562 matches
-
să se recomande ca analfabet pentru a supraviețui. Singur faptul de a ști să cânte la vioară îi asigură în foarte puține cazuri un ascendent minimal asupra celor care-i conduc destinul. Pentru McQueen, Nordul și Sudul devin două dimensiuni ireconciliabile și în același timp emblematice în ce privește condiția umană. Nordul este abia schițat, la confiniile cu un model exemplar de societate democratică unde toleranța și civilitatea par să se fi instalat pe deplin, pe când Sudul este spațiul unei violențe nelimitate, un
Stăpâni și sclavi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2837_a_4162]
-
bănuit, chiar de canon estetic. Confruntarea nemijlocită a propriilor lucrări făcute cu treizeci de ani în urmă cu lucrările realizate astăzi, își propune să răspundă la întrebarea dacă acest parcurs a modificat fundamental discursul artistic, dacă vîrstele diferite presupun abordări ireconciliabile sau, dimpotrivă, totul se înscrie într-o anumită logică internă a procesului de creație și continuitatea gîndirii artistice constituie o valoare mult mai puternică și mai sigură. Așteptarea celor șapte artiști, pe jumătate explicită și chiar enunțată programatic, pe jumătate
Tradimensione la Roma by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16339_a_17664]
-
seva inițială nu e nimic altceva decît spiritul divin, adică spiritul universal fără de care planta nu ar fi putut crește în veci. Iar cine are imaginea plantei în minte va putea să treacă peste diversitatea ramurilor filozofice și peste diferența ireconciliabilă dintre un gînditor sau altul. Totul e să vezi unitatea sevei din spatele diversității ramurilor, ceea ce înseamnă că toți filozofii vorbesc despre același lucru și spun cam același lucru, dar în alt fel. Și astfel, fiecare filozof e o ramură sau
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
fiu, într-o continuitate firească și zbuciumată prin datele naturii și prin capriciile istoriei, Alexandru Țipoia și George Tzipoia demonstrează că vigoarea creației, rectitudinea morală, substanța spirituală și libertatea limbajului nu sînt realități antinomice și, cu atît mai puțin, date ireconciliabile în constituția aceleiași prezențe artistice. Textul care urmează, scris cu prilejul expoziției de la Mogoșoaia, este perfect valabil și acum cînd cei doi artiști și-au început, la Cluj, un amplu traseu transilvănean care mai include orașele Dej și Bistrița. Mulți
Țipoia și Tzipoia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10794_a_12119]
-
democratică și e insuflată de un tipar laic: cunoașterea nu e un privilegiu, ci un drept care se distribuie echitabil tuturor. Oricine poate deveni un inițiat, important e să vrea. Se vede bine că între cele două poziții domnește o contrazicere ireconciliabilă: e cea dintre educația bazată pe prestigiul unei autorități rare și educația prin ambiție crasă pusă în vederea unui scop social. Cum trebuie să fie o educație ca să fie de rang elevat? Cînd George Steiner și-a ales tema relației „maestru-discipol
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]
-
autorului: un politolog improvizat care întreține ideea utopică că democrația parlamentară se va instala pretutindeni în lume, că așadar modelul politic american e destinat răspîndirii implacabile. "Politologi improvizați ca Samuel Huntington văd globul zguduit de ciocnirea între civilizații eterne, reciproc ireconciliabile, sau descriu o extindere triumfală a democrației liberale, ca Francis Fukuyama. Primul pune accentul pe mentalități perene, al doilea pe instituții politice recente, care par a se răspîndi. Nici unul, nici celălalt n-au dreptate. Ariile de mentalități sunt altele decît
Acvariul cu mentalități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7884_a_9209]
-
dar se asociază cu principiul negativ, constituie o primă limitare a absolutului, semnifică neființa și ideea de lume creată deja, este arhetipul, psihicului uman etc. În concluzie, "patru semnifică un stadiu de împăcare cu lumea sau, dimpotrivă, unul de disjuncție ireconciliabilă prin suceală și definitivă prin moarte." patru sînt ceasurile în povestirea În vreme de război, al patrulea e anul rebel în Păcat, patru ceasuri ține rătăcirea în La hanul Mînjoală, a patra e clasa în care se poticnește Cănuță și
Caragiale numărat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17088_a_18413]
-
distincția dintre creație și invenție nu e decît un mit al vremurilor recente, la urma urmelor. Dar o carte precum aceasta, scrisă cum e cu fascinanta elocință a lui Steiner, realiniază cele două culturi, cum au fost numite, pe poziții ireconciliabile. George Steiner, Grammars of Creation, Faber, 2001, 288 pag.
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
interpretare, de două ori autoscopică, a ajuns să circule, cum s-ar zice, de capul ei. Fără paternitate. E momentul să spunem lucrurilor pe nume. Găselnița poartă, deci, marca Ion Bogdan Lefter. În aceste câteva puncte, Liiceanu și Lefter sunt ireconciliabili. Fățiș ireconciliabili. De aceea spuneam că precauțiile celui dintâi nu sunt atât de inocente pe cât ar putea părea. Și nici, adăugam, atât de lipsite de temei. Asta fiindcă, dacă de Lefter se desparte în convingeri, de ceilalți critici, am senzația
Studii introductive (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4622_a_5947]
-
două ori autoscopică, a ajuns să circule, cum s-ar zice, de capul ei. Fără paternitate. E momentul să spunem lucrurilor pe nume. Găselnița poartă, deci, marca Ion Bogdan Lefter. În aceste câteva puncte, Liiceanu și Lefter sunt ireconciliabili. Fățiș ireconciliabili. De aceea spuneam că precauțiile celui dintâi nu sunt atât de inocente pe cât ar putea părea. Și nici, adăugam, atât de lipsite de temei. Asta fiindcă, dacă de Lefter se desparte în convingeri, de ceilalți critici, am senzația, Liiceanu se
Studii introductive (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4622_a_5947]
-
ci realitatea se pliază canoanelor lor. Trei mari valori sunt axiomele sale - trei mari mofturi: Garibaldi, Republica și procesul de degradare a Ideii în ipohondrie, trecând prin fandacsie. Universul construit în tiparul acestor teorii topește în sine contradicțiile cele mai ireconciliabile și agresive. În literatura de specialitate a psihologiei infantile, Leonida s-ar afla în stadiul „credințelor pithice", sau „apolliniene", adică pe la vârsta de 4-5 ani. Altfel spus, Leonida nu simte nevoia de a-și confrunta părerile cu rigorile realității. Realitatea
Profilul științific al moftangiului by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6774_a_8099]
-
devalorizarea zeilor prea vicioși, prea umani) cerea o replică pe măsură. Vintilă Horia îl plasează pe Ovidiu nu numai la interferența derutantă a unor lumi materiale foarte diferite (dacii, grecii, sarmații și romanii), dar și la intersecția unor curente spirituale ireconciliabile (politeismul latin și grec, cultul dacic al lui Zamolxe, anunțarea Mântuitorului dinspre Ierusalim). În acest fel, Vintilă Horia pune pe conștiința lui Ovidiu exilat la Tomis o încărcătură spirituală foarte mare, cum nu face nici un alt prozator român. Tocmai de
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
să fie repudiați oficial, din rațiuni de imunitate doctrinară. Miezul conflictului e de căutat în neputința teologilor de a gîndi geneza creștină în termenii filozofiei grecești. Mai precis, grecii semănau cu niște copii geniali care se dădeau în leagănul antinomiilor ireconciliabile, balansîndu-se neîncetat între două noțiuni contrare - potență și act, formă și materie, inteligibil și sensibil - cu o virtuozitate care, în ochii teologilor creștini, isca suspiciune. Altfel spus, ușurința cu care grecii puteau oscila între două concepte complementare fără a da
Cerul filozofiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7401_a_8726]
-
Georgiana Sârbu debutează în proză. Romanul Despărțiri are un impact asupra cititorului așa cum papilele gustative percep gustul piersicii după ciocolată: fad. Firește că cele două cărți aparțin unor genuri literare diferite, dar calitatea este punctul în care ele se despart ireconciliabil. Nu îmi explic rațiunea unui fel de regulă nenumită care se aplică celor mai mulți dintre scriitorii contemporani: debutul editorial marchează cartea cea mai bună a autorului. Există excepții, destule, din fericire, în care promisiunea făcută la început este onorată cu asupra
Poveste glossy by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4563_a_5888]
-
reputației sale de „înstrăinat”. Mai interesantă decît biografia celor doi rămîne opera lor literară. Născuți amîndoi la mijlocul secolului al XlXlea, sub zodie romantică, au avut față de romantism aceeași reacție de respingere. Conferința lui Eça din 1871 fusese construită pe opoziția ireconciliabilă dintre romantismul specific trecutului anchilozat și realism, promisiunea mirifică a noii literaturi. Articolele de tinerețe și comediile lui Caragiale ironizau sîngeros romantismul sub toate formele sale. Cît au datorat însă ambii scriitori mult-hulitului romantism se va vedea abia în a
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
alta cerînd dovezi ferme în sprijinul oricărei afirmații cu miză metafizică. Una hrănindu-se din temele comune marilor religii, cealaltă însuflețită de rigoarea jargonului, de spiritul critic și de coerența argumentelor folosite. Iar dacă cei doi intelectuali ilustrează extreme adeseori ireconciliabile, mediatorul menit a prelua rolul de liant și împăciuitor e tocmai Horia Patapievici, despre care Andrei Pleșu afirmă că "din punctul meu de vedere, el era mediatorul ideal, căci îmbina apetența pentru sacru cu o minte antrenată în atelierele științelor
În jurul lui Guénon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8415_a_9740]
-
indispensabil telenovelei. Și cu acest passo doble, dacă vorbim limba tangoului și a sambei sau un dribling isteț, în limbaj fotbalistic, Kusturica începe să ne vândă propria lecție de geopolitcă forjată parcă la școala de partid titoistă, opunând două tabere ireconciliabile, Estul, (sau Sudul la rigoare) adică Balcanii, și la pachet Argentina, Venezuela, Chile etc. și mai presus de toate Cuba lui Fidel și Che Guevara Occidentului și Vestul sau Nordul imperialismului sălbatic. Aproape întreaga tumultoasă carieră fotbalistică a lui Maradona
Regizorul, fotbalul și argentinienii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7743_a_9068]
-
de cuvinte încrucișate", care-l pot citi pe verticală ori pe orizontală. Între cele două tipuri de lectură, disjuncția e clară, la fel cum în prima parte, Micul roman nocturn, opoziția dintre idioritmici (pustnicii) și cenobiți (călugării de obște) e ireconciliabilă. Cei doi eroi, arhitectul Svilar/ Razin și marea lui iubire, Vitača Milut, alcătuiesc perechea originară, prin care se naște lumea și prin care moare; �Memorialul" arhitectului reconstruiește imaginea acestui univers căzut în apocalipsă, care nu mai supraviețuiește decît prin poveste
Europa de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16047_a_17372]
-
unui ghid serios, care să-ți pună la îndemînă principalele controverse iscate de chestiunea adevărului, dacă trecem așadar peste tenta de auroră etică din Călăuza rătăciților, vom găsi în volum descrierea unui conflict care separă două poziții adverse și deocamdată ireconciliabile: tabăra absolutiștilor și cea a relativiștilor. Cea dintîi remarcă e că adepții lor nu-și pot argumenta logic opțiunea, preferința pentru una din poziții fiind dictată de o afinitate căreia Blackburn îi spune „temperament”. De la natură unii oameni sunt înclinați
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
de găsit. Abia traducerea germană care dublează textul românesc al întregii cărți oferă o explicație privind rostul proiectului. E conceput, probabil, pentru export. Aparținând unor școli literare diferite, de calibre inegale, cei trei autori semnatari vin din regiuni literare aproape ireconciliabile. Ioan Es. Pop, elementul tare al antologiei, este cel care deschide volumul. Alegând să publice o serie de poeme mai vechi, al căror suflu poetic puternic a fost deja confirmat de critică, poetul își asigură, comod, întâietatea. Cele câteva poeme
Poeți de vânzare by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7429_a_8754]
-
amesteca oameni vechi cu oameni noi, iar în timp ce oamenii vechi erau frustrați și înfricoșați de instabilitatea probabilă a poziției lor, oamenii noi erau puternic dezamăgiți de noua stare de lucruri. Cei pro și cei contra nu se aflau pe poziții ireconciliabile politic, dar reconciliabile în plan social și individual, erau pur și simplu adversari pe toate fronturile. Ciudată trebuie să i se fi părut, ne dăm seama abia acum, poetei britanice Fleur Adcock, aflată în vizită în România, întrebarea pe care
Literatură și politică by Cristina Ispas () [Corola-journal/Journalistic/8190_a_9515]
-
Duda sunt subțiri, dar ele explodează însumate în subtext. De exemplu, renegarea unei filiații iudaice nu marchează cine știe ce granițe de tensiune pentru un creștin (Toma). Pentru ceilalți evrei însă, drama - chiar banală la suprafață - capătă accente pasionale și provoacă rupturi ireconciliabile, în ciuda detașării pozate. De altfel, naratorului nu-i iese proba indiferenței. Asta pentru că eroii lui Virgil Duda sunt captivi într-un trecut al promisiunilor care îi ajută să supraviețuiască. Interesant este cum relația mult-disputată metaficțional și biografic cu prietenul de-
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
de a creiona, în bună măsură, perspectiva unei împăcări cu un rezultat de câștig-câștig, fără ca una dintre părți să fie afectată negativ de soluția finală Art. 30 Trăsăturile caracteristice părților din conflict Aliniatul 1 - Părțile aflate în conflict nu sunt ireconciliabile, fiindcă există oricând șansa unei comunicări constructive, bazate pe sâmburele împăcării care se dezvoltă cu sprijinul mediatorului; disputa se poartă doar cu privire la diferență de interese nedescoperite, pentru care sunt chemate să găsească soluții adecvate, conciliabile; apropierea și flexibilitatea uneia față de
Primul cod orientativ privind procedura medierii conflictelor de la A la Z by Mihaiu Șanța () [Corola-publishinghouse/Law/705_a_993]
-
ai trecutului regim își duc mai departe propaganda. Astfel, una din tezele cele mai frecvent răspândite în tristele trecute decenii a fost ideea parazitismului clasei boierești, că între boierimea și țărănimea românească a existat o prăpastie culturală de netrecut, antagonisme ireconciliabile. În paralel, istoria României era înfățișată ca un lung și dezastruos șir de lupte pentru putere între voievozi și clasa boierească, totul cu nefaste rezultate, perpetuând lipsa de libertate. Pe când, ne asigură Mihai Sorin Rădulescu, "Principatele române au fost conduse
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
atât de elocvente, cea mai mare parte a cărții cuprinde istoria orașului privită în oglinda literaturii. Este, de aceea, istoria unui mit, a unor mituri. Căci Petersburgul înseamnă Petru cel Mare, așadar, blestem și preamărire, sfâșierea în două a Rusiei, ireconciliabilul conflict dintre Moscova și Petersburg, dintre Răsărit și Apus, dintre slavofili și occidentaliști. "E greu să surprinzi expresia de ansamblu a Petersburgului", scrisese Gogol în 1836. Și obiectivul cărții lui Ion Ianoși devine atingerea acestui aproape imposibil deziderat, exprimat într-
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]