663 matches
-
să-l deslușim ca atare și să-l scoatem, în orice situație, din ascunzătoarea lui". Ceva din magisteriul condescendent-vulgarizator al lui T.Maiorescu se strecoară în liniile lui Gabriel Liiceanu, ca o detentă a unei mari ambiții care simte nevoia irepresibilă de-a se exprima "simplu", povățuitor. (va urma)
Dincolo și dincoace de Noica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7475_a_8800]
-
persoana a III-a. Modelul autohton posibil al celor doi e Ion Antonescu, mareșalul, cel care se dedubla în discursurile publice, ca și cum ar fi fost propriul său purtător de cuvînt. După ce a recunoscut, la B1 TV, dintr-un probabil orgoliu irepresibil al prostiei, că ProTV-ul îl mediatizează în contul unei datorii neplătite, Gigi a mărturisit, modest, pentru postul din Pache, că studiază ipoteza dacă nu cumva e urmașul unui fost împărat al Bizanțului, de la 1413, Fernando Becali, după cum i-a
Osul împărătesc al lui Becali by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9896_a_11221]
-
închide viața în corsetul dur al instituției, ci echivalentul în epură al istoriei Genezei. De la nașterea formei prin apariția unui punct, de la extensia lui în linie prin mecanismul tainic al mișcării, de la structurarea primei imagini și pînă la tentația ei irepresibilă de a se desprinde și de a se înălța și pînă la enunțurile de tip etico-metafizic sau mesianico-social, gen: Arta reprezintă epoca în formă vizibilă; ea transmite cultura vremurilor noastre sau Arta propagă ideologia epocii sau Dominanta culturii este întotdeauna
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
aur" să fie o însușire a revistei. Deși, "Cercul literar de la Sibiu" era și el poliglot și cosmopolit... Față de "Grupul de la Târgoviște" manifestam, de asemenea, afinități. Cultul stilului și lumea văzută ca text, o anumită subtilitate "evazionistă", discretă, dar tenace, irepresibilă. Suntem de părere că în poezia dvs. armonia și echilibrul, viziunea solară sunt rodul deschiderii către sacru; propensiune pe care am remarcat-o încă din anii când religia era un tabu ("călușul celest" dintr-un poem de A.P.). Ce părere
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
el, dintr-o dată, conștiința de oriental, iar instinctul culpei, al celui care a violat interdicția, începe să se manifeste. Paciurea este cel dintîi sculptor român prin care nonfigurativismul se revoltă și frustrarea născută din coliziunea cu mimetismul devine evidentă și irepresibilă. Episoadele acestei revolte, total diferite ca manifestare, sunt în număr de trei, iar ținta lor este una singură: ieșirea din captivitatea modelului realist și emanciparea de sub presiunea figurativului univoc. Într-un anumit fel, Paciurea încearcă, mobilizînd un sentiment răsăritean latent
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6603_a_7928]
-
dar nici în rupul capului nu aș fi crezut să-mi detecteze vreodată cineva o „structură nemțească”! Atât de mult m-am obișnuit să-mi ascult cu voluptate poruncile latinității doldora de levantinism - cea care, împreună cu temperamentul sangvino-coleric, mă livrează irepresibil și invariabil meridionalității, capriciilor și ispitelor orientale - încât e nevoie mereu de bunăvoința altora să-mi etaleze umbra disciplinată și matematic productivă dindărătul histrionismului fanfaron. Căci adevărul e că-n suita multelor polarități de care am mai pomenit în aceste
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
costul rămâne același. Este, dacă mai trebuie s-o spunem, o situație pasageră, asupra căreia, ni s-a comunicat, autoritatea meditează. Cum știm, în democrație, meditația transcendentală este liberă. Și dacă meditația se va prelungi, geroasei ierni îi va succede irepresibil primăvara, realizarea cea mai de seamă a oricărui regim politic care se respectă. În așteptare, sfătuia în unul din aforismele sale Victor Eftimiu, fă altceva. Dacă ne destănuia și ce anume, n-am mai avea astăzi nici o problemă. Ca în
Ger sclipitor - sărbători îmbelșugate! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15638_a_16963]
-
Parisul este visul secret al fiecărui artist. Orice creator, din aproape orice colț al lumii, indiferent de domeniul artistic în care activează, are în minte, când vine vorba despre capitala Franței, câteva clișee bovarice care îi produc frisoane și dorința irepresibilă de a o (re)vizita: viața boemă a pictorilor din Montmartre, buchiniștii înșirați pe malul Senei, florăresele, cafenelele de pe bulevardul Saint-Germain, șansonetele cântate de Edith Piaf, Charles Trenet, Aznavour, Yves Montand sau Juliette Greco, trompeta lui Boris Vian, Jean-Paul Sartre
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
individuale sau în aceea a umanității care n-a ajuns încă la gîndirea abstractă și la expresia noționala. în acest fel, criză profundă pe care tridimensionalul o trăiește permenent în spațiul cultural răsăritean și-a găsit o nouă rezolvare. Nevoia irepresibila de a crea forme spațiale, de a transmite mesaje prin discursuri care implică o anumita organizare a materiei, se poate, pînă la urmă, împăca în mod firesc cu interdicția de a crea chipuri cioplite. Și asta nu prin subterfugii multiple
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
ori, sălbatică, a icoanei populare, fie ea pe lemn sau pe sticlă. Dacă unii dintre îngerii săi expresioniști descind evident din reprezentările fruste ale unei lumi pentru care ordinea vizuală nu este o practică, ci doar componentă strictă a unei irepresibile nevoi interioare, Sf. Gheorghe pare a coborî direct din tiparul fragil și ingenuu al unei icoane pe sticlă de Nicula. Prin această stilistica ambigua, în care frăgezimile materiei coabitează perfect cu vibrația spirituală și cu o pietate pură, nesistematizata încă
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
și binecuvîntarea lui: osîndă fiindcă nu poate scăpa de modulația poetică; binecuvîntare, fiindcă acesta e elementul predilect în care și-a dus viața. Din acest element a luat naștere trăsătura de căpetenie a omului Blaga: sfiala constituțională în fața lumii, înclinația irepresibilă de a se mira în fața misterului existenței. Toate cele patru tetralogii Blaga și le-a construit în jurul leitmotivului misterului cosmic, iar viața omului, în concepția filozofului, nu e nimic altceva decît o existență dusă în orizontul misterului și în vederea dezvăluirii
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
asociații de idei care nu au nici o legătură cu temele atinse. De aici impresia că autorul se dedă unor digresiuni inutile care acoperă spațiul degeaba. Prea multă zgură menită a umple cadrul unui eseu istoric. În fine, amintirile personale denotă irepresibila pornire ca, vorbind despre alții, să ajungi pînă la urmă să vorbești despre tine, plagă pe care un autor cu personalitatea tenace a lui Breban nu o putea ocoli. Una peste alta o carte stranie, venită din partea unui alt fel
Hybrisul românesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5634_a_6959]
-
Eternă și Pădurea Nebună. Dominanta clasică luminiscentă care traversează această literatură, de la Gala Galaction și Zaharia Stancu la Marin Preda și Dimitrie Stelaru, înnobilează și creația acestui poet rezolutiv, recuperat târziu din neantul profesiunilor pragmatice, fascinat de o înflăcărată și irepresibilă dragoste pentru Poezie. Un Poet autentic, deopotrivă echilibrat și inventiv, disponibil pentru performanță lingvistică. Tema centrală a poeziei lui Theodor Răpan rămâne viața omului sub vremuri, „fortuna labilis”, destinul schimbător, acordul și dezacordul ființei cu umanitatea și societatea cu natura
Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
care, în loc să provoace și să stimuleze, flatează narcisiac și fortifica amăgitor. Nu rafinametul și hieratica interiorizata a unei vagi stilistici bizantine, așa cum ar lăsa pictorul să se înțeleagă, operează aici în vreun fel, ci un decorativism explicit și o anecdotica irepresibila de caricaturist reprimat. Chiar și atunci cînd iese din captivitatea alb-griurilor, care stau în bună vecinătate a lui Mărginean și a lui Vasile Celmare, pentru a adulmeca mireasma unui peisaj înverzit, pictorul nu ajunge prea departe. Se oprește undeva, într-
Iarăsi despre pictura lenesă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18089_a_19414]
-
grație pornirii de a izgoni haosul din lume. Pentru ei, păcatul poartă numele de neorînduială, iar diavolul e sinonim cu dezordinea. Dar la o privire mai minuțioasă, firea lor despotică (căci cine vrea să pună ordine în toate are o irepresibilă natură de satrap) e însoțită de o umoare labilă ce culminează în insolite dezordini sufletești, de unde și surpriza de a descoperi, sub mina serenă de cercetători impasibili, niște orgolioși dificili, năzuroși și imprevizibili. Wittgenstein e din această categorie arțăgoasă: un
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
a se regăsi într-o vocație, de-a-si conserva o identitate ("aș fi putut deveni cunoscut în Occident, îmi mărturisea, scriind despre autorii străini, dar i-am preferat pe cei de-acasă"). Creația literară a patriei îl atrăgea cu o irepresibila nostalgie: "foarte încîntat de invitația de a ține conferință despre Sadoveanu, sper că se și realizase - fiind vorba de limba germană pe care deși o citesc cu atîta sîrg de o viață întreagă, o vorbesc însă că o biată cizma
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
îndelung, cu voluptățile unui olar și cu o tenacitate de orfevru, toate dimensiunile terestre și metafizice: pămîntul plin de cratere și de păduri luxuriante, cu atmosfera cristalina de ozon prin care mai adie cîte un alizeu galben-verzui de sulf, tornadele irepresibile de monoxid de carbon și ploile care cad torențial - succesiv sau simultan - că ambra cea mai pură și că vitriolul cel mai viril. I-au creat după aceea fauna și i-au dăruit precepte morale, iar acum, asemenea fratelui lor
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
care fornicația cărnurilor face casă bună cu înălțimea spiritului, într-un amestec cu tente sublimabjecte. Toți sînt spirite superioare, robite de o înclinație în fața căreia nici rațiunea și nici voința nu pot face nimic. Personajele par purtate de o tendință irepresibilă, care, deși aduce a predestinare, sfîrșește în dezastru. În 1959, Petre Sirin și Mihai Rădulescu sînt arestați de Serviciul de Moravuri, și dacă Sirin e eliberat, muzicologul primește o pedeapsă de cinci ani. Pentru ca răsturnarea de destin să fie completă
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
măsură în toate și, mai ales, cu amoralitatea atotprezentă. Viziunea lirică este configurată aici din aglomerări de forme și alcătuiri trupești, din acumulări de senzații și imagini de o deconcertantă concretețe. Foamea de concret se întretaie, însă, cu o la fel de irepresibilă înclinație spre lumea fără contururi ferme a iluziei perpetue. Simțul gravității și instinctul ludic sunt cele două instanțe care prezidează arhitectura acestui poem dominat de aromele seducției și de reculul sceptic în fața unei lumi părelnice. O temă privilegiată a acestei
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
bem vinul, de nuntă, mirele a murit,/ Mireasa a murit și ea,/ Nuntașii toți sînt morți și în pămînt am simțit/ Cum hora miresei se învîrtea" (Taci, mireasă, nu mai plînge). Viziunea trece nemijlocit în coșmar, sub imboldul aceleiași dorințe irepresibile de-a percepe stagnarea vieții, fixitatea mortuară: "Aplecați asupra mea stau ochii tăi/ Ca desprinși din fruntea visătoare,/ Într-un dulce haos se-nvîrtesc tăcuți/ Cu priviri apăsătoare.// Mă trezesc înspăimîntată, nu știu/ dincotro se vor aprinde iar,/ Doar o clipă
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
în anii de început în mansarde austere și chetuindu-și toți banii pentru vreo carte rară. În acest jurnal-dicționar sui generis nu domină înduioșarea și nostalgia - taxată de altfel destul de sever -, ci umorul și ironia, gustul pentru maximă și butadă, o irepresibilă pornire pentru asociații și aluzii culturale, pentru promenade etimologice. Peste tot se simte ochiul autorului ce a dat Relația estetică, atent la arte vizuale, la arhitectură, la peisaje, la poduri, la gări, la lună și o ureche sensibilă la muzică
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
din propria ei energie și care își exprimă, în procesul însuși, formele optime de manifestare. Pictorul nu glosează livresc, nu meditează din afară, el doar își rememorează stări, dezgroapă erupții, își amintește spectacolul întîilor aluviuni, al marilor turbulențe, al surpărilor irepresibile și pe acela al materiei în combustie. O permanentă luptă între lumină și întuneric transpare din construcțiile sale grele, monumentale prin curgerea tușei, adînci prin suprapunerea tonurilor și prin pregnanța lor tactilă, profunde prin ecoul vibrațiilor sufletești. Trei dominante se
Teodor Moraru între pământ și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12568_a_13893]
-
suportă o nouă probă. Compoziția se relaxează acum, formele se distribuie cu lejeritate, devin gracile în mod spontan și respiră o atmosferă cordială și detensionată. în întregul discurs imagistic se insinuează, însă, o undă de melancolie, dar și o dorință irepresibilă de a rupe contractul gravitațional pentru a instala totul într-o pură stare de levitație. Formele indescriptibile, încorporările unor fantasme în cod artistic, par a trăi continua experiență a unui dans bizar. Un dans al spectrelor, care poate constitui chiar
Teodor Moraru între pământ și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12568_a_13893]
-
-se să aibă doar legături accidentale și pasagere, Thomas capătă dintr-odată un soi de reflex patern. La mijloc e și o anume responsabilitate, desigur (atâta câtă poate îngădui simpla filiație celulară), dar în primul rând e vorba o curiozitate irepresibilă. Încercările de a-și scoate din minte proaspăta obsesie nu dau nici un rezultat. Încă o dată, ideea e nemaipomenită și oferă, ea singură, o sumedenie de posibile deschideri. Drama de conștiință a protagonistului (chiar dacă tardivă) e reală. Psihologic vorbind, e un
Specificul național by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4383_a_5708]
-
Bedros Horasangian din același număr al „Obsevatorului”, din care n-am înțeles ce legătură există între „Principiile lui Băsescu și muzica lui Enescu” (acesta fiindu-i titlul), în afară de faptul că publiciștii români au făcut o obsesie Băsescu și simt o irepresibilă necesitate de a-i aduce numele în discuție în orice ocazie; articolul din 22, același număr de la începutul lui septembrie, tradus de Cristina Spătărelu de pe pagina de blog a lui Ronald Young, un scoțian, specialist în dezvoltare instituțională și navetist
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5249_a_6574]