1,876 matches
-
năclăit. Tabloul cinsprezece Ombilicul toți trei și-l taie fără teamă, sau mari remușcări, apoi se îneacă făcând baie în multiplele interpretări. Tabloul șaisprezece Femeile se ridică barbatu-i în vână, totul se strică nimic nu se-nfrână. Tabloul șaptesprezece Ispitit de femei masculul se-ndreaptă spre ceea ce fac de obicei, către cea mai veche faptă. Tabloul optsprezece Din nou la drum pornesc cei trei din pamânt care, abia acum îndrăznesc să se prindă-n cuvânt. Tabloul nouăsprezece În țărână se
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
fapt, îi spusese să scrie într-un limbaj concis și mai ales uzual. Și totuși, ce însemna pentru ea, limbajul uzual? Să fie cel pe care-l înțelegea bunica, sau, cel de net- se amuză gândul interior - un adevărat michiduță - ispitindu-i imaginația. Cum imaginea unei cărți scrise pe bob de orez nu credea că ar mai putea tenta pe cineva obișnuit să i se servească informația deja gata mestecată, sau poate chiar și digerată, o împinse deoparte. Să scrii scurt
TĂBLIȚELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383905_a_385234]
-
dans nebun de paparudă torcând în negrul nopții mlădiere adie voaluri dezvelindu-ți nurii ademenind poftiri de trup măiastru înveșmântată-n astre și albastru vârtej pierdut în freamătul pădurii mai rabd un dor si mă strivesc sub tine nuntire aspră ispitește zorii perdele dăruirii stau doar norii și-adormi sfârșită-n pat de nelumine *** de-mi fi-va dor de-mi fi-va dor o să mă tai în frunză să las să-mi curgă sângele-n pământ făr'de cuvânt iubirea
DORUL [PARTEA I] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384027_a_385356]
-
însingurat ; Am Să-i fac un ajutor, potrivit pentru bărbat !" Și-un somn adânc-anestezie peste Adam, DOMNUL a dat Și apoi i-a luat o coastă : din ea, pe Eva a creat ! Chiar dacă Lucifer prin Eva, pe Adam l-a ispitit Prin altă "Evă", Maica noastră, Diavolul fu nimicit ! Eva e prima femeie ; "de viață e dătătoare" Nevastă bărbatului, de fii și fiice Născătoare ! ........... Cain. Era plugar la țarină ; gândea și săvârșea ce-i rău Zgârcit la Jertfe către Ceruri și
PERSONAJE BIBLICE (DE LA ADAM LA SET) de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384042_a_385371]
-
până când? Zis-a bătrânul: Până vei fi apucat (de moarte) sau în bine sau în rău; căci cu ce se află omul cu aceea se și duce!” Este deosebit acest cuvânt și se cuvine să luăm aminte și să nu ispitim pe Domnul Dumnezeul nostru amânând vremea pocăinței. De remarcat faptul că sunt mulți creștini hotărâți să facă pocăință, dar puțini sunt cei care știu cum trebuie făcută adevărata pocăință. Nici într-un caz ea nu înseamnă părăsirea Bisericii. Numai aici
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
Prospețime lunecoasă în prim asfințit doi îngeri priveau dansul ușor al lacului albastru. În cupa cerească tocmai clipea o stea, invidia beția celor două suflete fericite. Melancolie de voci, romanță tinerească, sărut călduros pe marginea lacului. ISPITĂ (Tundimi) Sufletul tău ispitea valurile sufletului meu ne jucam, ne sărutam peste valurile lacului, Ochii mei citeau simțirea ta, spărgeau liniștea aprinsă acolo pe marginea lacului. Melancolie a sufletului, foc nestins, dezmierdare de fețe, atingere de buze... De ani întregi am așteptat sărutul acelor
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
am lăsat un suflet, dar nu să-l rupi mereu! Privindu-mă în ochi, presari în ei ardoare, gemete din suflet se zbat în mii de gheare. Trupul tău fierbinte, ce geme de sub haină, inima mi-a frânt-o, mă ispitește-n taină. În sânge-ți nebunia, mă scoate chiar din minți și sânii tăi ca piatra și ochii tăi cuminți. Cât de rece-i cerul, când mi-e odaia goală, se zbate-n mine timpul, parcă-ar vrea să moară
VIAȚA ȘI DESTINUL... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383381_a_384710]
-
-i catifelată și cu mișcări de felină alintată, că a pregătit-o deja. Am fost de acord, mai ales că era îmbrăcată doar cu un halat subțire și aproape străveziu, fără sutien, cu părul ud după duș. Cred că mă ispitise prea tare aroma amețitoare a parfumului de calitate și a șamponului. Am rugat-o să aducă ceștile la mine. Imi era teama de vreo întâmplare nefericită... Ei bine, din momentul acela, "totul" se aducea la mine! Era o femeie specială
DIN ALE TINEREŢII VALURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383362_a_384691]
-
LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Fragmente > ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 1971 din 24 mai 2016 Toate Articolele Autorului ,, La început soarta m-a ispitit să mă aducă unde dorea ea, trimițându-mi visuri roz cu iubiri de poveste, cu aventuri și călătorii nesfîrșite până la capătul pământului, în împărății unde laptele și mierea se revarsă în valuri dulci aurii, în cascade diafane, promițându-mi că
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
sute de ani în urmă. Acest „duh nou”, arogant, este radical diferit de spiritualitatea smereniei asceto-chenotice pe care se nevoiră să ne învețe de câteva mii de ani profeții și sfinții. Duhul vremurilor pare a fi același care l-a ispitit pe Iisus în pustie. • Ura, mândria, idolatria și celelte vicii și forțe negative care sălășluesc în întunericul inconștientului individual și colectiv sunt stimulate și controlate în mare măsură de puterile nevăzute ale spiritului ispitelor. Acest spirit mercurial („Mercurius duplex”) are
DESPRE DUHUL SFÂNT de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382899_a_384228]
-
care o dă oboseala căutăturii, ori e de vină stropul de umezeală ce mi-a înrourat genele, că veștedele flori încep să prindă iar culoare, miros, frăgezime? Le-am presărat așa, înviate și reîntinerite, în aceste pagini. Cine știe? Mă ispitește nădejdea nesăbuită că în sufletul câtorva puțini, vor putea trezi o fărâmă din gândurile și simțirea ce s-au revărsat din prea plinul inimii celui ce le-a cules, în anii de mult trecuți...”. La ceas aniversar, invitați suntem a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
fiind pe patul de moarte, era îngrijorat, iar ucenicii l-au întrebat: „Te mai îngrijorezi, părinte, după tot ceea ce ai făcut?” „Am făcut ceea ce am putut, dar știu eu că voi ajunge la Dumnezeu?, se întreba avva Pimen. Diavolii îl ispiteau pe Sfântul Sisoe cel Mare, zicându-i: „Ai scăpat de noi!”. Dar el le spunea: „Încă nu am scăpat, ci abia când voi ajunge în rai”. Să-i ascultăm și pe Sfinții Părinți, care ne încredințează: „Puțină osteneală și veșnică
Părintele Petroniu Tănase – Stareţul Schitului Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, Grecia – Duhovnicul şi mărturisitorul autentic… [Corola-blog/BlogPost/93015_a_94307]
-
Nu mai au încredere în nimeni, în sistem, mai ales. Și nici în Dumnezeu, prea multă. La ce să te mai aștepți pe lumea asta când până și Eremitul a luat-o razna, părăsindu-și, pentru totdeauna, rasa și chilia, ispitit de curul Caravellei? ROMANCIERUL. Vânzoleala asta mă agasează. Nimeni nu știe ce vrea, deși fiecare locuitor îți poate spune, la repezeală, cel puțin zece scopuri precise. Traiectoriile bipezilor ăștia - semenii mei! - mă obosesc de parcă le-aș străbate eu. Le voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de munte. Să te Încrezi În atari argumentări ar fi echivalat cu a admite că, pe undeva, apa ar fi putut curge În sus. Pe masă se mai aflau Încă ulciorul și cupele pe care le umpluse pe timpul nopții. Fu ispitit să repete experimentul, Însă ulciorul era gol. Nimănui nu părea să Îi pese de serviciul la Priorat, se gândi el iritat. Dar, În fond, era inutil. Era suficientă autoritatea lui Aristotel pentru a combate o asemenea sminteală, semn negreșit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
râs. Jocul, messer Alighieri! adăugă de Îndată, văzându-i expresia perplexă. Și nenorocirile sale. Dante Încuviință, zâmbind la rândul său. Nu mă miră, dacă aceasta a cea de-a doua pasiune a dumitale. — Nu a doua. Pe domnia ta nu te ispitește să Îți sfidezi soarta? Ar fi o cinste să mă măsor cu dumneata. Sunt sigur că ai fi un jucător formidabil. — Așa cum dumneata ești un mare navigator, presupun. Să se lași În voia zarurilor sau a valurilor pretinde același curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
circulând Între cei doi. Bruno știa de prezența călugărului, și totuși nu avusese nici o reținere În a-și ilustra propria cosmologie nesăbuită. Căuta martiriul? Ori se simțea atât de sigur Încât să Își râdă de călău? Pentru o clipă, fu ispitit să creadă că ciuma aceea asiatică prinsese rădăcini Într-un mod nebănuit, infestând chiar și nivelele cele mai Înalte ale ierarhiei ecleziastice. Se mai uită odată către inchizitor. Omul nu părea să aibă de gând să intervină: se Întorsese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se năpusteau asupra fantoșei moarte. Oricare ar fi fost scopul acelei pantomime, se gândi el, atât Îngerii cât și demonii ar fi făcut mai bine să se grăbească, Întrucât hemoragia de rumeguș epuiza cu repeziciune obiectul atenției lor. — Vezi cum ispitesc trupul cele șapte Păcate capitale? Numai că cele șapte Virtuți nu le lasă să-l ia pe bietul om! mai exclamă mojicul, care părea să nu piardă nici o replică din aprinsa dispută. — De ce trebuie salvată de la iad păpușa aceea? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
frate Iovănuț, căci de m-oi gârbovi mai tare sub apăsarea lor, va părea ceva natural, eu gârbovindu-mă oricum prin forța vârstei, pe când încârcându-l pe el, lucrul se va vedea îndată și în asemenea poziții încovoiate un suflet tânăr, ispitit de Satană, începe să se-ntrebe cu ce drept îl ții așa aplecat și ce-ar fi să încerce să-și îndrepte coloana. — Ba nu, cuvioșia ta! - șopti emoționat Iovănuț. Vreau și eu poveri pe spate-mi; vreau și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
profităm de acest aliniat ca să ne mai aruncăm o dată ochii spre numărul episodului și să ne minunăm de cifră: 100! O sută! 100 de episoade! Gaudeamus igitur! Poate că de multe ori în timpul scrierii foiletonului, mai ales vara, ne-a ispitit gândul renunțării; poate că nu totdeauna am avut dispoziția sufletească ori timpul necesar conceperii lui ferme. în viață, cum se-ntâmplă îndeobște, mai sunt și neajunsuri: îți moare-o mătușă, îți mai apare-un unchi... Dar mereu, în ciuda oricăror impedimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aș feri de tine? - zise spătarul. Și-apoi eu sunt om drept: decât să simt ispita cum se cuibărește în întunericul trupului meu, mai bine o scot la lumină să ne uităm amândoi la ea. — Dar chiar așa tare te ispitesc? - întrebă cu seriozitate țigăncușă. Nu știu cum să-ți spui - răspunse spătarul - dar o ispită la fel de mare ca asta am mai simțit o singură dată în viață acum doi ani, când era să fiu pus domn în locul dumnealui - și spătarul arătă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
puțin În ce mă privește niciodată să mă mint că În asta stă toată fascinația abandonului În amînare pînă cînd pașii ah pașii ăștia din spate care păstrează cuvenita distanță vor rupe echilibrul și se vor apropia doamne nu mă ispiti cu plăsmuirile tale roșie se arată pe cupola bisericii Sf. Ecaterina geana dimineții bucuria mea rea Îngrozitoare abia se mai vede sus sus În Înălțimi un balon cu hidrogen nici somn nici frică nici dispreț nici admirație căpitane mica ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
femeie lăsat obosit într-o parte, un sân cu gurguiul de culoare cafenie și cu mici proeminențe de culoare albă jur împrejur. În sfârșit, finalul și convingerea că farmecele femeii care inflamează senzualitatea noastră sunt ca mirosurile de mâncare: te ispitesc atunci când ești flămând și îți produc silă atunci când ești sătul. Când am ieșit, era deja dimineață. Din hornul casei vecine ieșea un val nevăzut de căldură care clătina cerul. Străzile erau pustii, luminoase, deși soarele nu răsărise încă. Tramvaiele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
reproș, parcă întrebându-l de ce mai este acolo în loc să meargă la muncă. Atmosfera devenise foarte încărcată și chiar începuseră să se certe din te miri ce. Nu mai suporta, așa că începu din nou să plece de acasă. Ca să nu-l ispitească cârciuma, ieșea din orășel și urca pe munte. Umbla prin pădurile seculare, ajungând tot mai departe. Își calcula cu grijă timpul ca să apuce să se întoarcă înainte de căderea întunericului, numai bine pentru a evita discuțiile cu femeia. Sus era liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai mult de un butoi odată, cei trei pizmași se hotărâră să vorbească cu boieroaica, începu să povestească mai departe Ileana după o scurtă tăcere. La început aceasta nici nu voise să audă de uneltirile celor trei dar pe urmă, ispitită de promisiunile lor, cum că o vor îngropa în aur, se învoi să le dea un butoi cu băutura otrăvită. Ba mai mult, cum peste două zile trebuia să-i trimită lui Negru pălinca, cei patru, de acum, conspiratori, hotărâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
explicat tata. Astăzi e rîndul tău. Vreme de aproape o jumătate de ceas, m-am perindat prin meandrele acelui labirint ce mirosea a hîrtie veche, a praf și a magie. Mi-am lăsat mîna să traverseze bulevardele unor cotoare expuse, ispitindu-mă să aleg. Am Întrezărit, printre titlurile roase de vreme, cuvinte În limbi pe care le recunoșteam și zeci de altele pe care eram incapabil să le cataloghez. Am străbătut culoare și galerii În spirală populate cu sute, mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]