807 matches
-
au și ei o ereditate încărcată (nevroze, etilism, TBC, meningită, sifilis). Din punct de vedere psihopatologic notăm somn agitat, anomalii sexuale cu erotism precoce, dezvoltare intelectuală normală sau chiar peste medie; indiferență afectivă cu tendință la închidere în sine. Sunt ipocriți și ironici, încăpățânați, mânioși, indisciplinați, mitomani și profitori. Se notează furturi frecvente. f) Perverșii instabili. Au o ereditate foarte încărcată, în special pe linie caracterială. Părinții sunt adesea tarați. Somnul este agitat. Turbulenți și zgomotoși, sparg, rup, strică. Au un
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
desemnează o „revoluție a conștiinței” (revolution of consciousness) pe care dezvoltarea curriculumului și noile curricula nu o pot ignora. Doritori să pară novatori și „deschiși la nou”, participanții, care altădată l-ar fi huiduit, l-au ascultat cu o evlavie ipocrită, regretând în surdină „vremurile de altădată”, când se dezbăteau „în stil kantian” problemele serioase ale articulării riguroase și coerente a curriculumului modern și când se puneau bazele științei curriculare pozitive. Conferința de la San Francisco a fost aparent calmă. Dar nu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
creații curriculare descrise mai sus. Esența viziunii foucaultiene este ideea că orice realizare științifică sau culturală are, în mod fatal, și o semnificație politică. De aceea, asumarea neutralității politice de către Tyler, Schwab și Bloom este nu numai iluzorie, ci și ipocrită. Viziunea lui Derrida are în centru ideea de construire a textului - ceea ce înseamnă că orice structură, coerență, raționalitate sau semnificații sunt „construcții” mai mult sau mai puțin retorice care evocă întotdeauna ficțiuni. Or, creațiile curriculare ale lui Tyler, Schwab și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
preluarea și generalizarea tehnicii MT fără studii experimentale de fond. În anul următor, 1982, teama viscerală de extinderea fenomenului polonez al Solidarității muncitorilor și intelectualilor a făcut conducerea superioară de partid să înceapă o „purificare” a societății românești: în deceniul ipocrit declarat a fi al științei, tehnicii și eficienței, a elaborat un scenariu incriminatoriu vizând o presupusă inițiativă subversivă a intelectualilor români de a răsturna regimul și întregul lagăr comunist; practic, s-a trimis tuturor instituțiilor centrale - ministere, comandamente militare, organe
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
un galben în plus care, tăinuit, i-ar fi atras lui însuși moartea. Cu viața plătesc și femeile trândave (bunăoară, cea care își lasă bărbatul să umble cu o cămașă ruptă și murdară), precum și cele certate cu virtutea. Un călugăr ipocrit, care îndrăznește a-l dojeni pe vodă pentru pedepsele date, este omorât și el, pasămite pentru a nu pierde ocazia de a deveni mucenic. Unei slugi care strâmbă din nas la mirosul trupurilor trase în țeapă i se oferă o
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
seara în casa preotului, vinovații îl conving, cu viclenie, pe un țăran cam slab de minte, Todor Ciupe, zis Ipu, să ia fapta asupra lui. Motivația acceptării de către acesta de a se lăsa omorât rămâne puțin plauzibilă; în schimb, cruzimea ipocrită, egoismul, filistinismul celor ce nu își fac scrupule din a sacrifica un inocent ies la lumină într-un mod ce amintește de Boule-de-Suif, nuvela lui Maupassant. Din perspectiva ideologică îndeobște conformistă adoptată în proză e privită existența și în teatrul
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
subjugă și cauzează nefericirea sau chiar eșecul în viață (Numerus clausus, Pe malul mării). Dar mult mai nociv îi apare autoarei modul de viață al celor bogați, ușuratic, imoral, egoist, iresponsabil, impulsionat de trăiri joase, cu manifestări sociale superficiale și ipocrite, lipsit de repere. Un aer greu, încărcat de cenușa patimilor omenești se lasă peste aceste ficțiuni, transformând totul într-o trăire buimacă. Singurul roman cu o tonalitate mai luminoasă este Vraja patimei (1936), unde protagoniștii ies întăriți din încercările prin
PALLADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288631_a_289960]
-
o întrebare, ci o afirmație irefutabilă. Știu că nu-l știu pe candidatul la preoție sau episcopie, hirotonit pe seama unei parohii sau dioceze unde credincioșii n-au habar ce-i așteaptă. „Axios” este doar aparența unei consultări - în fapt, o ipocrită formalitate, rostită după rugăciunile de hirotonire, când nimeni nu mai poate sta împotrivă. Întotdeauna cărțile sunt deja făcute. Pasivi, credincioșii n-au decât să adere la decizii care le pot afecta dramatic viitorul 1. În acest climat mai degrabă brejnevist
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
acest proces de globalizare să știm dacă o „influență europeană” se va relansa, dacă și în ce măsură ea se va adăuga celorlalte. Despre „influența franceză”, mi se pare destul de clar, nu prea se mai poate vorbi, în ciuda ofensivei „francofone” - festivistă și ipocrită atunci când nu e pur și simplu deschis antiamericană. Pe de altă parte, cărțile de la care pornesc nu sunt obiectul exclusiv al intervențiilor mele; de multe ori, cărțile însele nu sunt prezentate în detaliu, ci mai degrabă „date”, considerate cunoscute; întotdeauna
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
arată că Ravelstein este o operă de ficțiune, că numele, personajele, locurile și situațiile sunt produsul imaginației autorului și sunt folosite ficțional, iar orice asemănare cu realitatea ține în întregime de coincidență. Niciodată o asemenea notă nu a fost mai ipocrită. Mai întâi, am văzut că mai multe persoane și situații reale sunt preluate ca atare în „roman” (ar fi trebuit ca acest termen să apară mereu între ghilimele). Apoi, ne amintim că figura centrală a cărții, „Abe Ravelstein”, precum și numeroși
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
maniera cea mai contrastivă, este redusă la absurd, adică la încercarea de a echivala două fenomene rămase eterogene în pofida numeroaselor asemănări genetice, structurale, conjuncturale, punctuale. În fața unui asemenea „baraj”, cei mai mulți est-europeni au ales tăcerea prudentă, iar unii au preferat ralierea ipocrită sau resentimentară (utilizabilă atât pentru a atrage resurse externe, cât și pentru a-i stigmatiza pe competitorii interni) la pozițiile stângii procomuniste. Iată un motiv în plus pentru cei care gândesc critic de a saluta abordarea lui Mark Lilla, care
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ale lor, rupte din masa muncitorimii. (Ă). În general, mediul și mentalitatea burgheziei sunt just prinse de scriitor, biciuite cu sarcasm, reușind să stârnească În cititor disprețul și antipatia față de exploatatori. De asemenea, scriitorul a surprins cu multă ascuțime chipul ipocrit al dușmanului de clasă (Ă). (Ă). În fine, scriitorul s-a străduit să cuprindă În paginile romanului său un aspect deosebit de important al realității În devenire, pe care o Înfățișa: nașterea și educarea omului nou dintre muncitorii uzinei, procesul de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Plânsul venea adus de vânt. Vuind, căzură bombe. Să nu mai văd nimic. Aș fi voit și, totuși, prin codri de pământ Svârliți În sus, zărisem; rămase viu și mic». Amănuntul acesta nu este Însă utilizat de poet pe linia ipocritului umanitarism burghez. Nu lamentații pacifiste Înlănțuie În continuare pana artistului. Detaliul consemnat În versurile amintite mai sus ajută poetului să pună În lumină trăsăturile morale superioare ale ostașului sovietic liberator. (Ă). Versurile de mai jos ilustrează comportamentul său adânc uman
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
în interlocutor, ochii noștri îl urmăresc, dar capul ni se îndepărtează de el. El ne simte stinghereala, fără să-și poată explica senzația, mai ales dacă ne prefacem că totul este în ordine. Dacă îi zâmbim ne poate chiar considera ipocriți. Cu aceasta am ajuns chiar în miezul calităților prin care cele mai seducătoare persoane se deosebesc de restul lumii. Dacă vrem ca interlocutorilor să le placă de noi, trebuie să fim cu totul deschiși față de ei; nu există altă soluție
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
utilizatorului pentru a le putea aborda astfel în mod indirect. Un atac frontal, ca acela al vântului din parabolă, nu este deloc indicat! Vaillant mai recomandă să ne amintim că toate aspectele apărărilor noastre care par stânjenitoare, contrariante, periculoase sau ipocrite sunt de natură inconștientă. Orice încercare de a-l face pe pacient mai rațional sau de a-l disciplina este așadar ineficientă, întrucât apărările nu sunt utilizate pentru a contraria sau înșela pe cineva. Terapeutul trebuie deci să înțeleagă apărările
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
din Întunecatul April. O frapantă noutate o constituie aici emergența eului empiric în eul liric și intensitatea emoției, comparabilă doar cu aceea din bacovianul Plumb. Sensibilitatea reacționează la acel misterium tremendum pe care-l reprezintă moartea, la propriul ego multiplicat, „ipocrit”. Alături de angoasă, în care se aliază groaza și repulsia, survine și o tentativă de apărare, de „fermecare” a monstruos-straniului, de convertire a lui în familiar locuibil. Discursul liric exploatează principiul teatrului în teatru: eul joacă rolul unui actor ce interpretează
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
a organizării fondului de cărți. Biblioteconomii burghezi - «specialiștii» în ce privește bibliotecile - așezau cărțile după format și nu după conținut, voind să demonstreze că în felul acesta n-ar viola, chipurile - deplina libertate a cititorului în alegerea cărților. În fond, sub această ipocrită dezinteresare, sub acest obiectivism, se ascundea dorința meschină a slugilor exploatatorilor de a ascunde cărțile cu conținut științifico-materialist și de a manipula în primul rând excrescențele culturii burgheze(...). Călăuza bibliotecarului a demonstrat concret neeficiența acestei metode formaliste, publicând un vast
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
al formării unei noi intelectualități: cea mai mare parte din personajele principale ale cărții sunt ingineri și tehnicieni (...). Romanul are meritul deosebit de a fi zugrăvit cu putere tipul unui primejdios dușman de clasă. Autorul știe să scoată în evidență smerenia ipocrită a părintelui Cartobius care întreținea discuții «culte» despre umanismul catolic (...). Toate acestea explică interesul viu cu care masele largi ale cititorilor au primit romanul, aprecierea pozitivă pe care și-a câștigat-o în rândurile lor. Textul tipărit în Viața românească
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
înseamnă a generaliza». Dar care este acest «general», care este acea «categorie întreagă» al cărei esențial trebuie dezvăluit în primul rând? Tipologia «etern-umană» sau clasa socială? Ce-i drept, anumite trăsături morale sunt relativ persistente. Oameni irascibili și bănuitori, oameni ipocriți și interesați, oameni leneși, dispuși să viseze planuri inutile și irealizabile etc., au existat și vor mai exista (...). Există în teoria și practica scriitoricească a multora un fel de listă, tacit acceptată, cuprinzând însușirile ce se pot «atribui 0╗ fiecărei
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
s-a întâmplat mai târziu s-o întâlnesc pe femeia aceea într-un restaurant: comenta felurile de mâncare vorbind cu o prietenă, iar descrierea ei era la fel de entuziastă precum cea pe care o rezervase cândva tabloului. Era așadar mai puțin ipocrită decât credeam, îmi spusesem, doar un pic excesivă în elogiile ei. Filatelistul, ca și până acum, își petrecea mai bine de jumătate din viață în magazinul lui plin ochi cu teancuri de plicuri timbrate și clasoare, fără să aibă nici
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
-i arată sau se servește de ei pentru a mușca. Colții animalelor au același sens de forță și exprimă puterea benefică ori agresivitatea morbidă. Spate Pentru că nu poate fi văzut de subiect, spatele reprezintă cuvintele sau acțiunile secrete, ascunse ori ipocrite. Ceea ce este făcut pe la spate este perceput ca o trădare («a lucra pe cineva pe la spate», «a pune cuiva ceva în spate». Astfel, visul este adesea revelator pentru sentimentele de persecuție și de lipsă de încredere în cei din jur
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
conform voinței sale. Dar aceasta se realizează numai printr-o putere constantă și solidă a individului. Cei slabi nu pot fi liberi. Libertatea este o trăsătură a celor tari și puternici. Cei slabi, cu o forță sufletească redusă, sunt umili, ipocriți, șovăitori, intriganți, bolnavi, abulici. Ei nu pot fi liberi și, din acest motiv, suplinesc „libertatea ca virtute” printr-o conduită de dependență, de factură servilă față de ceilalți. Un aspect conex privind libertatea este legat de responsabilitate, asupra căreia vom reveni
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
să includă Întâmplări din viața stră-străbunicii sale, numai de-ar putea culege mai multe informații din documentele publice. În ultimii ani Însă, inspirația lăsase locul frustrării. Ce mai Înseamnă libertatea și responsabilitatea când ești bombardat cu reduceri de buget, ariviști ipocriți și societăți de binefacere concurente? Nimeni nu mai avea viziune. Totul ținea de marketing. Oftă. Scopul călătoriei În China și Birmania era s-o revigoreze, s-o ajute să vadă iar albastrul nemărginit. Se uită În sus spre nori. Satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
percepției. Pentru noi, astăzi, fapta lui Diogene se transfigurează în chiar timpul narațiunii. Caracterul său scandalos nu se mai întoarce asupra grecului în persoană, ci pune în discuție ceea ce se petrece în viața publică, în stradă, înainte de toate cele convenționale, ipocrite. Absurd ne apare mai curând gestul omului de bun-simț, care se socotea scandalizat de conduita lui Diogene. Iar scandalul inițial ajunge pentru noi altceva, o enigmă. Se șterge aproape fără urmă conturul aspru sau insuportabil al celor de primă instanță
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
percepției. Pentru noi, astăzi, fapta lui Diogene se transfigurează în chiar timpul narațiunii. Caracterul său scandalos nu se mai întoarce asupra grecului în persoană, ci pune în discuție ceea ce se petrece în viața publică, în stradă, înainte de toate cele convenționale, ipocrite. Absurd ne apare mai curând gestul omului de bun-simț, care se socotea scandalizat de conduita lui Diogene. Iar scandalul inițial ajunge pentru noi altceva, o enigmă. Se șterge aproape fără urmă conturul aspru sau insuportabil al celor de primă instanță
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]