719 matches
-
mâinile de griji. După eleganța ținutelor și prestanța afișată, am dedus că sunt părinții lui Petruș. Puțin mai în față, așezat singur la marginea unui rând, un tip de vreo patruzeci de ani, cu un început de chelie, mă privea iscoditor. Hainele nu i se asortau, așa că am dedus imediat că e polițistul Erjikăi. N-am înțeles niciodată de ce oamenii care poartă o viață întreagă o uniformă, uită destul de repede să mai trăiască în civilie. Libertatea de a alege chiar și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
yeni favorurile cuiva!... — Mă așteptam să te Întîlnesc aseară, bineînțeles. Dar se pare că n-am fost În stare să Împușc doi iepuri dintr-o lovitură. Lovind ușor ștergătorul de parbriz cu vîrful degetelor mănușii lui negre, individul mă privi iscoditor. — Ai o barbă cam deasă și te invidiez. Mie abia Îmi crește puțină mustață. Am impresia că e vorba de o deficiență hormonală. — Oricum, e pe-un drum fără ieșire... sora aceea a ta... Tot zice că nu știe nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
era nemulțumit și acum că e prea mic, de proviziile pentru iarnă ale doamnei Pavel, dar oricât de rar venea se retrăgea însă totdeauna în acele ore săptămânale de sindrofii ale soției ca să nu le tulbure naivitatea și voia bună iscoditoarelor doamne, care văzându-l îmbrăcat în costumul cu care fusese îngropat, s-ar fi speriat căci n-ar mai fi încăput vreo îndoială asupra faptului că venea din lumea cealaltă, nemaiputându-se naște nici o confuzie de timp, oricât le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
crâșmarul, mă aștepta în prag cu mânile în șolduri, zâmbindu-mi cu obișnuita-i prietinie. S-a întors iar vremea bună, boierule! Ce mai zici? Te așteaptă neica Marin... Și vânătorul ieși îndată tropăind cu cizmele-i grele, privindu-mă iscoditor cu ochii lui verzi și rotunzi. Zise cu vocea-i joasă, ostenită: — Atuncea n-am așteptat... Era vremea urâtă... Știam că n-ai să vii... Și cum mă privea, o neliniște ciudată mă învălui ca o negură, dintrodată. Îmi întorsei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ochii mirat. Între cele două mori, care stăteau cu spetezele neclintite în văzduh, era întinsă o frânghiuță pe care atârnau rufe colorate. La una din ferestruici cineva stătea și privea; nu se vedea cine, dar se ghiceau acolo doi ochi iscoditori. Neculai Dragoș făcu un pas înapoi, cu capu-n piept: parcă voia să se hotărască, să se urce pe muncel, la sălașul lui. Apoi, fără nici un cuvânt, se luă repede în urma trăsurii mele. Abia intrasem în odaie, și mă scuturam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
obrazul întunecat. Se uită în juru-i. Băiatul desculț și cu capul gol nu era nicăieri. De la ferestre îl priveau cum trece nevestele mahalalei. Zări și chipul fetei lui Leiba Sanis, dar numai o clipă - mai curând doi ochi înfocați și iscoditori. El se grăbea la vale spre casă, și se gândi la rușinea pe care o va avea în fața tuturor cunoscuților, când se va afla că fata lui, fata lui cea crescută fără zestre, fără lux, fata lui cea harnică, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Destul de aproape pentru a-l vedea și a-l auzi pe învățător, destul de departe pentru a fi la adăpost de întrebările și de inevitabilele sale mânii. Alături de mine se afla cel mai drăcos dintre toți copiii din cartier: Harun, zis Iscoditorul. Era de vârsta mea, avea pielea foarte oacheșă, haine uzate și cârpite, dar mereu curate. Încă de la prima încăierare, am devenit prieteni, pe viață și pe moarte. Nimeni nu-l vedea fără să-l întrebe despre mine, nimeni nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că e creat pentru el, doar pentru ochii lui, doar pentru picioarele lui, doar pentru inima lui. Și se oferea să-l împartă cu mine. E adevărat că el aparținea, prin naștere, celei mai generoase dintre bresle. ANUL LUI HARUN ISCODITORUL 903 de la hegira (30 august 1497 18 august 1498) În anul acela, Melilla a căzut în mâinile castilienilor. O flotă venise să atace orașul, dar l-a găsit pustiu, părăsit de locuitorii săi, care se refugiaseră spre dealurile învecinate, luându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
departe de palate și fortărețe și, cu toate astea, atât de iscusiți în a se conduce. Da, așa era soiul de oameni căruia îi aparținea prietenul meu cel mai bun. În fiecare zi, la cea dintâi licărire a zorilor, Harun Iscoditorul venea să mă ia pentru a străbate alături de mine cele câteva sute de pași care duceau de la casa lui Khâli până la școală. Uneori făceam schimb de bârfe, alteori repetam versetele studiate în ajun. Adesea nu spuneam nimic, eram prieteni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
deschis gura pentru prima oară: — Bărbații s-au dus întotdeauna la crâșmă; bărbaților le-a plăcut întotdeauna vinul. Dacă n-ar fi așa, de ce ar fi trebuit ca Dumnezeu să-l interzică? A doua zi, l-am reîntâlnit pe Harun Iscoditorul fără să fiu stingherit. De întâlnirea cu tata mă temeam eu. Din fericire, trebuia să plece la țară, unde căuta un teren de luat în arendă. S-a întors peste câteva săptămâni, însă soarta ne înecase deja necazurile, și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
văd azvârlit afară; mă temeam de asemenea că am să-l văd ieșind cu douăzeci de femei pe urmele lui și că voi fi nevoit la rându-mi să fug pe ulițe. Singurul lucru de care eram sigur este că Iscoditorul nu renunțase la proiectul lui nebunesc. Din când în când priveam la soare, adică la haloul lui dindărătul norilor. Începeam să-mi pierd răbdarea. La ușa băii, nu se zărea nici o mișcare neobișnuită. Erau femei care intrau, altele care ieșeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu schița nici un zâmbet, nici o strâmbătură. Dar ochii îi sclipeau de satisfacție și de șiretenie. Mă sâcâia. Îmi venea să-l snopesc în bătaie. — Te pomenești că vrei să mă rog de tine, să-mi lipesc fruntea de papucii tăi! Iscoditorul nu era deloc impresionat de ironiile mele. Chiar dacă m-ai implora, chiar dacă te-ai întinde la picioarele mele, nu ți-aș spune nimic. Am înfruntat niște riscuri, iar tu ai refuzat să le înfrunți. Dacă vrei să știi ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
celor de teapa lui. Mutra pe care a făcut-o prietenul meu la menționarea acestui nume m-a împăcat cu viața. Ce auzise el despre logodnicul lui Mariam se deosebea prea puțin de cele pe care le știam eu însumi. Iscoditorul mi-a jurat solemn că va face niscaiva cercetări pe lângă hamalii din breaslă spre a afla mai multe. * * * Să fim prieteni, să avem treisprezece ani, un puf care creștea pe bărbie și să ne luăm la trântă cu nedreptatea: douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
al dimineții, cu un învățat sirian aflat în vizită la Fès. Harun își abandonase studiile și purta deja haina scurtă și murdară de pământ a hamalilor; trebuia să-și înceapă curând munca pe ziua respectivă. — Lucrul cel mai grav, reluă Iscoditorul, e că individul ăsta e gelos până la demență, veșnic convins că nevestele lui caută să-l înșele, mai ales cele mai tinere și mai frumoase. E de ajuns un denunț, o calomnie, un cuvânt perfid lansat de o rivală, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fărădelegi și tocmai de-asta încercam să împiedic această căsătorie. Dar acum nu mai era vorba de a feri o adolescentă de o viață posacă și apatică; problema era s-o scap din ghearele unui asasin, ale unui monstru sângeros. Iscoditorul nu era mai puțin îngrijat decât mine, dar mintea lui nu pierdea niciodată vremea cu tânguielile: — Când trebuie să aibă loc ceremonia? Peste cel mult două luni. Contractul este semnat, pregătirile sunt în toi, tata îi adună zestrea, a comandat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
O căsătorie potrivnică Legii lui Dumnezeu nu e oare o veste proastă? — Cine se căsătorește? — Sora lui Hassan, Mariam... — Fiica rumiyyei? — N-are importanță cine îi e mamă. Din moment ce măsurătorul este musulman, fiica sa este musulmană. Șeicul îl privea pe Iscoditor cu afecțiune. — Cine ești? Nu te cunosc. — Sunt Harun, fiul lui Abbas hamalul. — Continuă. Îmi place cum vorbești. Încurajat, prietenul meu a explicat pentru ce veniserăm. N-a zăbovit asupra soartei nevestelor lui Zeruali, pentru că știa că argumentul ăsta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
par obișnuite. Acum, după ce am deșertat tot ce știm, acum, după ce am spus tot ce aveam pe suflet, e rândul tău, venerabile șeic, să vezi ce e de făcut. Când ne-am văzut din nou afară, l-am privit pe Iscoditor cu un aer de îndoială. Părea sigur de el. — Ce i-am spus, asta gândesc cu adevărat. Noi am făcut tot ce stătea în puterile noastre. Nu mai avem decât să așteptăm. Însă înfățișarea lui veselă spunea cu totul altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aveam un răgaz între două cursuri, mergeam până la locul unde poposeau hamalii. Dacă dădeam acolo peste Harun, ne duceam să bem un pahar de lapte prins sau mergeam să hoinărim prin Piața Miracolelor, unde curiozitatea noastră era rareori dezamăgită. Dacă Iscoditorul nu era acolo, fiind plecat cu vreo treabă, străbăteam piața de flori ca să mă duc s-o văd pe Mariam. Stabiliserăm că ea va pune un fir de iarbă înnodat într-o crăpătură a zidului exterior, de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
formalitățile astea, m-am dus acasă pe jos, sporovăind cu Harun, povestindu-i despre boala unchiului, apoi despre moartea sa, evocând amintiri de la Segelmesse și de la Tombuctu, fără să uit de Hiba, care venea respectuoasă în urma mea, ducându-mi lucrurile. Iscoditorul mi-a relatat ultimele bârfe din Fès: Astaghfirullah murise, ca și Hamza bărbierul, Domnul să aibă milă de ei! Ahmed Șchiopul se întorsese în ținutul lui, la miazăzi de Marrakech, unde conducea împreună cu fratele lui o mică trupă de mujahedini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la minte, dar care seamănă adesea cu nebunul care m-a tras pe sfoară, rudă pe care o înfățișezi ca fiind tămăduită de lepră, dar care poate fi roasă de boală până la inimă. Cum să faci deosebirea? Mă așteptam ca Iscoditorul să mă contrazică, după obicei. N-a făcut-o. Era tăcut, îngândurat, cu fruntea încruntată, iar răspunsul lui mi-a venit împreună cu o întrebare: — Ce spui tu e adevărat. Ce trebuie să facem acum? Curioasă reacție! Pe vremea când Mariam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să trăiești ca un proscris, ca un răufăcător, fugind de la un munte la altul de teamă să nu fii adus îndărăt în fiare, și totul pentru o fată căreia nu i-ai adresat cuvântul decât o singură dată în viață? Iscoditorul își puse palma mâinii drepte pe creștetul capului meu, așa cum făcea când eram mai tineri, înainte de a-mi dezvălui o taină. — Ăsta e un lucru pe care nu ți-l puteam spune mai înainte și, chiar și astăzi, aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
spune mai înainte și, chiar și astăzi, aș vrea să-mi juri că nu te vei simți ofuscat. Am jurat, temându-mă de ce e mai rău, de vreo dezonoare pentru familia mea. Stăteam pe jos în patio-ul casei lui. Iscoditorul se rezemă cu spatele de mica fântână din piatră din care nu curgea apă în ziua aceea. — Ți-aduci aminte când am intrat pe furiș în hamamul femeilor? Trecuseră de atunci șapte-opt ani, mi se pare, dar încă îmi aminteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bucurat că nu sunt decât prietenul fratelui ei și că pot visa la ea așa cum un bărbat visează la o femeie. Apoi nenorocirile au început să se abată peste fata cu ochii tăcuți. Strălucitor de fericire până în clipa aceea, chipul Iscoditorului se posomorî la ultima frază. După care se destinse iarăși. — Chiar de-ar fi trădat-o lumea întreagă, amintirea de la hamam m-ar fi împiedicat s-o abandonez. Astăzi ea este soția mea, o voi salva așa cum ea m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ajută pe Zeruali să se ridice, apoi îl duse pe jos, departe de drum, între stânci, așa cum o fiară își cară prada în colți, și se făcu nevăzut împreună cu el. Abia atunci agresorul se înfățișă victimei sale, care tremura. Harun Iscoditorul locuia de mai bine de trei ani în muntele celor din clanul Beni Walid, care-l ocroteau ca pe unul dintre ai lor. Oare doar dorința de răzbunare îl împinsese să acționeze la fel ca bandiții sau poate teama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Uită-te la femeia asta, Zeruali! Când auzi acest nume, sora mea lăsă să-i scape un blestem. Bătrânul simți lama jungherului apăsându-i falca. Se trase puțin înapoi, fără să deschidă gura. — Dezbracă-te, Mariam! Ea se uită la Iscoditor cu ochi neîncrezători, înspăimântați. Acesta urlă iarăși: — Eu, Harun, soțul tău, îți poruncesc să te dezbraci! Ascultă! Biata fată își dezveli obrajii și buzele, apoi părul, cu gesturi stângace, sacadate. Zeruali închise ochii și lăsă fățiș capul în jos. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]