1,394 matches
-
la faptă, coord. D. Rusu, Iași, 1988. </ref>, În raport cu ideea monarhică. Reflexele istoriografice, formate sub acel „clișeu”, s-au prelungit, chiar și scăzând din intensitate, și după eradicarea regimului comunist „de la noi”. Ar fi de identificat, În o atare stare „istoriografică”, poate și În tensiunile publice Între adepți, Încă puțini, inhibați sau intimidați, ai revenirii la forma monarhică a statului și partizani, Încă mulți, special „educați” sau sincer „devotați”, ai formei republicane, una din explicațiile laconicei prezentări a momentului constituirii Regatului
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
perioadei domniei lui Carol I <ref id="16">16 Idem, Lumea românească la 1900, București, 1984; Idem, Viața În vremea lui Carol I, București, 2005. </ref>, ai problemelor de după 1878, cu deosebire. Momentul 1881 apare din nou „strivit” sub pasul istoriografic la români uriaș, De la Independență la Marea Unire, ca să amintim titlul tomului II, al volumului VII, din noua sinteză națională. Nu s-ar pune, e de Înțeles, problema ca momentului constituirii Regatului, realizat pe căi politice, unele ascunse de „ochii
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
18 Jurnal. Carol I al României, ed. Vasile Docea, vol. I, 1881-1887, București, 2007.</ref>, de tot mai frecvente studii și articole. Firește, rezolvarea temei Monarhiei la români nu ar putea ține doar de un spor În sine de considerare istoriografică a momentelor 1866 și 1881, cel dintâi menționat suscitând și el, conform unei uzanțe Înrădăcinate, celebrarea Împlinirii unui număr de ani, reductibil prin lustri, de la petrecerea lui. O temă subiancentă și de interes special pentru rezolvarea celei menționate este cea
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
modificaseră (Burguière, 1978, p. 44). Începând din anii ’60 ai secolului trecut, acestea au fost liniile directoare de-a lungul cărora a evoluat istoria vieții de zi cu zi (nenumită însă astfel și, cu atât mai puțin, individualizată ca specie istoriografică 4), vreme de două decenii și jumătate. Este interesant - dar și îndeajuns de curios - de constatat că ceea ce antropologia istorică a câștigat în varietate tematică și rigoare analitică (nu trebuie uitat că prin restituirea atitudinilor și a comportamentelor colective noua
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
extrem de redusă, a analizei (de obicei o biografie reprezentativă pentru grupul examinat, un spațiu îngust de sociabilitate - satul, cartierul, blocul -, un tip de habitat ș.a.m.d.)7. La origine, „microistoria” a fost ceea ce s-ar putea numi o „disidență” istoriografică postmarxistă, apărută la finele anilor ’70 în Italia, ca urmare a aceleiași insatisfacții față de marile modele explicative, ce avea să-și facă loc, după numai câțiva ani, în Franța și Germania (Noiriel, 1998, pp. 110-112). Ca și istoria germană a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ediții ș.a. Dacă rigoarea selecției și autenticitatea surselor utilizate nu pot fi puse la îndoială în scrierile lui P., conștiinciozitatea istoricului literar fiind împinsă către limita ultimelor detalii, interpretarea pe care o dă unor situații permite întrezărirea compromisurilor față de perspectiva istoriografică oficială. Cel mai relevant este felul excesiv în care documentele existente sunt „citite” pentru a demonstra că Eminescu purta o mare prietenie „clasei țărănești” și că se îndrăgostise de Veronica Micle tocmai pentru că aceasta provenea dintr-un „mediu muncitoresc” etc.
POP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288883_a_290212]
-
în Transilvania (1890), Cetăți și orașe greco-romane în noul teritoriu al Dobrogei (1914), Romanica (1925), Românii în izvoarele istorice medievale (1939), Continuitatea românilor în Dacia. Dovezi nouă (1941), antologia Dacia în autorii clasici (I-II, 1943). Cea mai importantă contribuție istoriografică a sa o constituie alcătuirea unui vast corpus de surse narative clasice și medievale privind istoria românilor, Izvoarele istoriei românilor. Fontes historiae Daco-Romanorum (I-XV, 1934-1939), primele șase tomuri fiind distinse cu Premiul Academiei Române în 1935. Cercetează, de asemenea, mitologia
POPA-LISSEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288918_a_290247]
-
Horia, Ștefan Lupașcu și Alexandru Busuioceanu. Admirația pentru poezia argheziană, vizibilă prin aplecarea asupra universului autorului Cuvintelor potrivite, pe care îl recomandă cu stăruință cititorului italian, acuzând cu severitate tălmăcirile aproximative realizate de Salvatore Quasimodo, nu domină, așadar, lucrarea sa istoriografică. În Poesia romena moderna raporturile literare sunt altfel intuite și descrise de critic, în sincronie cu subiectivismul judecății de valoare. P. gândește „trei secole de poezie românească” tocmai în funcție de existența lui Tudor Arghezi, parcurgând drumul în sens invers, de la Arghezi
POPESCU-16. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288937_a_290266]
-
Sfântului Francisc ori rescrie romanesc tema călătoriei inițiatice a celor trei magi, într-un discurs narativ reușit (mai puțin finalul, nonficțional), la persoana întâi (ceea ce îi conferă o anumită ingenuitate), combinând oniricul, proza de atmosferă fantastică și narația de tip istoriografic. Eseurile din Spuma și stânca (1991) și Revelații... mărturisesc convingeri despre poezia proprie, despre lirică în genere și despre scrisul unor confrați, mai ales din generația autorului, dezvăluind o personalitate în căutarea echilibrului dintre spirit și formă, vechi și nou
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
austriacului Thomas Ebendorfer, în comentariile lui Enea Silvio Piccolomini (Papa Pius II), au fost folosite de legatul papal Nicolae de Modrussa și prelucrate în versuri în poemul lui Michael Beheim. Mai târziu anecdotele despre Vlad Țepeș sunt receptate de scrierile istoriografice ale lui Filippo Buonaccorsi-Callimachus și mai ales de cronica lui Antonio Bonfini, de unde pasajul trece în cosmografia lui Sebastian Münster și în prelucrarea cehă a acesteia, datorată lui Jan din Puchow. Cronica abației de la Melk (Chronicon Mellicense) și cea a
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
mai ales de cronica lui Antonio Bonfini, de unde pasajul trece în cosmografia lui Sebastian Münster și în prelucrarea cehă a acesteia, datorată lui Jan din Puchow. Cronica abației de la Melk (Chronicon Mellicense) și cea a lui Jacob Unrest, ambele opere istoriografice austriece din a doua jumătate a secolului al XV-lea, conțin date și elemente legendare despre Vlad Țepeș. Versiunea slavonă, ulterioară celei germane, având cu aceasta o serie de elemente anecdotice comune, dar cu episoade mai dezvoltate literar, se deosebește
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
în românește. Același interes l-a arătat P. și în culegerea Proză istorică greacă (1970), în care pune în valoare, de asemenea în transpunerea unor reputați clasiciști (Virgil Popescu, Petru Creția, Mihail Nasta, Florea Fugariu, Radu Alexandrescu), scrieri din tezaurul istoriografic elin (Hecataios Milesianul, Herodot, Tucidide, Xenofon, Polibiu, Plutarh, Arrian). Volumul Variații pe teme clasice (1988) reunește studii publicate anterior despre poemele homerice Iliada și Odiseea și locul lor în epica greacă, lirica arhaică elină, drama attică, de la originea tragediei până la
PIPPIDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
cu acest prilej, că au fost cu putință la nou, În trecutul imediat, gesticulații și practici inimaginabile din perspectiva prezentului. Reconstituirea unei societăți nu prea Îndepărtate (ale cărei „umbre” ne mai Încețoșează Încă) ridică, desigur, probleme de ordin epistemologic și istoriografic. E greu să distingi ceva când ochii Îți sunt Încă Împăinjeniți. În primul capitol, istoricul Alexandru-Florin Platon rezolvă această dilemă metodologică: viața cotidiană constituie un revelator pertinent pentru descrierea și analiza unei societăți. Analiza de tip „microistoric” a unor paliere
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Platon rezolvă această dilemă metodologică: viața cotidiană constituie un revelator pertinent pentru descrierea și analiza unei societăți. Analiza de tip „microistoric” a unor paliere foarte concrete (familie, bloc, cartier, proximitățile și sociabilitățile de tot felul) are aceeași demnitate de ordin istoriografic ca și alte tipuri de abordare. Până la construcțiile „deductoare”, abstracte este bine să trecem prin translările „inductoare”, concrete, purtate de protagoniști. Cu o condiție totuși: să nu preluăm aceleași instrumente valorizatoare specifice mediului investigat - ceea ce talentatul istoric demonstrează că se
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și de teoria textului, autorul face numeroase observații pertinente cu privire la rolul obiectelor, al personajelor și al stărilor liminale, la metalepsă, reciclarea postmodernă a unor specii desuete sau a unor formule paraliterare (în primul volum, Trafic de frontieră) și la „metaficțiunea istoriografică”, principiul enciclopedic, absorbția textelor nonliterare în discursul narativ, pastișă, polifonie și transgresările de perspectivă narativă (în al doilea volum, Ochiul bifurcat, limba sașie). Rezistă din această întreprindere mai ales paginile de analiză (unele configurând minuțioase studii de caz) și de
OŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
dragoste, unde „cunoașterea” implică două căi: dragostea și învățătura (Portretul dragostei, 1989). Pentru M., mijlocul cel mai potrivit de a trezi adolescenților sentimentul patriotic este narațiunea istorică. Structurând-o atât pe adevărul istoric, cât și pe legendă, satisface și exigențele istoriografice, și pe cele literare. În povestire, imaginea orașului cu vechi tradiții se încheagă din mitul întemeierii, din umbra și fapta eroică a voievozilor și a luptătorilor pentru libertate (Gelu, Iancu de Hunedoara, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul, Gheorghe Doja, Tudor
MITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]
-
Marion. Ireductibilă la un lanț vizibil de cauzalități, reclamând mereu explicații complementare fără ca acestea să garanteze înțelegerea, istoria umană este marcată - ca și viața fiecăruia dintre noi - de ireversibilitate și impredictibil. Astfel, retorica și literatura devin genul proxim al discursului istoriografic. Chiar și fără ceremonialul tragediei, conștiința istorică - care pentru subiectul modern exercită o funcție transcendentală - expune condiția umanului unui veritabil test de frontieră. În confruntarea cu limita, omul poate descoperi mereu secretul unui eveniment sever și hotărâtor pentru soarta sa
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
puține direcții limpezi în dezbaterea publică - partituri pe care inteligența creștină să le interpreteze într-o genuină căutare a adevărului. Rare sunt ocaziile în care universitari cu asumată afiliere eclezială dezbat cu aplomb doctrine economice, idei politice, teme filozofice, ipoteze istoriografice, curente artistice. Lipsesc: instituția seminariilor socratice, pledoaria sistematică pentru o elită reprezentativă, proiectele federatoare capabile să întărească conversația dintre rațiune și credință. Întâlnești puține colocvii cu semnificative contribuții teologice la discuția despre: sensul universității, binele comun, natura capitalului în epoca
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tot ce era conservator și mediocru, în spiritul primei generații de la Annales, precum și în spiritul unei mari libertăți intelectuale egalate doar de o permanentă deschidere spre nou, a făcut din Natalie Zemon Davis un critic eminent și convingător al postmodernismului istoriografic în ceea ce are el pernicios, superficial, constrângător. Ar trebui ca și cititorii români să mediteze asupra unor Hayden White și Natalie Zemon Davis, pentru a înțelege că realitățile cultural-ideologice ale lumii de azi sunt extrem de complexe, ireductibile la dihotomii. Ca
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
este Karl Popper, care pur și simplu a „resemantizat” termenul, imputând istoricilor ceea ce numai profeții și unii politologi au încercat: prezicerea viitorului. Vezi cartea sa celebră, The Poverty of Historicism, care nu are nimic de-a face cu importantul curent istoriografic lansat în Germania cu numele Historismus, ținta predilectă a filozofilor, uneori din pricina apropierilor foarte sporadice dintre generația mijlocie a curentului, reprezentată de Friedrich Meinecke, și național-socialism. Lucrările lui Jörn Rüsen și ale discipolului său Friedrich Jaeger au „reabilitat” pe deplin
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
lăsa să se înțeleagă o asemenea incursiune „științifică”. Într-o scrisoare către Mircea Eliade, din martie 1953, el precizează caracteristicile cercetării sale: „Mitul originar e «reziduu» istoric. Acțiunea lui e benignă, absorbită mai ales de religie și credințe magice. Mitul istoriografic e «germen». El e virulent și își caută imediat încarnări concrete.” De la mitul istoriografic al Daciei, „o lume de vitejie sălbatică, de curățire și dreptate”, în fond „idee nostalgică a omului antic”, pleacă studiul, urmărind contaminările și rezultatele prezenței sale
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
din martie 1953, el precizează caracteristicile cercetării sale: „Mitul originar e «reziduu» istoric. Acțiunea lui e benignă, absorbită mai ales de religie și credințe magice. Mitul istoriografic e «germen». El e virulent și își caută imediat încarnări concrete.” De la mitul istoriografic al Daciei, „o lume de vitejie sălbatică, de curățire și dreptate”, în fond „idee nostalgică a omului antic”, pleacă studiul, urmărind contaminările și rezultatele prezenței sale în cronicile medievale spaniole, fără să ajungă însă la o concluzie sau la lansarea
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
A cules folclor din douăzeci de localități cu populație turco-tătară din Dobrogea, alcătuind și o arhivă fonogramică a graiurilor turcesc și tătăresc din România. În studiul Românii și otomanii în folclorul românesc, publicat în 1998, după un capitol de considerații istoriografice, examinează, în două ample secțiuni, relațiile românilor cu preotomanii și cu otomanii, reflectate în cântecele bătrânești și în proza populară. În controversata problemă a baladei Marcu și Gerul - care a făcut obiectul unui celebru studiu al lui P. Caraman și
CALIN-BODEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286038_a_287367]
-
ideilor care au dominat veacul al XVIII-lea. Asupra acestui din urmă timp istoric am dorit să insist pentru a desluși dialogul dintre Orientul și Occidentul european, astfel încât să evidențiez o realitate în care, alături de decalaje (deseori reamintite în retrospectivele istoriografice), își fac simțită prezența eforturile deosebite întru restabilirea echilibrului continental (cel puțin la nivel spiritual), eforturi nu întotdeauna încununate de succes, dar care au constituit pași importanți în revenirea culturii centro-răsăritene la masa comună a Europei. Vorbind despre tentația sub
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
propriu-zisă a primelor capitole în care am de gând să dezvălui câteva aspecte definitorii privind mutațiile produse în perioada de tranziție de la medieval la modern în Europa central-răsăriteană, va trebui să arunc o scurtă privire critică asupra literaturii istorice. Excursul istoriografic nu s-a oprit decât asupra acelor cărți și studii ce reprezintă, în cele mai multe cazuri, opere devenite clasice, a căror construcție și orientare științifică au fost și au rămas o pildă. E vorba de o scurtă retrospectivă, fiindcă majoritatea operelor
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]