1,029 matches
-
Gabriel Bucică, preot la Catedrala Arhiepiscopală din Constanța, a fost acuzat de trafic de etnobotanice după ce a livrat colete cu astfel de substanțe liderului unei grupări de traficanți din Vaslui. El a fost condamnat în iunie 2013 și are de ispășit o pedeapsă de 4 ani de închisoare. Lucrările scrise de deținuți și coordonate de preot prof univ Teodosie, de la Universitatea „Ovidius” din Constanța și totodată Arhiepiscop al Tomisului, sunt: - „Muntele Atos, patria ortodoxiei”, autor George Becali, editura Saeculum I.O.
Autodenunțul lui Becali: „El scrie și eu câștig zile”. Cele 6 fețe bisericești care și-au pus obrazul pentru deținuți () [Corola-blog/BlogPost/338565_a_339894]
-
de Teologie Ortodoxă de la Universitatea din Pitești până în 2011, presa locală scria în 2014 că are un dosar de informator al Securității. •O față bisericească a girat și pentru una din cărțile lui Relu Fenechiu. Fostul ministru al Transporturilor, care ispășește o pedeapsă de 5 ani de închisoare pentru complicitate la abuz în serviciu în dosarul „Transformatorul”, a scris anul trecut două cărți. Una dintre ele - „Itinerarii duhovnicești în județul Iași” - îl are drept coordonator științific pe preotul prof Vasile Nechita
Autodenunțul lui Becali: „El scrie și eu câștig zile”. Cele 6 fețe bisericești care și-au pus obrazul pentru deținuți () [Corola-blog/BlogPost/338565_a_339894]
-
semănau dor. Palmele lui povesteau totul. Șlefuite de toporișca coasei plăteau tribut păringului. Plăcerea i se strecura greoi prin fața ochilor, datoria și truda dădeau năvală, impingându-l de la spate. Arșiță vieții îl încerca zilnic. Era un chin acru, plin de taină, ispășit în praf și sudoare. Nici prin gând nu-i trecea s-abandoneze. În vale, clopotele satului tânguiau mereu - sumbru. Printre dealuri, moartea-și pierduse rostul. Devenise o petrecere banală. N-o mai detesta, pur și simplu o ignora. Ca și
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
târziu, după cum povestește, avea să regrete că nu și-a lăsat viața aici, în Țiganca blestemată)... Sigur că da...printre foarte puținii care scapă de hohotul morții și sunt deportați în Siberia, la cinci mii de kilometri distanță, să-și ispășească vina de a fi îndrăznit să tulbure orgoliul colosului de lut. Aici, în Siberia, unde Stalin a organizat și a folosit unul dintre cele mai înspăimântătoare locuri de exil și tortură pentru “dușmani” politici și militari, bădia Ion are să “petreacă
Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (I) () [Corola-blog/BlogPost/339972_a_341301]
-
cu mine! Și doar (și el) mi-a spus, parcă, să nu-l las și să nu-l uit Acasă! Oare-i bine că am uitat să-l iau cu mine? Oare ce pedeapsă va fi să primesc și să ispășesc fiindcă mi-am uitat cătunul Acasă? Sigur că da! Sunt gata să execut orice penitență din această cauză! De ce să fi lăsat Pustiu în urma mea? De ce să (nu) rămână (acolo) Nimic? Da. Cotim pe lână Troița Tuturor și a Nimănui
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XI – XIV) () [Corola-blog/BlogPost/339970_a_341299]
-
ale sale, cu dedicație, mici atenții de îndrăgostit. Pasternak face un infarct, fiind conștient că „doar tăcerea stoica a Olgăi“ l-a salvat atunci de urmărirea penală și în final de închisoare. Abia după cinci ani, după ce Ivinskaia îți va ispăși pedeapsa pentru „acțiuni antisociale“ într-un lagăr de munca, Pasternak va afla adevărul despre ceea ce i se întâmplase la anchetă. Autoritățile încercaseră să-i smulgă mărturisiri compromițătoare la adresa scriitorului, dar, izbindu-se de rezistența femeii, i-au spus că Pasternak
Boris Pasternak: Dr. Jivago. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339306_a_340635]
-
cunoștință din Partidul Comunist Italian - cartea, care a devenit imediat un best-seller. Olga Ivinskaia a fost condamnată la opt ani de închisoare, iar fiica sa Irina, care avea 20 de ani, a primit „doar“ trei ani de privațiune de libertate, ispășindu-și pedeapsa într-o colonie de munca pentru infractori deosebit de periculoși. Exact in aceeasi perioada, in Catalonia, erau în curs de desfășurare filmările la pelicula Doctor Jivago, în regia lui David Lynn, după romanul omonim al lui Pasternak, care a
Boris Pasternak: Dr. Jivago. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339306_a_340635]
-
om pe care-l numim <<manipulator>>, [...] un individ care se va folosi de toți și de toate ca să-și atingă scopurile.” Un cinic, it takes one to know one. Randle Patrick McMurphy (Jack Nicholson), un criminal recidivist ce are de ispășit o pedeapsă scurtă în închisoare pentru o acuzație de viol, este transferat într-un spital de boli mintale. El speră, astfel, să evite închisoarea și să-și petreacă restul pedepsei într-un mediu mult mai prielnic. Este cunoscut ca un
Mirela Teodorescu – Cronică de film: Zbor deasupra unui cuib de cuci () [Corola-blog/BlogPost/339535_a_340864]
-
nu iartă/pe nimeni”(„am 52, o mai fi mult până la capăt?” - „Unelte de dormit”). Măcelarul ca personaj simbolic dobândește acum un profil aristocratic. Măcelarul își trage aureola din faptul că „ne scapă de crimă” pe fiecare dintre noi. El ispășește vinovăția noastră a tuturor, cu conștiința că „într-un final/toate se vor împlini cum s-a scris/și cei din urmă vor fi cei din urmă” („amicul meu e măcelar din tată-n fiu”- „Unelte de dormit”). În raport cu muzicianul
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
trecutul pe care-l crezuse scos din viața sa are rădăcini profunde. Se înapoiază în România pentru a-l găsi pe necunoscut (care scrie un roman „Relatare despre moartea mea”) și pentru a ieși din blocajul canadian. Moare/se sinucide, ispășindu-și singurătatea prin credință, după ce încercase același lucru prin iubire și ficțiune. A. Romanul nu alunecă involuntar către tema morții; dispozitivul narativ și situația epică sunt angrenate în tematizare de un lucid spirit creator. În mod voluntar, Gabriel Chifu se
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
Dostoievski întâlnim chiar ideea că frumosul, esteticul va salva lumea. Esteticul va înșela întotdeauna moartea, o va pune mereu în întârziere. Ficțiunea este o magie în care în viață ne trăim moartea; mai mult și mai exact: moartea ne-o ispășim trăind. Moartea se ispășește trăind. Orice ispășire este de unul singur. Nu ce iartă ceilalți ne eliberează, ci faptul de a solicita cu smerenie iertarea. Niciodată mântuirea nu vine din refuzul iertării de altul și de sine. În acest sens
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
că frumosul, esteticul va salva lumea. Esteticul va înșela întotdeauna moartea, o va pune mereu în întârziere. Ficțiunea este o magie în care în viață ne trăim moartea; mai mult și mai exact: moartea ne-o ispășim trăind. Moartea se ispășește trăind. Orice ispășire este de unul singur. Nu ce iartă ceilalți ne eliberează, ci faptul de a solicita cu smerenie iertarea. Niciodată mântuirea nu vine din refuzul iertării de altul și de sine. În acest sens, „Relatare despre moartea mea
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
ce iartă ceilalți ne eliberează, ci faptul de a solicita cu smerenie iertarea. Niciodată mântuirea nu vine din refuzul iertării de altul și de sine. În acest sens, „Relatare despre moartea mea” este o relatare despre ispășire. Prin relatare se ispășesc lucrurile pe care dacă le-ai pierdut și-ți devin și irecuperabile, atunci acele lucruri nu mai merită. Lectorul în situație (Anne, respectiv, Adam Wellington) nu poate percepe ficțiunea decât ca pe o realitate: mai exact, se desfată în realitatea
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
dintr-o retrospectivă existențiala. Eul liric trăiește prin poezie o a doua viață: una de eliberare de fățărnicie, de duplicitate și de ipocrizie. Este vorba de o viață de valori. Este vorba de un spirit liric ce pe cont propriu ispășește păcatele sale și păcatele lumii în speranța că și el și lumea vor deveni mai buni, măi sinceri, măi blânzi. Prin faptul că se face pe șine mai bun și mai cinstit, omul rezolva prima și cea mai importantă problemă
Liviu-Florian Jianu: Imnuri împotriva duplicitătii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339601_a_340930]
-
Ion Zubașcu: Cum moartea se ispășește trăind de Ștefan Vlăduțescu Rareori un titlu care să aducă în convergență atât de revelator figura existențială a spiritului creator și mișcarea gândirii producătoare. Estetica și destinul se intersectează în cartea lui Ion Zubașcu, „Moarte de om” (Cluj-Napoca, Editura Limes
Ion Zubaşcu: Cum moartea se ispăşeşte trăind, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339614_a_340943]
-
grilă de interpretare. Ca nod conotativ, acest titlu sugerează înainte de toate ideea poetică fundamentală a cărții: că ființa conștientă este în mare parte spectator, complice și coautor la propria dispariție. Cu alte cuvinte: moartea se epuizează în viață, moartea se ispășește trăind. Situația poetică de bază derivă dintr-o situație existențială dramatică: fixarea unui diagnostic de cancer. Printre situațiile-limită pentru existența umană Karl Jaspers reține, pe lângă vinovăție, boala. În același perimetru al spaimei și disperării, A. Malraux se întreba: „bolile de
Ion Zubaşcu: Cum moartea se ispăşeşte trăind, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339614_a_340943]
-
o „Rugăciune alternativă” nu se mai vizează salvarea, ci doar darul unei morți „la timp”. Pentru suflet, separat, există o „cale de salvare: drumul spre cer” („Groapa cu stele”). Singur, trupul nu poate fi salvat. Din perspectiva trupului moartea se ispășește prin spaimă și disperare, din perspectiva spiritului moartea se ispășește scriind, iar din perspectiva unitară a ființei moartea se ispășește trăind cu demnitate și plenitudine. Prin viziunea creată în raport cu boala, prin autenticitatea tonului și a trăirii lirice, prin capacitatea de
Ion Zubaşcu: Cum moartea se ispăşeşte trăind, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339614_a_340943]
-
darul unei morți „la timp”. Pentru suflet, separat, există o „cale de salvare: drumul spre cer” („Groapa cu stele”). Singur, trupul nu poate fi salvat. Din perspectiva trupului moartea se ispășește prin spaimă și disperare, din perspectiva spiritului moartea se ispășește scriind, iar din perspectiva unitară a ființei moartea se ispășește trăind cu demnitate și plenitudine. Prin viziunea creată în raport cu boala, prin autenticitatea tonului și a trăirii lirice, prin capacitatea de a mobiliza cuvântul pentru a aduce suferința la frumos, volumul
Ion Zubaşcu: Cum moartea se ispăşeşte trăind, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339614_a_340943]
-
cale de salvare: drumul spre cer” („Groapa cu stele”). Singur, trupul nu poate fi salvat. Din perspectiva trupului moartea se ispășește prin spaimă și disperare, din perspectiva spiritului moartea se ispășește scriind, iar din perspectiva unitară a ființei moartea se ispășește trăind cu demnitate și plenitudine. Prin viziunea creată în raport cu boala, prin autenticitatea tonului și a trăirii lirice, prin capacitatea de a mobiliza cuvântul pentru a aduce suferința la frumos, volumul „Moarte de om” este remarcabil Partajează asta: Facebook Email LinkedIn
Ion Zubaşcu: Cum moartea se ispăşeşte trăind, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339614_a_340943]
-
Măcelarul este un om neînsemnat, o ființă măruntă. Ca personaj simbolic, figurație a ființei minime, el dobândește în „Unelte de dormit” un profil aristocratic. Măcelarul își trage aureola din faptul că „ne scapă de crimă” pe fiecare dintre noi. El ispășește vinovăția noastră a tuturor, cu conștiința că „într-un final/toate se vor împlini cum s-a scris/și cei din urmă vor fi cei din urmă” („amicul meu e măcelar din tată-n fiu”). În raport cu muzicianul, măcelarul va „supraviețui
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
trecutul pe care-l crezuse scos din viața sa are rădăcini profunde. Se înapoiază în România pentru a-l găsi pe necunoscut (care scrie un roman „Relatare despre moartea mea”) și pentru a ieși din blocajul canadian. Moare/se sinucide, ispășindu-și singurătatea prin credință, după ce încercase același lucru prin iubire și ficțiune. A. Romanul nu alunecă involuntar către tema morții; dispozitivul narativ și situația epică sunt angrenate în tematizare de un lucid spirit creator. În mod voluntar, Gabriel Chifu se
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
Dostoievski întâlnim chiar ideea că frumosul, esteticul va salva lumea. Esteticul va înșela întotdeauna moartea, o va pune mereu în întârziere. Ficțiunea este o magie în care în viață ne trăim moartea; mai mult și mai exact: moartea ne-o ispășim trăind. Moartea se ispășește trăind. Orice ispășire este de unul singur. Nu ce iartă ceilalți ne eliberează, ci faptul de a solicita cu smerenie iertarea. Niciodată mântuirea nu vine din refuzul iertării de altul și de sine. În acest sens
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
că frumosul, esteticul va salva lumea. Esteticul va înșela întotdeauna moartea, o va pune mereu în întârziere. Ficțiunea este o magie în care în viață ne trăim moartea; mai mult și mai exact: moartea ne-o ispășim trăind. Moartea se ispășește trăind. Orice ispășire este de unul singur. Nu ce iartă ceilalți ne eliberează, ci faptul de a solicita cu smerenie iertarea. Niciodată mântuirea nu vine din refuzul iertării de altul și de sine. În acest sens, „Relatare despre moartea mea
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
ce iartă ceilalți ne eliberează, ci faptul de a solicita cu smerenie iertarea. Niciodată mântuirea nu vine din refuzul iertării de altul și de sine. În acest sens, „Relatare despre moartea mea” este o relatare despre ispășire. Prin relatare se ispășesc lucrurile pe care dacă le-ai pierdut și-ți devin și irecuperabile, atunci acele lucruri nu mai merită. Lectorul în situație (Anne, respectiv, Adam Wellington) nu poate percepe ficțiunea decât ca pe o realitate: mai exact, se desfată în realitatea
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
Restituirea Proprietăților (ANRP), condamnat la 5 ani de închisoare după ce a fost prins luând aproape 100.000 de euro pentru urgentarea unui dosar de restituire, a scris „lucrarea științifică” Dreptul și noile provocări globale. Fostul senator PSD Cătălin Voicu, care ispășește o pedeapsă la 7 ani pentru trafic de influență și care vorbea, potrivit stenogramelor, despre cum să faci dosare adversarilor politici, a găsit inspirație pentru a așterne pe hârtie cartea Respectarea dreptului omului în procesul penal. Aspecte teoretice și de
Lista celor 20 de deținuți care au scris despre corupție din proprie experiență () [Corola-blog/BlogPost/338991_a_340320]