800 matches
-
studiază procese, nu evenimente sau, mai bine zis, studiază și evenimente numai în măsura în care ele servesc descifrării procesului istoric”, cum însuși afirma în cadrul unei anchete istoriografice realizată cu peste trei decenii în urmă, Leonid Boicu nu s-a rătăcit în hățișurile ispititoare și, desigur, mult mai lesnicioase, ale factologiei pozitiviste, ci a năzuit, militat și propovăduit mereu extensia orizontului cognitiv, semnalarea interdependențelor și evidențierea nu atât a „adevărului faptelor” (în inspirata expresie a lui N. Iorga), ci a „adevărului din fapte”. Astfel
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
-mi nepăsare, slăbiciune, moarte, Ca să mă tragi împovărat în jos pe sub mormînt pînă în neFiință Unde Luváh se lúptă, disprețuit de Vala, cea vreme după vreme rătăcind, Strîngîndu-se și iar strîngîndu-se în sine departe de la Domnul ei, zicînd că e Ispititorul. 130 Și-ai devenit și tu că Vala? astfel te-azvîrl afară!" Astfel vorbit-a Regele tunînd cu strășnicie, învăluit în sumbră disperare, Si pe Ahania o aruncắ din împietritu-i piept. Că fulgerul căzut-a ea. Fiii lui Urizen atunci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
să fugă De la Mine; întîi fugit-a Ruben, apoi Simeon, apoi Levi, apoi Iuda, Apoi Dan, apoi Neftali, apoi Gad, apoi Așer, apoi Isahar, Apoi Zabulon, apoi Iosif, apoi Beniamin, doisprezece fii ai lui Los. Și astfel a ajuns Satan Ispititorul. 375 Există-o Stare numită Satan; învăța să discerni, O Rahab! Deosebirea dintre Stări și Înși ai Stărilor acelea. Starea numită Satan nicicînd în toată Veșnicia nu va putea fi mîntuita; Dar cînd Luváh în Orc se prefăcu în Șarpe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
potire de-aur țipetele; din mînă-n mîna și le dau. Acestea sînt zburdălniciile iubirii și-acestea dulcile-ncîntări ale jocului iubirii: 770 Lacrimi ale strugurelui, nădușeala cea de moarte a Ciorchinelui, ultimul suspin Al celui tînăr blînd ce-ascúltă a' lui Lúvah ispititoare cînturi. Întunecatu-s-a Omul cel Veșnic întristat și-o mantie de iarnă-acoperi Colinele. El spuse, "O Tharmas, înalță-te! și O Urthona!" Atunci nălțatu-s-au Tharmas și Urthona de la ospățul cel de Aur, sătui 775 De Rîs și Bucurie: Urthona
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dramaturgul se încumetă, de astă dată (profitînd de experiența profesorului de actorie Constantin Popa), să încredințeze piesa regizorului Constantin Popa. Și dacă tînărul Călin Chirilă știe să scoată din textul ce i s-a încredințat atîtea nuanțe, ce fac răul ispititor și cu atît mai primejdios, este, nu în cele din urmă, și meritul regizorului. Se vede grija pentru rostire și apăsarea pe cute ce pot scăpa atenției la lectură și în maniera de joc a celorlalți trei interpreți. Surpriza ne-
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
prea mult pe acei cuceritori tătari care-și făceau pat din femei Încolăcite, Brummell n-a avut niciodată asemenea prăzi și trofee ale triumfului. Vanitatea nu i se Îmbiba niciodată cu un sânge arzător. Sirenele, fiicele mării, cu vocea lor ispititoare, erau acoperite cu solzi de nepătruns, cu atât mai fermecătoare, ehei!, cu cât erau mai periculoase. Dar vanitatea lui nu pierdu nimic; dimpotrivă. Nu l-a lovit niciodată vreo altă pasiune care s-o contracareze și s-o echilibreze pe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Zeus, În numele zeilor, va alege primul. El a Înțeles În ce constă cursa și dacă lasă să se creadă că va cădea În ea, este pentru a-și distila mai bine răzbunarea. Optează deci pentru grămada cu exteriorul atât de ispititor, cea care ascunde oase necomestibile sub un strat subțire de grăsime. Acesta e motivul pentru care, pe altarele parfumate ale sacrificiului, oamenii ard pentru zei oasele albe ale victimei, ale cărei cărnuri și le vor Împărți. Ei păstrează pentru dânșii
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pune în lucru tehnici textuale postmoderniste: patosul e minat de ironie și mai ales de spirit ludic, pretutindeni apar semnale că viața e un joc aleatoriu (un „zar” aruncat), trăirea o poetică, lumea un text, inima un scriptorium, iar iubita ispititor dezgolită e însăși „poezia așa cum a lăsat-o Domnul”: „La fel ca mine Poezia, de la prima literă la cântecul sturzului,/de la întunericul începutului până la dimineața care îmi bate la ușă. Ca mine poezia,/ce pune ordine în sufletul meu, cel
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
consideră că neîntemeindu-se nici un stat barbar, până la anul 400, pe malul stâng al Dunării, "țara rămâne o Romania și cine o locuiește păstrează numele de roman", corespunzător lui "homo romanus" din Galia. Istoricul Orosius arată că Ataulf a respins gândul ispititor de a face o Gothia din "Romania". Vandalii, veniți în Africa, în secolul al V-lea, sunt considerați "răsturnători ai Romaniei", dar termenul acesta este larg răspândit, îl întâlnim și în Britania! "Romania" este opusă barbarilor-termenul ajunge a se întinde
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cealaltă, mondena inaccesibilă, care altădată îmi amintea de o floare uscată între paginile unei cărți, mi-a dezvăluit o senzualitate secretă, opacă. Trupul ei ascundea o căldură parfumată, o tulburătoare mireasmă alcătuită din zvâcnetul sângelui, din luciul pielii, din încetineala ispititoare a vorbelor sale. Dragostea fatală care făcuse să cedeze inima Președintelui a remodelat Franța pe care o purtam în mine. Aceasta era mai cu seamă romanțioasă. Personajele literare care se întâlneau pe drumurile ei păreau, în seara aceea de neuitat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și își umfla pieptul... „Cum se face oare, m-am întrebat eu cu spaimă, că toate aceste patimi, dureri, iubiri lasă atât de puține urme? Ce absurde sunt legile acestei lumi, în care viața unor femei atât de frumoase, de ispititoare, depinde de fâlfâirea unei pagini: într-adevăr, dacă foaia aceea nu s-ar fi întors, eu nu le-aș fi salvat de la uitarea care ar fi devenit veșnică. Ce prostie cosmică e dispariția unei femei frumoase! Dispariție fără întoarcere. Pieire
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
brațul ei, a [ei] lumină Zace-n temniță de moarte, singur, fără pic de vină. Și atunci... veni ispita! Nu ți-a fost de-ajuns să moară, Nu, ai vrut să-i fie neamul de rușine și ocară, Au venit ispititorul, om de sfat la cele rele, Ce îmi suflă în ureche rușinoasele momele: " Vodă-l osândi chiar astăzi, zise tainic omul tău, Nimeni nu poate să-l scape de la moarte... numai eu... Scapă-l, zic! O, mîntuiește-l, tot ce am
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se pornească la faptă de la sine<footnote Petru Damaschinul, Învățături duhovnicești, în Filocalia, vol.V, Edit. Humanitas, 2001, p. 175,176. footnote>. Dacă ar fi să exemplificăm și să alcătuim un scenariu al ispitirii diavolului, aceasta s-ar derula astfel: ispititorul diavol ne dă în minte gândul: „Ce ar fi să faci și tu păcatul (cutare)?” Acesta-i atacul prim sau momeala. Apoi urmează (dar n-ar trebui să fie îngăduit) dialogul nostru cu el: „Da, ce ar fi?” Diavolul ne-
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
într-o lucrare de ansamblu privind cultura populară română. Trecerea în neființă a cercetătorului (în 1980) a întrerupt însă acest proiect sau poate că proiectul a fost finalizat într- un manuscris care își așteaptă editorul. Desigur, ipoteza este spectaculoasă și ispititoare. Din păcate însă, lipsa de informații pe o perioadă de circa 1.900 de ani (între mărturia lui Poseidonios, reluată de Strabon, și primele atestări despre solomonari) face ca această ipoteză să rămână doar plauzi- bilă, chiar dacă, în mod abuziv
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se pornească la faptă de la sine<footnote Petru Damaschinul, Învățături duhovnicești, în Filocalia, vol.V, Edit. Humanitas, 2001, p. 175,176. footnote>. Dacă ar fi să exemplificăm și să alcătuim un scenariu al ispitirii diavolului, aceasta s-ar derula astfel: ispititorul diavol ne dă în minte gândul: „Ce ar fi să faci și tu păcatul (cutare)?” Acesta-i atacul prim sau momeala. Apoi urmează (dar n-ar trebui să fie îngăduit) dialogul nostru cu el: „Da, ce ar fi?” Diavolul ne-
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
se pornească la faptă de la sine<footnote Petru Damaschinul, Învățături duhovnicești, în Filocalia, vol.V, Edit. Humanitas, 2001, p. 175,176. footnote>. Dacă ar fi să exemplificăm și să alcătuim un scenariu al ispitirii diavolului, aceasta s-ar derula astfel: ispititorul diavol ne dă în minte gândul: „Ce ar fi să faci și tu păcatul (cutare)?” Acesta-i atacul prim sau momeala. Apoi urmează (dar n-ar trebui să fie îngăduit) dialogul nostru cu el: „Da, ce ar fi?” Diavolul ne-
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
la coș (Csikszentmihalyi, 1996, p. 49). Concluzii Este sigur că psihologii interesați de fenomenul creativității vor continua să-și concentreze atenția asupra persoanei și asupra proceselor ei de gândire. La urma urmei, calitățile speciale ale geniilor creatoare sunt atât de ispititoare, încât nu ne putem înfrânge curiozitatea față de ele. Ceea ce încearcă acest capitol să facă totuși este să arate că creativitatea nu poate fi recunoscută decât dacă acționează în cadrul unui sistem de norme culturale și nu poate produce nimic nou dacă
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cineva știe să citească poate fi considerat drept un criteriu de apartenență la elită, atât timp cât aceștia reprezintă mai puțin de 10% din populație (Svalastoga‚ 1969, p. 15). Elitele prin poziție În ciuda ambiguităților create prin interferențele excelenței cu preeminența, o abordare ispititoare din punct de vedere sociologic este cea care constă în a lua ca punct de plecare al analizei pozițiile dintr-o structură. În felul acesta, sunt puse în evidență elitele prin poziție. Este cazul unei elite definite ca grup ce
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
o epocă în care femeia era considerată un fel de receptacul pentru excremente - Georges Duby scrie pe această temă pagini definitive în Femei din secolul al XII-lea. Eva și preoții -, păcătoasa supusă greșelii căreia îi datorăm cu toții nenorocirile planetei, ispititoarea care pervertește lumea implicându-l pe primul om în păcatul cărnii, vrăjitoarea capabilă de cele mai nefaste tranzacții cu Satan, încarnare a răului care copulează cu Diavolul, Spiritul Liber practică o erotică feministă în care grija pentru femeie și pentru
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu pot reprezenta ceva ideal și dezirabil în viața unui individ. Așa cum nu e de dorit nicio boală gravă, periculoasă și care lasă urme. Băiatul cu forme feminine delicate - Lucrețiu nu exclude ipoteza unei povești de iubire homosexuale... - sau femeia ispititoare reprezintă niște pericole de care trebuie să te ferești cu strășnicie. Idealul constă în a nu ajunge în situația de îndrăgostit, pentru că pare mai ușor să eviți o durere decât să te chinui s-o faci să dispară. Dacă nu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Aperçus sur l’initiation a avut un ecou puternic în gândirea lui H. Filosoful francez opunea aspectului exoteric al marilor religii istorice o tradiție unică originară - conștiința ezoterică. Citite în această perspectivă, romanele din trilogia exilului nu acceptă comparația, uneori ispititoare, cu doctrina existențialistă: viziunea romancierului român e aceea a unui exilat prin acțiunea forțelor antiumane ale unei istorii potrivnice; el nu e, ca personajele lui Camus, de exemplu, un însingurat prin propria voință. Poate că mai curând s-ar putea
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
cu piața engleză) la carne și porumb 33. După o ședere de două săptămâni în Galați, s-a îndreptat spre Bolgrad, unde își avea sediul comandamentul armatei ruse din Basarabia. A traversat Prutul pe la Reni, într-un decor natural deloc ispititor sugerat de relieful plat și arid, lipsit de pomi sau arbuști, cu nesfârșite suprafețe de porumb, cu sate situate la poalele ravenelor și cu oameni preocupați întâmplător cu stârpirea lăcustelor. Debutul misiunii, având ca punct de plecare localitatea Catamori (probabil
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Imaginea din folclorul românesc, mai ales din colinde, a Fiului lui Dumnezeu - zicea el - e una agricolă: „Nu Iisus de pe Golgota, ci Iisus din staulul vitelor, nu Iisus din Grădina Ghetsimani, ci Iisus din Cana Galileii, nu Iisus din pustia ispititoare, ci Iisus din parabola sămănătorului.” Sensul acestor speculații este că literatura română, înrădăcinată în propria tradiție, în creația autohtonă anonimă, trebuie să reflecte existența într-un spirit creștin, adaptat cadrului existențial și spiritualității specific naționale. În Sensul tradiției această idee
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
construit-o în activitatea cu studenții, dar poate fi folosită la toatenivelurile procesului de formare-dezvoltare și în toate domeniile de studiu. În principiu, este vorba să identificăm o problemă controversată, care presupune două fețe ale adevărului, amândouă la fel de puternice și ispititoare. La început, formatorul va discuta cu participanții cele două perspective, aducând în plen, cu ajutorul cursanților, cât mai multe argumente pentru fiecare poziție în parte (opțiunea se va face în mod obiectiv, fiecare perspectivă va fi analizată în parte și nu
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
eretice (ereziile se dovedesc false învățături tocmai prin caracterul lor multiplu și adesea ireconciliabil). Plină de pete, așadar, pestriță, este și pielea leopardului din viziunea lui Daniel (AH, V, 33, 4); uarius este de asemenea folosit ca epitet al șarpelui ispititor (AH, III, 9, 1). „Diavolului, șarpele străvechi”, notează Antonio Orbe, „îi plac nu numai lucrurile variate, dar și cele complicate (tortuoso). Înainte de Anticrist el se manifestă printre păgâni prin multe lucruri abominabile. Odată cu Anticristul își va schimba tactica. De la variat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]