799 matches
-
de ziar... Istoria se repetă când cineva te laudă foarte tare; după cronica extrem de generoasă pe care Nicolae Manolescu a făcut-o volumului meu de amintiri, După-amiaza de sâmbătă, am găsit-o, pur și simplu, „lipită” de fețele unor prozatori invidioși. Eu nu aveam nici o vină, nici gând să mă compar cu ei, oameni cu cărți, cu romane serioase. Și totuși, niște copii, care tare și-ar fi dorit elogiile pe care - dintr-un capriciu probabil - vestitul critic mi le-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
După-amiaza de sâmbătă a citit ceva despre doi frați care merg voioși la film și va deduce că și aceste file aparțin lui V.Cr. Nu va mai fi apoi decât o chestiune de timp să alcătuiască romanul genial. Despre care invidioșii vor spune, cu siguranță, că nu e decât o formă mascată de reeditare a unei cărți. Cunoscătorii însă vor aprecia romanul genial, iar unii, cei mai competenți, îl vor declara poate chiar genial. * Mostre din romanul genial. „Eu sunt Țiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la spovadă? Noi, care mai credem că nu ne-am îndepărtat voluntar de har, că nu suntem supuși niciunui stăpân înșelător, că nu urmărim nici un interes pământesc, că nu vrem să fim lacomi, nici stricați, nici lumești, nici ambițioși, nici invidioși, nici orgolioși și nu suntem incapabili de iertare, nici însetați de faimă?... Oare nu este în noi puterea lui Dumnezeu? Îndrăznim să spunem că nu suntem capabili să-I împlinim legea? Să ne ferească Dumnezeu! În realitate, suntem capabili cu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Stergere Se vede că la Roma n-am lăsat urme prea adânci. Plecarea mea n-a cauzat sinuciderea nici uneia dintre multele mele amante și nici unul dintre numeroșii mei prieteni nu s-a grăbit să mă apere de delațiunile scornite de invidioși. Fabia n-a avut nici un succes pe lângă Livia ca să schimbe evenimentele sau poate că nici n-a încercat. De altfel, scumpa mea soție nu mi-a răspuns un rând la scrisorile ce i le-am trimis. Lipsa mea n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
plecare e un nou început. Aia O privesc atent în timp ce umblă, precum Hecate, prin desișul pădurii, ca să-și caute ierburile ei magice. O strig ca să mă conving de prezența ei. Mi-e teamă să nu mi-o răpească un zeu invidios. Dar dacă e o ființă demonică la fel ca Medeea? Sunt mai mult fascinat de ea decât înfricoșat. Sigur că toate actele și vrăjile comise de Medeea ca să-l întinerească pe tatăl lui Iason, pe care l-a jupuit, l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
câini. Când ne-am oprit, ca oaspeți ai păstorilor, i-am auzit cântând din fluierele lor de lemn: susurau o melodie plină de melancolie, resuscitând oracolul oiței năzdrăvane care-l anunță pe stăpân de crima urzită împotriva lui de către tovarășii invidioși. Nici un păstor nu consideră acest omor ca pe un act mișelesc, ca pe ceva ce-ar conduce la revoltă individuală. Toți privesc evenimentul morții cu liniște: în viață se îngrijesc doar de pregătirile pentru trecerea dincolo. Sanctuar Sanctuarul la care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Marița Ciotacu, aveau trei copii, o fată Marica și doi băieți, Ion și Gheorghe, despre care pomenim aici, deoarece vor fi eroii unui conflict între neamuri, așa cum se mai întâmplă în lumea satelor românești. Marița fiind o fire răutăcioasă și invidioasă, nutrea ură puternică atât față de cumnată-sa Ileana, soția lui Ion, fratele lui Ghiță Ciotacu, că-și făcuse o casă mai mare, cât și în special pe cumnata Maria, nevasta fratelui Costache pentru că ea, o străină, o „venetică”, cum o
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
abia percepută la succes de stat, într-o societate încă puternic catolică care-și arborează mândria națională cu hotărâre, patriotism și solidaritate socială, cehii nu au reușit să se iubească pe sine ca națiune ci, dimpotrivă, ei par a fi invidioși și a-și disprețui concetățenii care obțin succese. Această stare de lucruri se poate vedea cel mai clar în două exemple: în eșecul președenției cehe a UE și, într-un mod mai subtil, în relația contorsionată de după 1989 pe care
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
speriate, cedând prea omenește seducțiilor lașității, dar și ca unii aproape dispuși la colaborare (nu e aici un proces de intenție, ci simplul constat al unor demersuri nedecisive, dar destul de clare), în plus vanitoși până la neomenie, insensibili la nenorocirile altora, invidioși, sordizi sub toate aspectele, cel fizic în primul rând, prezentarea aceasta, așadar, îmi pare desigur justă, desigur necesară, desigur de natură să lumineze psihologia și etica foarte discutabile ale stângiștilor în genere și tovarășilor de drum, dar mă contrariază totuși
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
din imediata apropiere ; numai așa se poate extinde și asupra omenescului ̀ ntreg, numai ea poate înțelege și dragostea altora, suferința sau bucuria lor. „Filantropul”, generosul, poate foarte bine fi egoist și orgolios, poate tot așa de bine să fie invidios și plin de resentimente. Dragostea nu are de ce să fie generoasă, e destul să fie dragoste. Ea e singura legătură a umanului cu divinul, alta nu există. Misticul sufit Ibn’ Arabi spunea că „Dumnezeu nu poate fi contemplat în afara unei
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și-mi dădeau Încurcați mâna când mă Întâlneau și care apoi, harnici, În spate, „aveau voie” să debiteze variantele cele mai comice și mai insolente despre persoana și scrisul meu. Da, după cum se vede, securitatea „noastră” le-a permis celor invidioși și frustrați, semidocți și impostori, să se răzbune cu vârf și Îndesat asupra cuiva care Îi Întrece radical În profesiune și care mai are și insolența de a reacționa ca un om liber. Cum adică - ca un om liber?! Adică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ochi a-nholba / și gură a striga / Asupra luiî / Descîntecul meu / Leacul de la Dumnezeu». Bolnavul trebuie să bea din apa descîntată, pe nemîncate, trei zile: luni, miercuri, vineri”. Mai complicat, „descîntecul de ursită” are o desfășurare care i-ar putea face invidioși pe nuveliștii noștri amatori de pitoresc folcloric: „în afară de ulciorul cu apă neîncepută, nefericita trebuie să mai ducă vrăjitoarei: bani de aramă și de argint, tămîie de la o mînăstire, flori de sînziene, de trandafir, de busuioc, de crăițe, toate culese după
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aibă chiar un fel de grație; poate surâde, este în stare de o zeflemea răutăcioasă, măsurată și destul de picantă, dar nu va comite niciodată excesul de a fi cu adevărat amabil. Orgolios și lipsit de curaj, este în chip necesar invidios și bănuitor; prin urmare, nu are prieteni, dar este înconjurat de oameni supuși și fideli. Sieyès poate fi îndrumător de opinie; șef de partid nu va fi niciodată. Spiritul lui este mai mult trufaș decât activ. E lipsit de suplețe
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
la cele mai prestigioase școli. Cum? Acesta este un lucru pe care nu-l putem dezvălui pentru că am risca să fie devoalată adevărata identitate a avocatului de mai târziu și nu vrem să le dăm ocazia dușmanilor noștri (atât de invidioși și de parșivi) să ne acuze de publicitate mascată! (Nu vom putea uita celebrul caz Rom J. Rominger, un caz pe cât de complicat, pe atât de plin de învățăminte!) Așa că, dintr-o precauție bine justificată, n-o să mai oferim nici un
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
rezonabilitatea primarului, guvernatorului, președintelui, extraodinarul simț civic al comunităților locale, îndemnul lui Giuliani: mergeți la teatre, la restaurante, reluați-vă viața așa cum era înainte ca iubitorii de moarte să încerce să o facă praf! Mi-e greu să înțeleg cinismul invidios și resentimentar al acelora care jubilează că au pățit-o și „cei mai cei” dintre pământeni (mai ales când aceia sunt din toate rasele și etniile). Încerc să înțeleg unde a greșit comunitatea internațională prin organismele ei menite să protejeze
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
făcute în străinătate, în pragul falimentului. 37 În noiembrie 1933, Carol II nevoit, aduce partidul liberal la guvern. Ion G. Duca este numit prim-ministru. La ministerul de interne eu sînt numit secretarul-general al ministerului. Numirea mea a displăcut unor invidioși, socotindu-mă mult prea tînăr pentru acest post. Această invidie se adîncește cînd ministrul de interne, Inculeț, fixează prin decizii ministeriale atribuțiile celor doi subsecretari de Stat: Dumitru Iuca, fiind însărcinat cu administrația locală, iar Victor Iamandi, cu poliția și
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
și până ce condițiunile de viață vor putea permite o activitate în afara gospodăriilor pe scară mai întinsă. Prin această alegere a celor mai demne ca să ne reprezinte, vom înlătura și aprecierea puțin favorabilă ce ni se face că femeile sunt egoiste, invidioase, conduse exclusiv de impresii sentimentale trecătoare. Se apropie vremea activității intense și practice a femeii pe tărâm politic și purtăm convingerea că românca noastră, care s-a dovedit a fi o ființă plină de calități, își va face conștiincios ucenicia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
Când mam întâlnit după o vreme cu el, fațăn față, a recunoscut că aceea fusese o „lovitură sub centură“ - ironic, nu?) În ultima vreme, cel supus linșajului mediatic este Mircea Cărtărescu. De data aceasta își dau mâna două categorii: frustrații, invidioși pe talentul și pe succesul lui (aceștia iau purtat sâmbetele dintotdeauna lui Cărtărescu) și mercenarii, cei care prin el urmăresc să dea lovituri cu manta. Din el să ricoșeze în Patapievici și din Patapievici în Băsescu. Pentru mercenari, Căr tărescu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
o cerință obligatorie pentru educația copiilor. Fără o putere interioară, stabilitate psihică și capacitate de rezistență (elasticitate) nu aș fi putut depăși nevătămat, în ciuda rănilor suferite, toate luptele privitoare la "lupta mea pentru adevăr". Nu de puține ori adversarii, cei invidioși și persoanele cu bune intenții au interpretat expunerea conștientă a argumentărilor mele ca pe o aroganță, fundamentele cerințelor mele ca pe o prezumție, pozițiile critice ca pe afirmații ale unui ego exagerat, iar conștiința mea sănătoasă ca pe o lipsă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
număr de victorii, după moartea lui Șerbănescu, care se petrecuse cu o săptămână în urmă. Bâzu, perfect zburător, excepțional în acrobație aeriană, bun prieten cu Dan Vizanty, camarad iubit de toți cei din jur, mai puțin poate de unii superiori invidioși. Bâzu, copilul teribil al Cantacuzinilor, care avea să moară, aproape anonim, paisprezece ani mai târziu, în exilul său spaniol... În acel moment era însă în plină formă, emana numai bună dispoziție, forță, tenacitate un om luminos. Acesta este așadar pus
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
exemplare. Am văzut lumea împreună, călătorind, ne-am bucurat de tot ce natura și civilizația milenară și modernă au adus sub privirile noastre, cercetând și visând. Am întâlnit, în acești ani, prieteni binevoitori, cu adevărat, admiratori sinceri, dar și oameni invidioși, măcinați de neputințele proprii, cârcotași și meschini, roși de răutăți mărunte, ipocriți și bârfitori, care tulburau cu stropi otrăviți aura luminoasă și pozitivă ce ne înconjura. Viața trăită împreună a fost deseori privită ca model pentru un cuplu de artiști
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
tem prea tare să nu iau binefacerile bogăției drept virtuți ale unei credințe pentru a avea încredere în primul meu impuls. Și apoi, dincolo de cele trei religii ale Cărții, mai la est, mai sunt și altele, mai prietenoase, mai puțin invidioase, care nu pretind un Dumnezeu unic, și uneori chiar niciun fel de Dumnezeu, aparent mai propice armoniei între oameni. De fapt, îi confirm punătorului de întrebări încuietoare, micul Paris va face ca elvețienii: va vota alb. Războiul Troiei nu va
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
limbă a strămoșilor noștri... Toată această generație este lipsită de idei și mulțimea imensă de cuvinte goale vrea să înlocuiască zeii care lipsesc. Este cu putință oare să te impui în fața acestui element? - Nu, să lupți, și ce luptă inegală. Invidioși și intriganți sânt toți acești idoli care predomină generația de azi, și tot ce nu este alături de ei e considerat împotriva lor. Ar exista deci numai două căi pentru a te confrunta cu Bizanțul: fie să lupți cu aceleași arme
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fiind cea acceptată categoric și de informatorii pentru basm: „Așa erau pictate... Așa lăsat[e] dă Dumnezău”. Maternitatea fabuloasă este promisă și întotdeauna îndeplinită. Pruncii minunați declanșează inițierea propriu-zisă, ce survine ulterior nunții, ca efect al răutății celor apropiați. Surorile invidioase, mama soacră, ibovnica părăsită de împărat primesc o funcție modelatoare a traseului ritual, dimensiunea lor negativă provocând ieșirea neofitului din social prin repudiere. Scenariul parcurs a posteriori trece prin mutilarea inițiatică, rătăcirea de lume, moartea ființei istorice și reintegrarea consacrantă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
facă valuri”, să nu creeze „școală” la cei Încă „amorțiți” În teamă vagă și speranțe de două parale!... Am citat mai sus cazul poetului Baconsky, turtit literalmente, izolat brutal - repet, de foruri, dar și de mulți colegi „cu responsabilități” sau invidioși pur și simplu, cu acea invidie neagră ce seamănă cu ura! - pentru capacitatea acestuia de a se deștepta și a se revolta, știind ce riscă! -, dar au fost și alții care au „pățit” lucruri asemănătoare. Sigur, exemplul cunoscut este Paul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]