atent, în spatele Monei, distingeam chipul drăgălaș al Iozefinei, fața ei pergamentoasă, cu coafura unică, cu gâtul prelung, cu bărbia și buzele sănătoase, suprapuse parcă peste ale zeiței Afrodita și invers. În definitiv
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
văzut mesajul scris în colțul din dreapta. Așadar eticheta era poate mai importantă într-un fel decât tabloul, deoarece interesul cumpărătorului era de a nu fi mai prejos decât cel care deja îl achiziționase. Deci se năștea în inima vizitatorului o invidie care îl determina să comande și el unul asemănător. De altfel era ca la magazin când vânzătorul, ca să fie sigur că-i cumperi marfa, mărturisește în surdină că e ultima și că în depozit nu mai are ceva asemănător. Paloș
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pasul de împăcare. Consideram că aveam suficient timp și pentru acest pas. Ori de câte ori îi povesteam despre Iozefina, Relia mă asculta ore în șir fără să mă întrerupă și fără să observ pe fața ei nici cea mai mică urmă de invidie, cum m-aș fi așteptat să fie din partea oricărei femei când se vorbește cu ea despre o altă femeie. Dădea impresia ori că habar n-ar avea de cele auzite, ori că ea însăși ar fi trecut prin asemenea clipe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
unul reușește să joace un joc al prosperității sau fericirii, imediat este invidiat și vorbit pe la colțuri, sau că a avut noroc și multe altele. Bârfa cea de toate zilele. Până mai ieri și eu eram în clubul bârfitorilor și invidio șilor, dar am demisionat din acest job. Da și bârfa a devenit un job și din ce în ce mai mulți se înscriu în acest job pentru că este indispensabil pentru mintea umană, care a acumulat cu trecerea timpului multă frustrare, frică, deznădejde și lipsa
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
În acest mod ciudat se întrețin bolile și tot ce am scris referitor la puterea gândului, regăsire interioară, descifrarea mesajelor ascunse ale bolilor, folosirea forței interioare, transmutarea gândirii negative în gândire pozitivă, deschiderea sufletului încătușat în nu știu ce sentimente de ură, invidie, ignoranță sau frustrare și transformarea și îmbrățișarea prin proprie voință a: iubirii, spiritualității, încrederii în Dumnezeu (forța noastră interioară), folosirea tratamentelor naturale în schimbul celor chimice, toate acestea însumate fac ca tot ce credeam despre boli, să nu mai fie așa
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ți ai făcut studiile în Franța. Pentru asta, din contră, vei primi cu siguranță o bilă albă, așa că poți să-i mulțumești bătrînului tău, ai de ce. — Cu toate astea, ultimul lucru care aș vrea să-l fac este să stîrnesc invidie, zice Petrică. — Nu e cazul, își dă și domnul Președinte cu părerea, conciliant ca de obicei. Chiar dacă sînt conștient că vor avea loc multe răsturnări de situație, sper să scăpăm basma curată. Deși ar fi o nerozie să spun că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
tocmai la el, după toate ciondănelile din trecut? Aveau vreun motiv ascuns în afară de căsnicia nefericită? N-o să i-o spună direct în față, dar o să-l lase să înțeleagă singur. Mai multe sentimente amestecate, frustrare, nemulțumire, răzbunare, un strop de invidie și, nu în ultimul rînd (cine și-ar fi închipuit una ca asta?), dorința de a se revanșa față de el într-un fel sau altul. Trebuia să-l facă să-și dea seama singur că ele nu i-au purtat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
puteam găsi un exemplu mai limpede. Noi, care în realitate ne hotărîsem să le dăm papucii înainte ca evenimentele din 21 să înceapă, completă Tușica. — Să nu-mi spuneți atunci că ăsta a fost motivul pentru care a existat puțină invidie încă de la început între voi și Delfinaș, zise Roja. — Bună dimineața, zise Angelina. Într-un fel, e de înțeles că voi n-ați sesizat nimic - la Casa de Modă - planul a mers strună pînă la capăt — Dacă n-am recunoaște
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe categorii, le contabiliza și le trecea într-un tabel. O indusese în eroare la început, cînd îi confirmase susținerea lui, implicarea lui totală. Și fabrica mergea din ce în ce mai prost, ajunse în pragul falimentului, printre colege se instalase o stare de invidie și răceală totală. Nu mai schimbau o vorbă nici măcar între ele, zile în șir situația rămînea neschimbată, simțea cum nori negri i se rotesc deasupra capului. îl repezea, nu mai era dispusă să stea de vorbă cu el nici măcar despre
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ca Froehlich să susțină că este o parte organică al unor adevăruri dovedite științific. Nu cumva obiectul său de studiu e mai degrabă monstruos decât uman? Ce au În comun mașinile de masturbat din Augsburg cu isteria, sau hirsutismul cu invidia feminină a penisului? Nu știu dacă e adevărat, dar conform documentelor, Cancelarul Sănătății a râs la auzul criticilor. „Delegația vieneză trebuie să aibă răbdare. Într-o bună zi, adevărul Îi va lumina și pe ei“, Îi spuse unui reporter trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]