2,036 matches
-
de așa ceva, atunci eu nu mai am ce să-ți spun. Cum crezi c-aș putea să te pun într-o astfel de postură față de colegii tăi? Se simți, dintr-o dată, neputincioasă, inutilă, lipsită de spațiu. O durea, fizic, răutatea, ipocrizia, lipsa de Dumnezeu a celor din jur dar cel mai tare o îngenunchea prostia bărbatului ei. Se retrase în dormitor, își ascunse fața în pernă și începu să plângă. Poate că Noia era prost, nebun ori gelos fără măsură, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
interviul. Mai am de pus o mulțime de întrebări. Dați-le-ncolo de intrebari! o sfătui Adrian. — Ce-ați zis? — Rupeți-le. Să luăm totul de la capăt după sauna. Fără nici un interviu. Fără întrebări și răspunsuri previzibile. Fără măști. Fără ipocrizie. Să fie pur și simplu o conversatie ce-și urmează cursul firesc. Ce ziceți? Fanny îl sfredeli pe Adrian cu privirea. Lui nu i se clinti nici un mușchi al fetei. — O să vă aduc un halat de baie și-un prosop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ați citit articolul despre Șam Sharp, n-ați simțit - pe langă compasiune și furie oarbă și tot ce mai trebuie să simtă un prieten într-o astfel de situație - și un fel de plăcere nemărturisita? Vreau adevărul. „Fără măști, fără ipocrizie.“ Se aplecă înainte, sfredelindu-l cu privirea, și îl sili s-o privească în ochi. — Bine! Fie! Recunosc că da. Fanny se destinse și ofta satisfăcută. — Mulțumesc. — Dar ce cumplită mărturisire mi-ai cerut, zise Adrian. Tare te mai urăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
nimic În ochii dumneavoastră. Liniștea ți-o dobândești. Se cucerește, domnule Gheretă. Sunt un om slab, domnule profesor. Se vede. Dacă n-aș fi așa, m-aș lega eu atât de o amintire? suspină Gheretă, nu fără o notă de ipocrizie. Ești un cabotin. Un ce? Un actor prost, de mâna a doua, obosit. Chiar așa sunt, obosit. Nu mai am mult până la pensie. Vreo cinci ani, dacă nu dau Între timp ortul popii. Și nu s-a Întâmplat Încă minunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Cele cu rime în pat. Cred că le-a dat "anonime" Vali Munteanu. E "sonul" lui. El a fost acela el. Nu-i Vali mereu alături cu tema? Arată ca Mei Gibson în Hamlet cînd jausenizează". "Știi care-i culmea ipocriziei? mă testează el. După ce moare cel pe care l-ai vrut redus la neant, dai anunț la ziar că i-ai primit "cu adîncă durere vestea plecării în lumea celor drepți". Te mai costă cîteva mii, da-l numești pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
libertate ne-a adus", în '44, și ne-a trecut și strada, vrînd-nevrînd. Magda U. a revenit cu telefonul: Ei? Che ti dice la patria, fac eu apel, dintr-o acută senzație de neputință, la Hemingway. În democrație încape multă ipocrizie. Aibi răbdare, Iordana. Futurologii prevăd că-n 2050 politica n-o să mai intereseze pe nimeni. E prognoza lor. Or să dispară și militantismul politic, și specia de tocșoiști pe subiecte politice. I-am răspuns, în șarjă prietenească: Fuku** ... yama. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
regina sînt în stare să-l facă mat pe regele advers. Cine-ar fi vrut să fie nebunul tablei de șah? Aurel Tîrziu era destul de viclean pentru asta; nu destul de curajos. "Iordana, în viața obișnuită, nu-n basme, e acceptată ipocrizia. Riscul nu. Asumă-ți riscul și ești pierdut". Or, fostul meu coleg de facultate se comporta ca pisica din Cheshire: uite-o, nu-i. Era un comod și n-am spus leneș; un conformist și n-am spus oportunist. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tăcerea gardului și fidelitatea lui de păzitor strașnic a tot ce mișcă în spatele lui, educat spre a păzi și atât. Acolo învăța lucruri noi, că oamenii nu sunt niște garduri, deși aveau măști, ea neavând de unde să știe ce este ipocrizia, arma cu care oamenii își croiau drum printre viețile altora, tocmai datorită măștilor de rigoare, mulate perfect pe chipul fiecăruia. Aceste tertipuri nu le știa pentru că în spatele gardului nu poți învăța decât meseria de deținut. Ceva din ea evadase dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un motănel slab și speriat. -S-a schimbat. -Vrei să spui că s-a îngrășat? -Da. Și nu mai pare deloc speriat. Râse. Îmi era foame. Aș fi vrut să pot cere de mâncare așa cum făcuse Biscuit. Oamenii fiind constrânși la ipocrizie, o întrebai dacă nu îi este foame. Pesemne că nu mi-a auzit întrebarea căci zise: -Știi, fără Olaf aș fi moartă, în clipa asta. Și asta nici măcar n-ar fi fost grav, având în vedere cum era viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
managementul calit...ții: ce producem, cum producem, pentru cine producem. S... ne gândim numai la scandalurile produse de mari firme farmaceutice, la producția de arme și altele. Revin la reperul moral al lui Juran: cinste, franchețe, modestie, respingerea falsului și ipocriziei, simț al datoriei, onoarei și drept...ții, respect fâț... de lege și adev...r, generozitate fâț... de semeni și comunitate. Așa cum l-am deslușit, Juran ne învăț... c... lucrul bun trebuie f...cut în fiecare parte a ansamblului; acesta din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
livada de pe marginea lacului. Gherasim și Ilarion, doi călugări (foști subofițeri de miliție), aduși de maiorul Marcu odată cu ridicarea schitului, criticau rânduiala obștii; primul, respecializat în modelarea foilor de cupru, al doilea în medicină veterinară, frați de cruce întru viclenie, ipocrizie, șiretenie, pizmă. Marcu ar fi vrut să scape de ei, prea își băgau nasul peste tot, prea le știau pe toate, dar când te mai pricopsești cu un doctor ca Ilarion? Ferma număra peste 2000 de ovine, vaci 60, cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
doar prin apăsare de deget apar nuanțele. Principele e, așadar, una dintre cele mai controversate cărți ale lumii dacă nu cumva cea mai cea mai hulită și mai lăudată, mai mult citată decît citită; totuși foarte citită. E hulită cu ipocrizie pentru că e prea lucidă și adevărată. E citată cu necesitate, ca text de valoare perenă, în teoria puterii. E citită interesat de principi, regi, împărați, șefi de state și miniștri ca "alfabet politic" și "lecție de tiranie", spre a ști
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe rug de nobilimea și papalitatea incomodate de atacurile neobosite ale fanaticului călugăr. Tînărul Niccolò nu l-a admirat, nu l-a urmat pe Savonarola, dar nici nu s-a pronunțat răspicat contra lui. Cel mult, i-a suspectat de ipocrizie, ca orice om lucid, frazele înflăcărate și "elocința sumbră". Și Machiavelli avea în vedere rolul religiei în ordinea statală, dar respingea ideea de fanatizare religioasă a conducerii statului. Și apoi, în momentul în care Machiavelli scrie Principele (1513), Savonarola nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
astăzi. Nu le-a folosit mai puțin Frederic II al Prusiei, autorul cărții Anti-Machiavel (1740). Deși corijată de Voltaire, cartea rămîne de un "verbalism insuportabil", cum spun biografii. (Vezi Pierre Gaxotte, Frederic II, Paris, 1938). Plecînd de la acest act de ipocrizie a regelui s-a născut anecdota care povestește că Frederic i-a dat dreptate unui morar în fața unui senior abuziv, dar n-a ezitat să ocupe ținuturi care nu erau ale lui (din Polonia). Cît despre Voltaire, acesta se despărțise
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
anumite evenimente și circumstanțe care au ajutat uneori planurile acestui papă; în primul rînd, ambițiile Franței și ale Spaniei, care se înfruntau, discordia și ura dintre familiile Italiei, pasiunile și slăbiciunile lui Ludovic XI au avut o contribuție deloc neglijabilă. Ipocrizia este chiar un defect al stilului de politică, atunci cînd e împinsă prea departe. Citez autoritatea unui mare politician, Don Louis de Haro, care spunea despre cardinalul Mazarin că are un mare defect în politica sa, și anume acela de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cer o mare necesitate și salvarea poporului lui. Voi încheia acest capitol cu o singură reflecție. Să se remarce fecunditatea cu care viciile se propagă, în concepțiile lui Machiavelli. El vrea ca un rege necredincios să-și încoroneze necredința cu ipocrizie; el crede că oamenii vor fi mai degrabă mișcați de devoțiunea unui principe, decît revoltați împotriva relelor tratamente care li se aplică și pe care le suportă din partea lui. Există persoane care-i împărtășesc opinia. În ce mă privește, cred
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
accente pamfletare. Atunci când descrie isprăvile intelectuale ale favoriților săi, el nu-și poate camufla aroganța: „Cu sângele său rece imperturbabil și cu mână foarte sigură, Prochoros plimbă spada dialecticii aristotelice și tomiste pe rana palamită, dând astfel cep buboiului de ipocrizie” (col. 1805). El critică mai cu seamă inconsecvența Bisericii ortodoxe. Conform poziției sale, rușii ar fi respins palamismul începând cu secolul al XVIII-lea, în vreme ce, chiar în sânul Bisericii grecești, lucrurile nu sunt întotdeauna clare: Biserica greacă contemporană afișează deschis
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu stăruință și îndrăzneală strategia unui adevărat război contra acestora, în scopul revenirii în serviciul pe care îl avusese la radio. Din păcate, după o serie de demersuri, el încă nu reușise să obțină nimic. Cu o grosolănie amestecată cu ipocrizie, cei din conducere refuzaseră să-l readucă la radio, invocând nevoile reducerii de personal, și totodată îi plânseseră pe umăr cu lacrimi de crocodil, asigurându-l că, dacă ar fi depins de ei, e-hei, atunci nu s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
acestor lucruri. Singura ei aptitudine salvatoare, Istorisiri nesănătoase fericirii 149 totuși, era dezvoltatul său simț practic, atât. Părea o femeie ambițioasă și cu însușiri de învingătoare, dar asta - nu trebuie trecut sub tăcere - se năștea doar din trufia și din ipocrizia ei, ceea ce-i oferea o puternică încredere de sine, cu care știa să se ridice cu ușurință peste oricare impas ivit. La ananghie, dânsa absolut niciodată nu-și ridica, fără nădejde și vlăguită de energie, întrebarea: „Și, oare, ce am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
11 Cuvânt înainte / 13 În loc de prolog / 15 Darurile zeiței Amaterasu / 19 Prima parte: SABIA / 23 La prima vedere. Scurtă radiografie a unei națiuni asistate / 25 Apendice: Domnului Sugiyama nu-i place mâncarea olandeză / 27 Homo ethicus și contradicțiile sale / 29 Ipocrizii de sezon / 31 Universalitatea și farmecul nebuniei / 33 Nihilismul activ sau iluzia sinuciderii / 37 Avatarul atenianului Socrate / 43 Fuji-san ga mieru... / 45 Mita ca reflex al unui popor colonizat / 49 Milițian român și polițist nipon (piesă în două tablouri, cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ultimă soluție nu este însă posibilă decât printr-o cultivare atentă și susținută a unei forme autentice de meditație spirituală, menite să te ajute atât în raportul cu tine însuți, cât și în cel privind comunitatea în care te integrezi. Ipocrizii de sezon Crăciunul este o cursă în care se arată cine cedează mai repede: banii sau picioarele. Anonim american N-am crezut destul de multă vreme în Moș Crăciun. Mă rog, pentru a fi sincer până la capăt, am crezut până în seara
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ca pe afirmații ale unui ego exagerat, iar conștiința mea sănătoasă ca pe o lipsă de umilință. Câtă mândrie se ascundea în numeroasele îndemnuri la umilință care mi-au fost adresate... Însă umilința nu are nimic de a face cu ipocrizia, servilismul sau lașitatea. Umilința nu înseamnă a cădea în genunchi imediat ce suntem contraziși de cineva de sus. Este abnegație, dar nu căință sau renunțare la propria identitate. Umilința presupune curaj, iar curajul înseamnă a nu avea teamă nici chiar de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
au existat întotdeauna: un mozaic bizantin, frescele, o carte, o gravură, executarea unei simfonii sunt, la urma urmelor, mijloace de comunicare, și astfel cultura însăși este de esență mediatică. Aceste sofisme grosolane cu care se acoperă cu pudoare josnicia și ipocrizia unei societăți sortite decăderii intelectuale, morale și sensibile a membrilor săi, disprețuirii lor profunde, nu ar trebui demascate dacă n-ar fi reluate de cele care au posibilitatea și, prin urmare, dreptul de a se exprima și care sunt toate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pregetase să o lingă cu gesturi obscene, în fața lui Mihai, verbalizând silueta și numele tinerei preotese Agnesa. Aceasta este unul din personajele de prim plan ale cărții, întrupând nu doar frumusețea de Ermitaj a nudului feminin , ci mai ales fariseismul, ipocrizia, iscusința în hărțuirea sexuală a tânărului nostru erou. ("Ah, iubita mea și Iuda mea, Agnesa"). Ea ține, poate pe urmele bărbatului ei mort, preotul Anatol, un fost om de afaceri convertit la credință, adevărate predici contrazise, vai de fapte cât
Dosar penal în formă de roman by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8055_a_9380]
-
cinic, căruia nu-i scapă nimic din viermuiala lumii în care se mișcă. Numele ne face să zâmbim, Gambardella. Tot din Fellini vine. Asemenea lui Mastroianni și eroul nostru de acum frecventează cercurile înaltei societăți, surprinse în toată deșănțarea și ipocrizia lor. Petrecerile sunt atinse de vulgaritate, colcăie în ele o senzualitate mediocră, fără nicio legătură cu decadența unei epoci, ci mai degrabă cu neantul. Protagonistul surâde disprețuitor căci știe câte parale fac artiștii autointitulați conceptuali, doamnele distinse care, chipurile, până
Cannes, 2013: Dorul de Fellini. Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/78810_a_80135]