701 matches
-
găsit din Piatra soarelui. SCRIERI: La marginea visului, Cluj-Napoca, 1980; Poziția ființei, București, 1982; Piatra soarelui, București, 1987; Libertate de noapte, Cluj-Napoca, 1995; Focul irevocabil, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Starea prozei, RL, 1981, 5; Ioan Holban, Un prezent irepetabil, CRC, 1981, 12; Laurențiu Ulici, Pe marginea ficțiunii, RL, 1981, 22; Piru, Debuturi, 239; Alex. Ștefănescu, Bibliografia unei generații, SLAST, 1982, 60; Mircea Muthu, Ironie și tandrețe, TR, 1983, 5; Cleopatra Lorințiu, Amintiri din adolescență, SLAST, 1986, 10; Gheorghe Glodeanu
NUSFELEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288496_a_289825]
-
distincte: a) Evenimentul capătă un profil unic, impredictibil, fiind modelat de o mulțime de factori, inclusiv de subiectivitatea umană. Un război purtat de două comunități arhaice are în el ceva „ritual”, repetabil. Războiul grecilor cu perșii este un eveniment unic, irepetabil. Descrierea stărilor succesive în timp aduce o informație nouă. b) Evenimentul capătă un rol cauzativ în evoluția viitoare a societății. Un război,de pildă, poate fi un eveniment responsabil (evident, nu singurul, ci în conjuncție cu altele) de căile pe
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sugereze vechimea sau spiritul universitar clasic. Nu-i exclus să se întrebe cât de autentică sau cât de fals gotică este acea arhitectură sau de ce s-a optat pentru această imitare târzie a unor construcții ce au consacrat faimoasa și irepetabila identitate academică „Oxbridge”. Perseverând pe calea găsirii unui răspuns, s-ar putea să descopere că aproape orice universitate, mai ales din spațiul Americii, dar și din Europa mai tinerelor națiuni, voia să imite în acea epocă a secolelor al XVIII
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
dreptmăritori de pe toate continentele. Biserica nu poate milita rând pe rând pentru NATO sau UE fără a pierde contactul cu viața cerească. Diplomația așadar trebuie să se întâlnească mereu cu propria limită pentru a descoperi gustul pentru viața concretă și irepetabilă a celor chemați la desăvârșire. Un eveniment, nu o instituțietc " Un eveniment, nu o instituție" Același lucru este valabil și pentru dialogul ecumenic cu celelalte comunități religioase și mai ales cu Biserica Romano-Catolică. Libertatea interioară a ortodoxiei - care „jură” numai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
creștină prețuiește mai mult decât faptul de a ști, fără scârbă, să-ți speli la fund copilașul, să-ți fericești familia și să-ți iubești nevasta? Ce este mai de preț ca bucuria întâlnirii cu un suflet omenesc, singur și irepetabil ca un fulg de nea? Cum să mărturisești marele dar al credinței altfel decât mulțumind pentru fiecare zi însorită, cu rouă în iarbă sau nouri la depărtări? Cine crede că sfințenia se dobândește prin strepezirea dinților în gâlcevile netoate ale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nostru» a devenit o realitate istorică necesară. Aici fiecare cuvânt este important. Contează atât faptul că Dumnezeu ESTE, care este principiul universal, că este VIU, că Dumnezeu este DOMNUL și că el este al NOSTRU - al oamenilor vii, muritori, concreți, irepetabili. Nu «zeul», nici «zeii» ne mai pot salva. Ci numai DUMNEZEU”2. Când H.-R. Patapievici declară că „Viu este Dumnezeu” reprezintă soluția ieșirii din nihilismul contestării oricărei construcții metafizice sau chiar a ideii de întemeiere a valorilor printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ne apar, dimpotrivă, drept ramuri ale trunchiurilor care sunt popoarele, națiunile. Accentul cade asupra constatării că modul lor de a gândi și de a simți este înrădăcinat în forme istorice de viață, care vor fi caracterizate drept configurații unice și irepetabile. Sunt acele forme de viață care modelează, prin tiparele lor, nu numai sensibilitatea, gândirea, aspirațiile și comportarea masei, ci își pun pecetea și asupra celor mai înalte și mai personale inițiative ale geniului creator. Instanța supremă, cea care dă măsura
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
care dă măsura tuturor lucrurilor, nu este rațiunea pretins universală, ci o formațiune istorică. Subiectului transcendental și subiectului moral autonom al universalismului raționalist i se opune afirmarea unicității și istoricității ireductibile a structurilor intelectuale și spirituale. Ca realități istorice unice, irepetabile, acestea pot fi comparate cu organismele. Unul din cercetătorii reorientării istoriste a gândirii, care a căpătat contururi clare încă în epoca lui Kant și Goethe, caracteriza astfel conflictul ei cu raționalismul universalist al filosofiei luminării: „O gândire relativizantă, cu toate
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Civil Society, 1990, Condamnați la fericire. Experimentul comunist În România, 1991, Debates on the Future of Communism (În colab.), 1991, Ghilotina de scrum, 1992, Reinventing Politics. Eastern Europe from Stalin to Havel, 1992, Arheologia terorii, 1992, Fantoma lui Gheorghiu-Dej, 1995, Irepetabilul trecut, 1995, Noaptea totalitară, 1995, Political Culture and Political Societies in the Former Soviet Union, 1998, Fantasies of Salvation, 1998, The Revolutions of 1989, 1999, Between Past and Future (În colab.), 1999, Stalinism for All Seasons, 2003, Marele Șoc (În
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
ale persoanei „numai de ea știute”, pe care le activează la un moment dat aproape inconștient, acompaniind modurile specifice de argumentație, de acțiune, de existență. Sunt acele valori ale persoanei câștigate prin efort propriu, care sunt înrădăcinate în experiențele unice, irepetabile, personale. Acestea nu se lasă transmise integral mai departe, nu pot fi povestite, codificate. Ele se rezumă la acele carcase mentale configurate individual, la reprezentări, opinii și modalități de răspunsuri la care fiecare dintre noi face apel într-un mod
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Acestea pun accentul pe latura psihologică a biografiei, a vieții individuale, pe evenimentele care au contribuit la progresul sau la generarea unor situații conflictuale În viața individului. În conformitate cu acest punct de vedere, fiecare individ are o istorie personală, unică și irepetabilă. Această „istorie” are În primul rând un caracter interior, reprezentând „viața trăită de individ” În planul conștiinței sale, cu succesele și eșecurile sale. Cele mai complete studii În această direcție au fost Întreprinse de Ludwig Binswanger și de K. Leonhardt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o entitate unitară, relativ autonomă, care se poate delimita de ceilalți din jur, dar, în același timp, este și deschis, întrucât se poate corela cu lumea și poate oferi din potențialul și resursele sale. Personalitatea este întotdeauna unică (originală) și irepetabilă, deoarece fiecare pornește de la o zestre ereditară unică și este supus unor influențe unice, ceea ce pune în lumină istoria propriei vieți. Pentru a desemna realitatea umană, sunt utilizați diverși termeni: individ - desemnează ansamblul însușirilor biologice, al proprietăților sale distinctive și
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
va sesiza imensul ei potențial în ordine spirituală. Cel mai adesea noi credem că așa ceva este impo sibil: a repeta în faptul de existență este o simplă utopie. Ceea ce a avut loc până într-o anumită zi a vieții este irepetabil ca fapt real. Viața nu continuă ca și cum toate s-ar relua în substanța lor, întâmplări trecute, credință și fidelitate, prietenii și întâlniri singulare. Doar în lumea naturii stările de lucruri par să se repete întruna: zile și nopți, anotimpuri, perioade
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
minunat, eternitatea este adevărata repetare“. Limita despre care vorbește aici se descoperă acelei conștiințe ce are în față ceva minunat. Iar pentru ea, adevărata repetare o aduce eternitatea însăși, când survine în existența temporală a omului. Ceea ce în sine este irepetabil reprezintă acum adevărata repetare, sensul de refacere a vieții. Cel care caută să experimenteze posibilitatea repetării caută de fapt tocmai clipa potrivită acesteia. „Când are ea loc? Știu și eu, cam greu de zis pe vreo limbă omenească. Când s-
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Kierkegaard va sesiza imensul ei potențial în ordine spirituală. Cel mai adesea noi credem că așa ceva este impo sibil: a repeta în faptul de existență este o simplă utopie. Ceea ce a avut loc până întro anumită zi a vieții este irepetabil ca fapt real. Viața nu continuă ca și cum toate sar relua în substanța lor, întâmplări trecute, credință și fidelitate, prietenii și întâlniri singulare. Doar în lumea naturii stările de lucruri par să se repete întruna: zile și nopți, anotimpuri, perioade și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
minunat, eternitatea este adevărata repetare“. Limita despre care vorbește aici se descoperă acelei conștiințe ce are în față ceva minunat. Iar pentru ea, adevărata repetare o aduce eternitatea însăși, când survine în existența temporală a omului. Ceea ce în sine este irepetabil reprezintă acum adevărata repetare, sensul de refacere a vieții. Cel care caută să experimenteze posibilitatea repetării caută de fapt tocmai clipa potrivită acesteia. „Când are ea loc? Știu și eu, cam greu de zis pe vreo limbă omenească. Când sa
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
să stea Întinsă la podea, În mijlocul salonului de dedesubt, rezervat sexului frumos, Înconjurată de candele și lumânări de parafină aprinse, invitând pacienții să se Întindă În interiorul ei capitonat cu atlaz fosforescent pentru a avea parte de o experiență unică și irepetabilă de felul ei: Întâlnirea cu propria sa moarte. Modul său destul de straniu de-a-și face reclamă propriului său corp era privit cu oarecare rezervă În salon. „Poftiți, pe rând, mai Întâi bărbații, apoi femeile... E loc aici pentru toată lumea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mâinile. N-am văzut niciodată cum arată o țară eliberată de sub ocupația otomană. Poate fiindcă până acum, nici una din țările ocupate de otomani n-a mai putut fi eliberată. Am mereu senzația că asist la o minune. La un eveniment irepetabil. Pentru prima oară În istoria cuceririlor otomane, o țară a căzut și s-a ridicat. Oamenii care ieșeau din cetățile asediate veneau din infern. La fel oamenii din satele eliberate, din cătune, din colibe, din păduri. Incredibil. Absolut incredibil. Văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
acel marasm era rezultatul propriei sale afecțiuni necugetate față de nepotul lui? Aceeași afecțiune care îl făcuse, mai întâi, să-și piardă fiul vitreg, pe Katsutoyo, și Castelul Nagahama. Iar acum, era pe punctul de a pierde o ocazie enormă și irepetabilă, de care depindea soarta întregului clan Shibata. Când îi cuprinseră aceste gânduri, Katsuie se afundă și mai adânc într-o mare de remușcări pentru care nu putea învinui pe nimeni. Yaso mai avea ceva de raportat: cuvintele rostite efectiv de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
curg singure. Niciodată n-am mai avut atâta potop de inspirație. Și totuși, sunt profund nefericit. Îți dai seama? Nu ne vom mai întâlni niciodată. Niciodată! Cu cât trece timpul, cu atât întâlnirea noastră mi se dezvăluie ca fiind unică, irepetabilă și providențială. Totul a fost anume potrivit: să o întâlnesc, să o cunosc, să fiu condus prin raiurile ei... ― Nicolae-Rege-Soare, poți să-mi oferi un pahar cu apă rece? Sub privirile Marioritzei, Nicolae simți cum răsare și se înalță peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Dar nu la modul proustian, prea estet pentru ce vreau eu. De altfel metoda proustiană îmi e, vrând-nevrând, familiară dinainte de-a ști cine e Proust. E straniu că am avut, ca adolescent, toate experiențele aparent atât de particulare, de irepetabile, ale unor scriitori: cunosc efectul madlenei lui Proust - anumite bomboane discoidale, roze și buretoase, foarte parfumate, sau sclipirea unei insigne pe pieptul unui trecător m-au făcut de câteva ori să simt puternic emoția reamintirii unor locuri, a reconstruirii unei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în privința atribuirii memoriei () demiurgului: acordându-i amintirea actelor trecute ar însemna negarea eternității lumii, amintirea fiecărei acțiuni în parte ar argumenta teza ce susține numărul finit al lor și, de asemenea, amintirea actelor nu este necesară întrucât sunt unice și irepetabile (IV, 3, 9, 9-18). O varietate impresionantă de termeni există la Macrobius care desemnează medietatea sau termenul mediu și proporția: interectio pro (și ) care subliniază aceeași diferență de idei interiectio, adică interpunere, intercalare (factor pasiv), și termen tehnic, rol mai
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
era oferită de către episcop doar când se încheia perioada de penitență. Procesul dialogic este deja mai structurat, organizat, fiind precizate destul de clar rolul penitentului, al comunității și al episcopului în tot acest demers. Rămâne însă valabil faptul că penitența este irepetabilă, ea oferindu-se doar o singură dată în viață, făcându-se analogie cu Botezul, care se primea la rândul său, tot doar o singură dată. Începând cu secolul al IV-lea, odată cu recunoașterea și garantarea libertății religiei creștine, o mare
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
mod individualizat, dar în baza învățăturii Magisteriului Bisericii. În cadrul sacramentului reconcilierii, dialogul dintre confesor și penitent nu este fix, automatic, ci interactiv și ajutător. El este un „dialog deschis, care comportă din partea ambilor protagoniști elemente de creativitate și de unicitate irepetabilă”. Penitentul vorbește într-un mod personalizat despre păcatele sale, în timp ce confesorul, indiferent de ceea ce spune (sau chiar dacă nu spune), pronunță în mod implicit o judecată din partea lui Dumnezeu asupra păcatelor pe care penitentul le-a săvârșit. Dialogul devine „concluzia unui
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
unui eveniment important. Dar nu sînt suveniruri. N-au nici un sens, nu însuflețesc nimic. Cel mult, marchează un eveniment care a trecut, a rămas în urmă, a dispărut pentru totdeauna. Numai momentul victoriei conta. Iar acel moment era minunat și irepetabil. Lăsa după el doar vid, nimic tangibil, nu medalia, ci impresia sa. În cursul competiției, memoria mea parcurgea, mi-am dat seama, patru stadii, patru trepte spre fericire. Pe parcursul startului eram preocupat complet de mine, concentrîndu-mă, uneori la limita panicii
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]