423 matches
-
în nobilimea rusă, dvorianstvo, dar cea mai mare parte a cazacilor de rând a fost redusă la statutul de țăran. Cazacii și-au menținut o parte a libertăților și privilegiilor și au continuat să ofere refugiu țăranilor care fugeau de iobăgie din Rusia și Polonia, inclusiv cazacilor ruși ai lui Emelian Pugaciov, ceea ce a înfuriat-o puternic pe împărăteasa Ecaterina cea Mare. Datorită atitudinii binevoitoare a zaporojenilor față de șerbii fugari, în 1775, numărul iobagilor care fugiseră din hetmanant și teritoriile ucrainene
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
trebuiau să facă față creșterii taxelor și violenței, au început să părăsească Rusia. Încercările de reducere a mobilității țăranilor a dus în cele din urmă la „legarea de glie”, care avea să se transforme în cele din urmă în șerbie (iobăgie). În 1572, Ivan a renunțat în cele din urmă la practicile opricininei. Conform unei teorii foarte populare printre ruși, opricinina a fost declanșată de Ivan pentru a asigura mobilizarea tuturor resurselor pentru războaiele sale și pentru înăbușirea opoziției pacifiste. Indiferent
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
primit pământ și țărani iobagi. În perioada de până în 1649, statul a îngrădit treptat dreptul țăranilor de mutare de la un stăpân la altul, pentru ca în acel an, codul de legi să lege definitiv țăranii de pământ. Statul a sprijinit necondiționat iobăgia, iar fuga șerbilor de pe moșiile stăpânilor lor a devenit o infracțiune împotriva statului. Proprietarii funciari aveau o putere totală asupra țăranilor lor, pe care îi putea cumpăra, vinde, negocia sau depune garanție. Țăranii care trăiau pe pământurile deținute de stat
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
căutate de fugari era aceea a râului Don, aflată sub controlul cazacilor de pe Don. În regiunea fluviului Volga. Stenka Razin, un cazac originar din regiunea Donului, a condus o revoltă a cazacilor stabiliți în regiune și a țăranilor fugiți de iobăgie. Răscoala a devastat valea Volgii și a amenințat chiar și Moscova. În cele din urmă, trupele guvernamentale au înăbușit revolta, iar Razin a fost capturat și torturat și executat în public. Rusia și-a continuat expansiunea teritorială de-a lungul
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
Cobiliță, Ioan Dolenciuk și Vasile Morgoci) și un german (Anton Kral). Luchian Cobiliță a fost ales ca deputat al țăranilor bucovineni în Dieta de la Viena a Imperiului Habsburgic, fiind eliberat astfel din închisoare. În Parlamentul austriac, el a cerut desființarea iobăgiei și împroprietărirea țăranilor cu pământ fără răscumpărare. De asemenea, s-a împotrivit acordării autonomiei politice a Bucovinei față de Galiția (de care fusese lipită în 1786). Astfel, la 30 august 1848, patru deputați bucovineni (Vasile Morgoci, Vasile Cârste, Luchian Cobiliță și
Luchian Cobiliță () [Corola-website/Science/315664_a_316993]
-
jur, Mărișelu și Sântioana, care pe la jumătatea sec. al XVIII-lea au intrat în componența celor 44 de comune care au format Regimentul II Grăniceresc cu sediul la Năsăud, iar satul Măgurele a rămas pe mai departe în satele de iobăgie, neputând să se bucure de situația satelor vecine. În situația teritorial-administrativă a comunei a apărut o serie de schimbări pe parcurs, astfel din anul 1895 satele Mărișelu, Măgurele, Bârla și Sântioana formează o unitate administrativă până în anul 1929, iar din
Biserica de lemn din Măgurele () [Corola-website/Science/316672_a_318001]
-
nou născuții și decesele. Preotul satului îndeplinea și funcția de ofițer al stării civile. Conform recensământului din jurul anului 1800, satul avea 70-80 de case, iar până în 1840 numărul acestora a crescut la 100-110 case. Între anii 1848-1851 are loc desființarea iobăgiei în Bucovina. În anul 1860 a fost desființată prima biserică (din lemn) a satului care a fost construită, după unele estimări, în jurul anului 1350. Ulterior, s-a construit o biserică nouă ce a fost sfințită în anul 1870 de către episcopul
Suceveni, Adâncata () [Corola-website/Science/315086_a_316415]
-
de către moșieri a fost interzisă, iar obligațiile în muncă și produse au fost înlocuite cu taxe colectate în mod uniform pe tot întinsul Rusiei. În plus, Keseleff era un sprijnitor al ideii emancipării țăranilor ruși, considerând că procesul eliberării din iobăgie trebuie să se desfășoare gradual, fără să fie aduse prejudicii statului. Țăranii statului au obținut dreptul la autoguvernare. Cu toate acestea, țăranii statului au rămas în continuare legați de pământ, în stare de semi-iobăgie. În ciuda reformelor întreprinse pentru îmbunătățirea situației
Țărani ai statului () [Corola-website/Science/318655_a_319984]
-
dreptul la autoguvernare. Cu toate acestea, țăranii statului au rămas în continuare legați de pământ, în stare de semi-iobăgie. În ciuda reformelor întreprinse pentru îmbunătățirea situației țăranilor statului, schimbările radicale în lumea satului nu au putut avea loc decât odată cu abolirea iobăgiei. Marii proprietari de pământ s-au opus neîncetat oricăror reforme în domeniu, temându-se că îmbunătățirea situației țăranilor statului avea să creeze un exemplu contagios pentru țăranii iobagi. Moșierii aveau fără îndoială motive întemeiate de neliniște, de vreme ce Kiseleff a avunt
Țărani ai statului () [Corola-website/Science/318655_a_319984]
-
să intervină în relațiile dintre marii proprietari de pământ și țăranii iobagi. Datorită opoziției puternice a moșierilor, această inițiativă a lui Kiseleff nu a fost pusă niciodată în practică Cu toate acestea, în redactarea legilor care au dus la abolirea iobăgiei în Rusia (1861) s-a ținut seama de experiență dobândită în timpul reformelor lui Kiseleff, în special în domeniile autoguvernării țărănești și a stabilirii statutului țăranului rus eliberat. Pe 24 noiembrie 1866 a fost emisă „Legea cu privire la împropietăriea țăranilor statului”. Comunitățile
Țărani ai statului () [Corola-website/Science/318655_a_319984]
-
pace, libertate și înțelegere 1. Dorim libertatea presei, desființarea cenzurii 2. Guvern responsabil în Buda-Pesta3. Adunare Națională anuală la Pesta.4. Egalitate în fața legii în chestiunile civile și religioase.5. Gardă națională.6. Plata dărilor de toți deopotrivă.7. Desființarea iobăgiei.8. Curte cu juri, pe baza egalei reprezentativități. 9. Bancă Națională. 10. Armata să depună jurământul pe Constituție, militarii maghiari să nu fie duși înafara țării, militarii străini să părăsească țara.11. Deținuții politici de stat să fie eliberați.12
Revoluția Maghiară din 1848 () [Corola-website/Science/318740_a_320069]
-
Oroveanu Ț. Mihai - Organizarea administrativă și sistematizarea teritoriului RSR, Editura Științifică și enciclopedica 1980 7. Păscu Ștefan - Voievodatul Transilvaniei, Editura Dacia Cluj 1979 (vol. ÎI, III, IV) 8. Posea Grigore - Județul Maramureș, Editura Academiei RSR, București 1980 9. Prodan David - Iobăgia în Transilvania, Editura Academiei RSR, București 1968 (vol. ÎI) 10. Suciu Coriolan - Dicționar istoric al localităților din Transilvania, 1967 11. Tuns Vasile - Însemnări (manuscris) 12. Tuns Vasiliu - Spre aducere aminte (manuscris) 13. Ursu Viorica - Rugăciune pentru Pintea Viteazul, în Revistă
Biserica de lemn din Peteritea () [Corola-website/Science/316038_a_317367]
-
în cadrul nobilimii ruse (dvorianstvo). Soldații de rând din rândul cazacilor, inclusiv vechii zaporojeni, au fost reduși la statutul de țărani. Ei au reușit să păstreze anumite libertăți și privilegii și au continuat să asigure azil pentru cei care fugeau de iobăgia din Rusia sau Polonia. Acest ultim fapt a atras mânia împărătesei Ecaterina a II-a. Tensiunile în regiune au crescut după pacea de la Kuciuk-Kainargi, când a dispărut amenințarea împotriva granițelor de sud ale Rusiei prin anexarea Crimeii. Odată cu începerea colonizării
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
la 14 aprilie 1784, prințul a fost declarat major. A continuat ca regent al Danemarcei în numele tatălui său până la moartea acestuia în 1808. În timpul regenței, Frederic a instituit ample reforme liberale cu sprijinul prim ministrului Andreas Peter Bernstorff, inclusiv abolirea iobăgiei în 1788. Crizele apărute în timpul domniei sale au inclus dezacordul cu Marea Britanie asupra transportului maritim. Acest lucru a dus la două atacuri britanice asupra vaselor daneze în 1801 și 1807. Ultimul atac este cunoscut ca Bătălia de la Copenhaga. Soția sa era
Frederic al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316338_a_317667]
-
provinciei, germanii se vor răspândi cu timpul și în regiunile centrale ale Basarabiei. Așezarea ucrainenilor în Basarabia a fost stimulată de înlesnirile acordate noilor sosiți în gubernie. Însă, țăranii din Galiția și Podolia, ca urmare a persecuțiilor religioase și a iobăgiei, se așezau în satele moldovenești, în special în cele din ținutul Hotinului, încă de la începutul secolului al XVIII-lea. După 1812, ucrainienii veneau datorită deschiderii fostei granițe a Nistrului. Mai târziu, ucrainenii au venit ca lucrători agricoli, meseriași, funcționari, militari
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
într-o stare proastă. Pentru ridicarea nivelului de educație a supușilor săi el a construit școli. Până la sfârșitul domniei sale, majoritatea supușilor săi știau să citească și să scrie. De asemenea, el a îmbunătățit agricultura în marele ducat și a abolit iobăgia. Georg a murit la 6 septembrie 1860 la Neustrelitz și a fost succedat de fiul său cel mare, Friedrich Wilhelm. La 12 august 1817 la Kassel, Georg s-a căsătorit cu Prințesa Marie de Hesse-Cassel, fiica Prințului Frederic de Hesse
Georg, Mare Duce de Mecklenburg () [Corola-website/Science/326488_a_327817]
-
Românească, până la desființarea sa în 1786 în teritoriile Imperiului Austriac de către Iosif al II-lea, 1855 în Moldova, și 1856 în Țara Românească de către Barbu Știrbei. Robia este un statut de servitudine, având aspecte comune, dar și diferențe, cu șerbia (iobăgia) și cu sclavia. A fost, cu precădere, situația persoanelor de etnie romă. În Moldova au existat robi tătari, capturați în timpul bătăliilor pierdute de ei, și care nu fuseseră răscumpărați de hanii lor. Statutul robiei este dezbătut: din asimilarea robiei cu
Robia în țările române () [Corola-website/Science/323267_a_324596]
-
vedere istoric, sclavia înseamnă, prin definiție, negarea egalității între oameni, iar filozofic sclavii erau considerați ca o specie aparte și inferioară. Punctele comune între robie și sclavie sunt următoarele: Diferențele dintre robie și sclavie sunt următoarele: Diferențele dintre robie și iobăgie sunt următoarele: Un aspect particular, legat de creștinătatea societății, diferențiază robia de sclavia antică, dar o aseamănă cu sclavia negrilor americani: Și acest aspect particular, legat de creștinism, îi duce pe o parte din autori să concludă că „rob, roabă
Robia în țările române () [Corola-website/Science/323267_a_324596]
-
de la 1848 în Transilvania, s-a ridicat în Giurtelecu Șimleului, unde, la 19 martie 1848, locuitorii, pînă la unul, avînd în frunte pe Ioan Lobonțiu, au hotărît „să nu mai meargă la slujba la domni, că-s mântuiți de de iobăgie". Era doar la patru zile de la izbucnirea Revoluției la Budapesta. Ioan Lobonțiu a fost unul dintre cei mai importanți animatori ai vieții sociale și culturale din capitală Comitatului Crasna, Șimleu Silvaniei, la jumatatea secolului al XIX-lea. Pe 10 ianuarie
Ioan Lobonțiu () [Corola-website/Science/324041_a_325370]
-
de sare. Răscoala izbucnește ca urmare a unui pretext, oferit de recrutarea pentru o cruciadă antiotomană de la începutul anului 1514, în curs de organizare în baza unui apel făcut de Papa Leon al X-lea. Datorită promisiunilor de eliberare de iobăgie a țăranilor participanți la cruciadă, în tabăra de la Buda se adună zeci de mii de țărani sub conducerea unor oameni care ulterior devin conducătorii răscoalei antifeudale. Printre ei se află și micul nobil secui Gheorghe Doja (György Dózsa) cu fratele
Războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja () [Corola-website/Science/326690_a_328019]
-
Oamenii de știință, cum ar fi Frederick W. Mote susțin că scăderea numerică mare reflectă un eșec administrativ de recenzare, mai degrabă decât o scădere reală; alții, cum ar fi Timothy Brook, susțin că mongolii au creat un sistem de iobăgie printre o mare parte a populației chineze, cauzând ca mulți să ,dispară” cu totul din recensământ, alți istorici, cum ar fi William McNeill și David Morgan susțin că ciuma bubonică a fost principalul factor din spatele declinului demografic din această perioadă
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
diplomatice dintre foștii aliați Franța și Rusia, o dispută care va conduce la război în 1812 și în cele din urmă la căderea lui Napoleon. Din 1811 în 1816 el a fost Guvernator de Estonia unde a condus pregătirea abolirii iobăgiei din Rusia. A participat la Războaiele Napoleoniene din 1812 până în 1814. La sfârșitul războaielor napoleoniene el s-a întors în Rusia pentru a-și termina munca din funcția de guvernator de Estonia. S-a întors în Oldenburg în 1816. La
Augustus, Mare Duce de Oldenburg () [Corola-website/Science/328107_a_329436]
-
zone (în 1900 aproape toate casele din sat erau din chirpici și acoperite cu stuf sau paie) din cauza slabei dotări a gospodăriilor cu inventar gospodăresc (predominau plugurile din lemn) și a gradului de înapoiere tehnică și economică specifică acelei perioade. Iobăgia în Transilvania a fost desființată abia la 16 iunie 1848, iar Principatul Autonom al Transilvaniei s-a aflat sub suzeranitate austriacă circa 180 ani, respectiv perioadă 1688-1867. După anul 1867, prin desființarea marelui Principat al Transilvaniei, comuna Aruncuta este încorporată
Demografia comunei Aruncuta () [Corola-website/Science/328277_a_329606]
-
corectează abia la recensământul din 1920 când numărul maghiarilor revine la ponderea inițială din perioada administrației austriece a anului 1850. În legătură cu perioada 1900 - 1910 , urmare a progresului medical înregistrat , a lipsei conflictelor militare și a eficienței muncii în urmă desființării iobăgiei și a începutului de industrializare , respectiv a unei natalități ridicate asistăm la o creștere puternică a populației de la 848 persoane câte erau în 1900 la 1035 în anul 1910 , sporul natural în perioada 1901 - 1910 fiind de 150 persoane , conform
Demografia comunei Aruncuta () [Corola-website/Science/328277_a_329606]
-
Apartenența religioasă a locuitorilor din Aruncuta, de-a lungul timpului, a fost influențată în mare parte de imperiile sub a caror suzeranitate se află Transilvania și a situației economice nesigure în care se găseau românii, majoritatea fiind în stare de iobăgie și lipsiți de drepturi politice și religioase, biserica ortodoxă având doar statut de religie tolerată. Dacă protestantismul era predominant în viață religioasă în perioada în care Principatul transilvan se află sub suzeranitate otomană, odată cu expansiunea Imperiului Habsburgic și anexarea de către
Demografia comunei Aruncuta () [Corola-website/Science/328277_a_329606]