1,366 matches
-
cultural demonstrează foarte bine puterea publicității și oferă un model pentru oricine dorește să promoveze ceva. Π Fiți precum Absolut: simpli, vizuali, impliciți, deosebiți, diferiți și obsedați de marcă. Barosul de catifea. Un mesaj irezistibiltc "Barosul de catifea. Un mesaj irezistibil" Tendința dominantă: declinul încrederiitc "Tendința dominantă \: declinul încrederii" 1919: Opt membri ai echipei Chicago White Sox1 renunță la Cupa Mondială în schimbul unei sume de bani primite de la pariori. Decepția lovește jocul preferat al americanilor. 1920-1929: Sinclair Lewis îi denunță pe
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
cel mult de trei elemente? Poate fiecare element să fie exprimat în jumătate dintre cuvintele folosite? Sunt imaginile interesante și potrivite? Sunt cuvintele atractive? Prezentarea noastră este concentrată asupra clientului și nevoilor sale, sau se referă la noi? Prezentarea e irezistibilă fără a fi lipsită de modestie? Prezentarea noastră este umană, caldă, atrăgătoare și personală? Sunt puncte în care este prea rigidă? Sunt declarațiile noastre puternice și credibile? Folosim povești pentru a face mesajul mai clar și mai interesant? Serviciul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
Vede sinele ca fiind mai mult decât un loc de intersectare a unor forțe; modernitatea face posibile procesele active ale identității de sine reflexive. 4. Argumentează că trăsăturile universale ale pretențiilor de adevăr se impun asupra noastră într-un mod irezistibil datorită caracterului primordial al problemelor globale. Cunoașterea sistematică a acestor evoluții nu este împiedicată de reflexivitatea modernității. 5. Analizează dialectica lipsei de putere și a investirii cu putere atât în raport cu experiența, cât și cu acțiunea. 6. Consideră viața de zi
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
consecință, o viziune europeană, fiind extrem de permeabilă la nou și la schimbare. Pe de altă parte, tinerii din RM trăiesc sfâșietor drama definirii identitare, care reprezintă, pentru mulți dintre ei, un fel de identitate de vamă, marcată de o dorință irezistibilă de a pleca și un dor mistuitor de Întoarcere, amestecat cu sentimente de vină, durere și neputință În același timp. Cert este că această nouă generație speră la un viitor european. Ei reprezintă un gen de minoritate activă, care dorește
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
ascensiunii puterii naziste, o istorie „ariană” a creștinismului cum este Mithra, Zoroastre et la préhistoire aryenne du christianisme (Paris, 1935) a lui Charles Autran să se bucure de suficientă popularitate 3. Fascinația pentru Zoroastru, convertit în mediile științifice în atracția irezistibilă și uneori inexplicabilă față de Iranul pre-islamic și orizonturile sale religioase, în primul rând pentru că foarte arhaice, va conduce treptat și la abuzive ipoteze pan-iraniste, îmbrățișate de așa-numita religionsgeschichtliche Schule, a căror relevanță în decorul nazistei Glaubensbewegung, cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
numește cosmos, adică ordine sau podoabă” (Sensul teologic al frumosului). Tocmai pentru că Dumnezeu este frumusețea supremă, are putere de atracție față de lumea creată, spune Nichifor Crainic urmând pe Dionisie Areopagitul. Dumnezeu ca frumos trezește în făptură „dragostea” după El. „Legătura irezistibilă dintre frumosul absolut și lucrurile frumoase din lume e dragostea. „Dragostea de frumusețe” le mișcă și le strânge pe toate... În natura inefabilă a frumosului transcendent lucrează marea putere de atracție, prin care stă minunata ordine ierarhică și unitatea în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
frumoase din lume e dragostea. „Dragostea de frumusețe” le mișcă și le strânge pe toate... În natura inefabilă a frumosului transcendent lucrează marea putere de atracție, prin care stă minunata ordine ierarhică și unitatea în varietatea cosmosului. Din pricina acestei atracții irezistibile, ce se exercită asupra făpturilor mișcându-le spre cauza lor divină, frumosul se numește pe grecește kalos, adică chemare, frumusețe. Dionisie îl derivă de la verbul kaleo = eu chem. Divina dragoste a frumuseții transcendente e astfel nu numai un reflex de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
tuturor lucrurilor. Prin frumos se unesc toate”. De ce se unesc toate în puterea frumosului transcendent? Pentru că el este cauza creatoare și cauza finală a tuturor lucrurilor. Cauzăm creatoare, de la el vin formele lucrurilor; cauză finală, către el sunt atrase. Legătura irezistibilă dintre frumosul absolut și lucrurile frumoase din lume e dragostea. „Dragostea de frumusețe” le mișcă și le strânge împreună. Frumosul și binele, zice Dionisie(Nume le Divine, IV, 10) sunt cauza mișcărilor sufletești, a celor trei mișcări ce stau la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
IV, 10) sunt cauza mișcărilor sufletești, a celor trei mișcări ce stau la baza cunoașterii. În natura inefabilă a frumosului transcendent lucrează marea putere de atracție, prin care stau minunata ordine ierarhică și unitatea în varietatea cosmosului. Din pricina acestei atracții irezistibile, ce se exercită asupra făpturilor mișcându-le spre cauza lor divină, frumosul se numește pe grecește kalos, adică puterea care cheamă. Dionisie îl derivă din verbul kaleo = eu chem. Divina dragoste a frumuseții transcendente e astfel nu numai un reflex
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în numele artei, nu poate. Răspândirea lor îl asaltează pe toate căile, ziua și noaptea. Biserica, școala și toate instituțiile, puse în slujba ridicării sufletului colectiv, rămân pe planul ultim, fără răsunet, când nu sunt de-a dreptul contaminate de forța irezistibilă a vulgarității acesteia potopitoare. Problema moralității sau a nobleței în artă ne apare, deci, mult mai complexă decât odinioară. Ea privește societatea, ea privește forurile reproducătoare și răspunzătoare de artă, dar mai ales pe creatorii ei. în ordinea naturală a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sunt mai ales acelea care populează văzduhul lăuntric al fanteziei. Demonul, după cuvântul lui Pavel, se înveșmânta chiar în chipul luminos al îngerului. Și cum fantezia creatoare e facultatea dominantă în artist și cum opera de artă exercită o seducție irezistibilă asupra sufletelor, nu se poate un teren mai prielnic pentru insinuarea unei acțiuni diabolice. Din punct de vedere creștin, maeștrii perversității în artă sunt posedații care împodobesc răul devastator în fastuoasa magie a frumuseții. Când conștiința lor nu le impune
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
artă, la plăgile Egiptului, la distrugerea catedralelor sub bolșevism, la profanarea și arderea moaștelor în Spania, la ziua groazei celei mari de la sfârșitul lumii. în toate aceste cazuri, invazia sublimului în suflet e atât de imensă, de zguduitoare și de irezistibilă, încât ne reduce parcă la nimicnicie și la nefunță. Adeseori însă sublimul negativ se însoțește într-o îndoită impresie cu sublimul pozitiv sau binefăcător. Vederea unui cadavru în descompunere e îngrozitoare prin ideea neființei care năvălește în noi. Descrierea lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
determinat în manifestarea lui ca o putere nelimitată, infinită, gigantică, colosală, incomensurabilă, în raport cu individualitatea mărginită a omului, adică a subiectului estetic. Apariția lui în suflet e descrisă ca o erupție, ca o invazie năpraznică, de un dinamism violent, covârșitor și irezistibil. Subiectul îl suferă în primul moment cuprins de groaza propriei distrugeri, iar în al doilea moment, adaptându-se ritmului uriaș al prezenței sublime, se simte ridicat și lărgit în măsura acestei imense invazii. Disproporția inițială dintre obiect și subiect se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Trebuie să se facă distincție între fugă și vagabondaj declanșate de o boală neuropsihică și cele care se prezintă ca un fenomen psihosocial de natură caracterială. Fuga apare ca o tendință de evaziune, mai mult sau mai puțin voită și irezistibilă, din mediul în care se află copilul (familie, școală), pentru un timp scurt, și cu o motivație precisă, sau ca o rupere brutală de obișnuințele de viață, reflectând o stare de inadaptare care se întâlnește la ambele sexe. Ca modalitate
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
sursa normativități. Așa cum a spus Kant: autonomia noastră este sursa obligației 157. Dar noi nu facem întotdeauna ceea ce în urma reflecției ar trebui să facem sau ceea ce am decis în urma reflecției că ar trebui să facem. Reflecția nu are o putere irezistibilă asupra noastră, spune C. Korsgaard. Iar atunci când nu facem ceea ce am decis că avem motive să facem, ne pedepsim prin vină, regret, pocăință și remușcări. Pe scurt, putem spune că acțiunea recunoaște dreptul la guvernare al gândirii, iar gândirea, în
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
întreb numai: poți voi de asemenea ca maxima ta să devină o lege universală? Dacă nu, ea trebuie respinsă...6. Această temă va fi reluată în scrierea lui Kant despre religie. Legea morală, citim aici, i se impune în mod irezistibil omului în virtutea „predispoziției lui morale”. Dacă împotriva acestei predispoziții nu ar acționa înclinații puternice „omul ar fi bun din punct de vedere moral”7. Iar despre „religia rațiunii” Kant afirma că ea „trebuie să fie inteligibilă pentru oricine și convingătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
conduitei la sfințenia legii”1. Sfânt pentru Kant este ceva înaccesibil omului. Spre deosebire de ipotetice ființe pur raționale, libere de orice înclinații contrare datoriei, omul este o ființă înzestrată cu rațiune și, totodată, o ființă sensibilă, supusă tot timpul tentației aproape irezistibile de a se îngriji doar de propriul ei bine și aceasta adesea în dauna binelui semenilor. Tocmai deoarece, în opoziție cu o „voință pură”, voința noastră de a face binele este unul din acele lucruri care se obține doar cu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
face lucruri pe care de multe ori nu suntem înclinați să le facem. Contrastând iubirea, ca înclinație, cu binefacerea din datorie, filosoful scrie că spre cea din urmă „nu ne îndeamnă nici o înclinație, ba chiar există o aversiune firească și irezistibilă care i se opune”. Ea „se găsește în voință, și nu în înclinația senzației, în principiile acțiunii, și nu în compasiunea care înduioșează; dar numai cea dintâi poate fi poruncită”19. Se are în vedere aici bunăvoința față de cei care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
practice, și, pe această bază, a condițiilor care fac posibilă o cunoaștere obiectivă despre fapte. În al treilea rând, Kant ar fi subliniat că această orientare a străduințelor sale nu va trebui să fie înțeleasă drept o contestare a tendinței irezistibile a minții omenești de a trece dincolo de hotarele experienței. Căci rațiunea însăși creează aparența posibilității unei cunoașteri care depășește aceste hotare. Concepte ale rațiunii pure, numite de Kant Idei transcendentale, orientează cunoașterea despre fapte, dobândită prin experiență, spre determinarea totalității
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Die Religion innerhalb der Grenzen der blossen Vernunft i-a atras lui Kant, pe atunci în vârstă de 72 de ani, o admonestare severă. Aceasta a fost o lecție pentru toți cei înclinați să creadă într-o înaintare rapidă și irezistibilă a luminării. Dincolo de opreliști și restricții, care limitează libertatea de exprimare, există însă și un alt motiv care face ca această înaintare să fie una lentă. Acțiunea eliberatoare pe care o exercită discuția publică liberă a ideilor, instituțiilor și tradițiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
un autor încă surprinzător de puțin cunoscut la noi, ilustrează foarte bine înțelegerea luminării ca emancipare religioasă. În evoluția spirituală a omenirii în general, în istoria ideilor și credințelor religioase în particular, Lessing percepe și relevă o mișcare treptată, dar irezistibilă, spre desăvârșire, spre absolut. Prin acest motiv fundamental al gândirii sale, el a fost socotit, pe drept cuvânt, precursorul idealismului german. Dezvoltarea conștiinței religioase are loc, pentru Lessing, prin depășirea conținutului istoric limitat al religiilor pozitive. Acestea nu sunt decât
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
capabilă de autosustentație. Pasife o trăia ca pe o revelație simultană a suveranității și filogenezei: vertebrarea omului prin frumos. Se prea poate ca unicitatea individuală să fie condiția dăruită nouă odată cu ființa, dar trăirea ei efectivă, ca evidență irefutabilă și irezistibilă, rămâne în viața fiecăruia lucrarea pasiunii - o îmbrățișare ciclonică resimțită în felul ieșirii din comun prin smulgere și racordării înălțătoare la respectivul loc gol. Chiar dacă el ne este, în principiu, rezervat, principiul ca atare nu garantează și declanșarea elanului într-
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
destinat lor și intrat accidental pe mâna unor custozi de rea credință. Pentru secolele al XIII-lea și al XIV-lea, a locui oriunde în Asia sau Europa însemna în primul rând a sustrage cumva o porțiune de spațiu vital irezistibilei revendicări mongole. Ian își aminti de zicala olandeză: "Dumnezeu a creat lumea, iar omul a creat Olanda". Undeva între cele două (și cei doi) se situa geneza Imperiului Mongol. Cultivator divinizat, Ginghis Han a canalizat cea mai mare parte din
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în mâna lui Bart din metalul prelucrat anume întru hârjoana cu țiitoarea-i. Învigorat de el, arhitectul își continuă ideea: − Viața însăși solicită atunci intervenția imprevizibilului întru retractarea imposturii. Tentația de a le trage preșul de sub picioare umaniștilor dogmatici devine irezistibilă pasiune. Pricepi ce vreau să spun? Într-un fel, omul e provocat la redefinirea subversivă chiar de către umaniști, căci așa-zisa-i dezumanizare nu apare decât în raport cu o versiune de omenesc epurată și promovată arbitrar de ei. Dacă în locul neinspiratei lor condamnări
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
iar dacă din dar nu se poate, atunci din furt prometeic. A dărui era infinit mai important decât a avea ce dărui. Ce nu bănuia Ondine era că îngăduința lui Ian s-ar fi dorit expectativa alertă a unui imbold irezistibil la acțiune: unificarea unei hoarde de afecte cutreierând încă în risipire pe aiurea și destinate să-l împungă cu lăncile lor afară din așteptare. Arhitectul părea resemnat cu pasivitatea numai ca stare de reculegere întru găzduirea unei acțiuni încă de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]