682 matches
-
sfârșit, că toți copiii din familia noastră erau, și sunt încă, descendenții unor lungi și pestrițe generații de comici profesioniști, cu dublă ramificație. Cea mai mare parte dintre noi, vorbind în termeni genetici, cântăm, dansăm și (vă îndoiți oare?) povestim istorioare nostime. Dar mi se pare deosebit de important - și așa a socotit și Seymour, încă din copilărie - că printre noi există un mare amestec de circari profesioniști și de profesioniști, ca să spunem așa, de la marginea circului. Unul din stră-străbunicii mei (și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
trebuie să fi existat pericolul de a aluneca în sentimentalism. Dar te-ai strecurat cu bine. Poate că prea bine. Mă întreb dacă n-aș fi preferat să scapi un pas greșit. Îmi dai voie să scriu și eu o istorioară pentru tine? A fost odată un mare critic muzical, o autoritate în Wolfgang Amadeus Mozart. Fetița lui, elevă la o școală publică, era înscrisă la un Club al Veseliei și marele muzicolog a fost extrem de iritat când fiica lui a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
se descurcase binișor în America. Tăieturile subliniate pe care le primisem prin poștă de la biroul lui Fielding din Los Angeles îi lăudau originalitatea și erotismul neobișnuit. Din anumite motive, cartea fusese intitulată. Înaltul stil ironic. Din alte motive, una dintre istorioare avea același titlu. Noaptea târziu, mi-am aruncat ochii trudiți peste câteva din poveștile alea, în căutarea neobișnuitei forțe erotice. Am citit-o pe cea intitulată „înaltul stil ironic“. Era vorba de un vagabond care folosea exclusiv citate din Shakespeare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
adevărat sac fără fund. Te sun eu dimineață. Selina arăta foarte bine și cred că îi place al dracului de mult să se tăvălească în pat. Bine că ai terminat cu ea. N-avea deloc stofă. Londra e plină de istorioare de amor care se plimbă agale ținându-se de mână. Întâlnești în forfota străzii cele mai ciudate perechi, de toate culorile și vârstele, de toate sexele, dame și juveți, valeți și decari, trefle și carouri, ghinde și tobe, plimbându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
suficient de bătrân pentru a-i fi tată. Unde e legătura? Vezi o blondă de patruzeci de ani lată în umeri, încadrată de doi poponari lituanieni zgomotoși, îmbrăcați cu maieuri. Ce legătură poate exista între ei? Londra e plină de istorioare, istorii, romane, farse, comedioare, cronici de familie, seriale și foiletoane care se plimbă agale ținându-se de mână. Și eu în ce joc? Mi se pare mie că e o comedie bufă. O comedie pornografică, spumoasă, destinderea comică împreună cu proprietăreasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de strugure din ciorchinele palmei mele. Și-a apropiat-o și ea de buze. De unde știi asta? Ești evreu sau vorbești tot în metafore? La noi, la Botoșani, se povesteau astfel de lucruri de-ale evreilor. Erau un fel de istorioare pe care ni le spuneam noi, copiii, între noi. — Nu, nu sunt evreu. Dar tot de pe la Botoșani le știu, am zâmbit, arătându-i farfuria cu sarmalele aburinde. Da, a râs ea, sarmalele Veturiei. Dar să știi, racii cu scordolea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Ovidiu, Cicero). Fiecare dintre cele 34 de capitole ale cărții cuprinde o definiție a virtuții sau a viciului, o comparație a virtuții sau a viciului cu un animal, iar după înșiruirea de maxime referitoare la viciu sau virtute urmează o istorioară adevărată. Concluzionăm că, într-o proporție considerabilă, mirabilul medieval s-a manifestat printr-o deformare a lumii normale, naturale. Piticii și uriașii, adăugarea unui organ sau a mai multora, ființele fabuloase rezultate din amestecul de uman și animal ori din
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
cocoșul cântă de trei ori și totul pieri ca În ceață. Bărbatul și muierea lui stăteau unul În fața altuia, unul ținând În mână un joagăr, celălalt toporul mânjit de bălegar... „Ei, ce ziceți”, Își Încheie relatarea Satanovski, „nu-i așa că istorioara asta nostimă conține un mare adevăr? Morala ei e simplă: nu te pune c-o femeie, că-l vei vedea pe dracu’ gol...” „Vorbiți de funie În casa spânzuratului”, spuse medicul, care Își simțea capul din ce În ce mai greu. „Iar faceți aluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
prefer să îl consider produsul unei vieți interioare bogate. TOM: Așa nu ajungem nicăieri. HARRY: Și unde ai vrea să ajungem, dragul meu Tom? Stăm aici și așteptăm felul următor, bând o sticlă de Sancerre superb și amuzându-ne cu istorioare fără însemnătate. Nu-i nimic rău în asta. În cele mai multe colțuri ale lumii, un astfel de comportament ar fi considerat culmea civilizației. NATHAN: Puștiul e deprimat, Harry. Are nevoie de conversație. HARRY: Știu și eu asta. Am ochi în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Codruț își ținea materialul pentru numărul următor al revistei, umflată și legată cu un șiret de gheată; după ce Codruț o dezlega, manuscrisele articolelor treceau din mână-n mână peste bucate, în timp ce se comentau și se licitau titluri, găselnițe, fraze, idei, istorioare apte să se dezvolte în subiecte de senzație ce se înlănțuiau și se condiționau reciproc pentru a compune acea inepuizabilă poveste a revoluției din care ei continuau să se hrănească, uite, bunăoară Angelica venise de la Tribunal, de la a cincea ședință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
când ușa se deschise și o femeie apăru În prag. Coasa auzise că se putea Întâmpla acest lucru, moartea să se transforme Într-o ființă omenească, de preferință femeie din pricina chestiei cu genurile, dar credea că era vorba de o istorioară, de un mit, de o legendă ca atâtea și atâtea altele, de pildă, pasărea fenix renăscută din propria-i cenușă, omul din lună cărând o legătură de lemne În spate pentru că lucrase În zi de sărbătoare, baronul münchhausen care, trăgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ei. Am stat și am ascultat, cu senzația că ceva nu e totuși în regulă în felul în care povestește. Totul mi s-a părut ciudat, parcă nenatural. Fiecare poveste urma un fir aparte, dar legătura cu următoarea era ciudată. Istorioara A devenea pe nesimțite B, iar B se transforma în C și a continuat în felul acesta la nesfârșit. La început, am aprobat-o din cap sau mârâiam ceva, dar până la urmă am renunțat. Am pus o placă de picup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și atunci aș fi fost capabil să fac să curgă poveștile despre el, povești care amuzau pe oricine. Singurul lucru despre care am fost în stare să le vorbesc a fost mizeria din cămin. Mi se făcuse greață de asemenea istorioare, dar Naoko și Reiko s-au tăvălit de râs, pentru că erau lucruri cu totul noi pentru ele. Apoi, Reiko i-a imitat pe câțiva dintre pacienții de la sanatoriu. Și asta ne-a amuzat. Naoko a început să caște pe la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mi-am dat seama că mai tot ceea ce le-am spus eu au ascultat mai mult din politețe. Ei aveau problemele lor foarte concrete, la care așteptau de la noi soluții la fel de concrete. Și prietena mea îmi relatează o serie de istorioare care mai de care mai pilduitoare, dar mă voi opri doar la prima. Nici nu au apucat bine conferențiarii să dea cuvîntul sălii pentru întrebări, că un administrator de bloc, dublat de un reprezentant al poliției de proximitate, evident exasperați
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
magistrală continuă încă de atunci să irige, în profunzime, gândirea mea. Este acolo, cu rotunjimea sa bonomă, fiul paracliserului din Messkirch. Parcă îl aud chemându-ne la ordine, la austeritate, la asprimea gândirii. Nu mă voi eschiva. Trebuie să abandonez istorioarele. Nu înainte de a aminti, totuși, întâlnirile cu decanul Charles Hauter, pe care Julien Freund mi-l prezentase. A fost ultimul asistent al lui Georg Simmel la Strasbourg în 1918. Eram vecini. Și acest domn bătrân, cu pălărie mare alsaciană, îmi
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
zeu și, cultivând, în cetate, virtutea se înalță, în cele din urmă, la cer, sălaș al nemuririi. Ficțiunea lui Cicero este dependentă, evident, de imaginarul lui Platon. Filosoful grec, în lucrarea sa De re publica, pune pe Socrate să relateze istorioara lui Er despre pedepsele și recompensele din viața de dincolo bazate pe viciile și virtuțile din lumea noastră. Er, ucis într-o bătălie, revine în viață după 12 zile de la deces, și povestește ce a văzut în lumea cealaltă (vezi
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
parcă. în culmea fericirii, băiețașul a întors capul către părinți. S-a bucurat în gura mare: Voilà, maman! Voilà, papa! Toți cei de față au izbucnit din nou în aplauze. Cum a fost îmblânzit primul șoim Nenumărate și felurite sunt istorioarele și legendele privitoare la evoluția vieții pe pământ. Și fascinante în același timp. Aceasta, deși multe nu au nici o legătură cu realitatea. Dar o înfrumusețează, îi dau savoare. Ele sunt rodul inteligenței și al imaginației omului, care a încercat să
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
Lică le avea. El povestea liber tot ce-i trecea prin minte, pe o parte convins că nu înțelege, pe alta mulțumit că are cine să-1 audă. Era destul de delicat de felul lui, dar avea totuși un vocabular picant și istorioare la fel. își aducea uneori aminte să se abțină, dar alteori ecoul ce pornea din Sia îl distra. Dacă însă la vreo vorbă prea slobodă izbucnea în vreun ris gros și stupid, o palmă o aducea la cuviință. Lică era
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sunt bărbați, nici altceva. Pentru că din ele-am ieșit și-n ele ne-ntoarcem, și mintea noastră se ro tește ca o pla netă greoaie, mereu și mereu, numai în jurul lor. Notă finală Dacă v-au plăcut, cât de cât, istorioarele mele, mă veți mai răbda, poate, un momentissimo, căci țin morțiș să aduc mulțu miri câtorva dintre cei care, într-un fel sau altul, au contribuit la paginile pe care tocmai le-ați parcurs. Mulțumesc, deci, tuturor modelelor din realitate
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Ești un tîmpit și-un laș! Te omor dacă nu vii! Și-au plecat pășind ușor În noapte În timp ce urletele smintite ale bețivei se auzeau slab de la capătul străzii și apoi au Încetat. Gazda ta s-a delectat cu această istorioară violentă. Se lovește cu palma peste frunte cuprins de Încîntare și spune: — Vai, e magnific! Magnific! Ce șansă! Dacă aș fi În locul tău, aș fi cel mai fericit om din lume! Privești În jurul tău și nu spui nimic. — Să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și au inventat povestea aurului risipit pe pămînt. Era o imagine la fel de naivă, dar nu la fel de frumoasă ca cea a copilului care visează un rîu de limonadă, munți de Înghețată, păduri de prăjituri și bomboane, dar America a confirmat această istorioară despre aur Într-un singur an al istoriei sale, iar apoi a continuat să scoată din buzunare și din pămînt cantități uriașe de bogăție care au făcut ca visurile primilor exploratori să pară absurde. Căci a scos din pămînt rîuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a indica punctele de o dificultate deosebită ca a cincea teoremă a cărții I a lui Euclide, în matematică. În sfârșit, „puntea măgarului” înseamnă o dificultate specială de depășit, deseori cu caracter cognitiv. Asta se spune chiar și printr-o istorioară. O fascinație specială se de-gajă dintr-o curajoasă construcție arhitectonică sub forma spatelui unui măgar, care se lansează cu arcadele sale asimetrice peste fluviul Serchio, în apropiere de Borgo a Mozzano. Ori-ginalitatea structurii sale a aprins din totdeauna entuziasmul și
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
peste ele. Hm. Pare o selecție destul de echilibrată. Nu-mi dau seama cum ai putea-o îmbogăți, poate doar dacă ai împrumuta de la monseniorul Noakes. Are în permanență la el o cărțulie voluminoasă. Poate e Biblia. Bibliile sînt pline de istorioare nostime. — Unde-l pot găsi? întrebă Lanark. — Nu te grăbi - vreau să te conving să nu ne părăsești. Gîndește-te la timpul pe care-l vei pierde. Ce vrei să spui? — în acest univers, fiecare continent măsoară timpul după calendare diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
putea spune o altă poveste, urmări un film cu cowboy în cinematograful personalului, dar cînd i-l pomeni, ea avu un atac de furie. Credea numai în povești repetitive despre bărbați brutali și femei umilite, fiind convinsă că restul sînt istorioare spuse voit în bătaie de joc. De fiecare dată, Lanark pleca din cameră cu o durere de gît, hotărît să nu mai revină, și dacă ar fi existat un alt loc în care să stea, cu excepția clubului personalului, nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cred. ― Oriunde te-ai duce, n-ajungi să zici bine "bună ziua, tovarăși capitaliști!" și șmecherii de la Poliție te extrădează. Ești delincvent de drept comun. La chestia asta te-ai gîndit? ― Eu nu, dar s-a gândit ea. ― Ți-a turnat istorioara cu actele false? ― Țț! Pe mine mă caută Miliția aici... ― Și? ― Aici o să mă caute și în continuare. De unde să știe că tocmai eu, Dascălu, m-am cărat? Vede ăla trei inși, ne dă frumos onorul și basta! ― Care ăla
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]