1,396 matches
-
noiembrie 1968 veneau să Întregească un nou concept introdus de Ceaușescu În retorica națională . Momentul 1918 a fost speculat În Întreaga perioadă de până la 1989, cu accente mai mult sau mai puțin evidente , favorizate În anii ’80 de exacerbarea disputei istoriografice româno-maghiare pe un fundal marcat de disensiuni ideologico politice tot mai accentuate Între România și Ungaria. Anii ’70 urmau să marcheze un alt eveniment de importanță capitală pentru istoria modernă a României, de data aceasta era vorba despre obținerea independenței
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GABRIEL MOISA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1285]
-
se putea face abstracție de două personalități care și au lăsat amprenta asupra momentului, principele Carol I și ministrul de externe Mihail Kogălniceanu. Lucrările erau mai numeroase, de asemenea și intervențiile cenzurii asupra textelor. Până la Începutul anilor ’70 destinele lor istoriografice au fost diferite. Dacă Mihail Kogălniceanu a fost recuperat parțial de scrisul istoric românesc, Mihail Roller Însuși acceptând că acesta era o mare personalitate a istoriei naționale, fără a se ridica Însă la „Înălțimea revoluționarilor democrați” din epocă, precum Nicolae
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GABRIEL MOISA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1285]
-
ales de Marin Preda sunt "factorii cheie pentru înțelegerea procesului de publicare și receptare a Delirului". Una dintre strategiile folosite pentru legitimarea partidului și a liderului a constat în re-naționalizarea discursului propagandistic, istoricilor revenindu-le misiunea de a purta "bătăliile istoriografice" îndreptate împotriva Uniunii Sovietice la începutul anilor '70. Dar controversele istorice asupra Basarabiei au fost condiționate de existența unei anumite prudențe politice și de autonomia limitată a istoricilor. Reacția părții române în disputa asupra Basarabiei a venit în chip neașteptat
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
arată că momentul reconcilierii dintre partid și romancier poate fi situat în anul 1973, atunci când Marin Preda a început documentarea pentru Delirul. Din această perspectivă, romanul nu poate fi privit ca o comandă politică transmisă de partid pe fondul polemicii istoriografice româno-sovietice, în condițiile în care lucrarea lui Artiom Lazarev, Statul moldovenesc sovietic și problema Basarabiei, a apărut la Chișinău în 1974. Marin Preda nu a urmărit o reabilitare a mareșalului Antonescu ci "potrivit modelului tolstoian la care își propunea să
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
secundar, dar relativ bine conturat - Paul Cornea, secretar al CC al UTM, apoi director general în structurile Ministerului Culturii (responsabil de teatre-instituții muzicale, între 1953-1957; de edituri, 1957-1958; de Studioul Cinematografic București-Buftea, 1958-1965). După 1989, în spațiul publicistic (și chiar istoriografic) postdecembrist s-a derulat, în paralel, un montaj xenofob, reducționist și fals (pornind - în esență - de la premisa "evreii au adus comunismul") care l-a vizat și pe reputatul profesor de istorie a literaturii române. Acest reflector, care a dirijat un
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
obiecții în ceea ce privește enunțul formulat de Comisia pentru analiza dictaturii comuniste (CPADCR), prezidată de Vladimir Tismăneanu (regimul comunist a fost ilegitim și criminal) și deplânge faptul că sintagma "regim comunist" ar fi "unanim acceptată"35. Nu este, cel puțin în studiile istoriografice propriu-zise: influenta școală Ioan Scurtu a încercat prin mijloace nu tocmai pașnice să impună ca etichetă pentru comunismul românesc noțiunea de "regim socialist totalitar"36. Ion Ianoși are dreptate atunci când susține, chiar dacă la modul maniheist, necesitatea existenței unei intelectualități de
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
la adresa doctrinei Valev. (Mai târziu, același Costin Murgescu va recunoaște faptul că Valev "formulase o teză care se putea susține pe plan economic. Și, de altfel, îmi pare mai actuală ca oricând"", subl. n.)42. Întreaga retorică a perniciosului naționalism istoriografic, prelungit și după 1989, pare dinamitată. Pe de altă parte, poate merita subliniat că economistul Costin Murgescu s-a păstrat în intervențiile publice - mai ales din Era socialistă 43 - în limitele ortodoxiei ideologice a regimului Ceaușescu. Natura regimului politic postbelic
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
obiecții și nuanțări atât în ceea ce privește sintagma curentă regim comunist, cât și față de enunțul formulat de CPADCR (acela că regimul comunist a fost ilegitim și criminal). Memorialistul deplânge faptul că sintagma "regim comunist" ar fi încetățenită și acceptată de întreaga comunitate istoriografică 50, vădind oarecum superficialitate și necunoaștere. Obiecția față de utilizarea adjectivului comunist este legată de perspectiva asupra comunismului, văzut ca un ideal, ca ceva pur, care nu a fost atins - mai bine zis nu a fost atins de regimurile de tip
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
În lucrarea sa despre disputele culturale româno-sovietice, Charles King afirmă că "problema Basarabiei era un barometru al relațiilor României cu Uniunea Sovietică, în general, și nu o cauză a controverselor"4. Extrapolând, putem spune că aceasta este situația tuturor disputelor istoriografice pe care conducerea Partidului Comunist Român le-a avut, de la sfârșitul regimului Gheorghiu-Dej și pe tot parcursul regimului Ceaușescu, cu conducerea PCUS. Potențialul legitimator - atât pe plan intern, cât și pe plan internațional - al poziției naționaliste a PCR în această
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de înlocuire a pro-sovietismului agresiv din anii '50 cu un antisovietism de circumstanță, pentru cea de-a doua categorie de istorici, cei formați în cultura interbelică și recuperați de propaganda PCR după o lungă perioadă de persecuții politice, noua bătălie istoriografică împotriva URSS reprezenta nu doar o șansă de reabilitare personală, ci și baza unor convingeri personale 15. Acestor două categorii de istorici, li se adaugă, începând de la sfârșitul anilor '60, un nucleu de istorici tineri, selecționați de conducerea PCR pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
partajarea corespunzătoare a unui sistem de valori ale căror rădăcini sunt regăsibile în naționalismul românesc interbelic. Astfel, ceea ce Gisèle Sapiro remarca în privința autonomiei câmpului literar în raport cu politicul este constatat, în mod analog, de Wilhelmus Petrus van Meurs și pentru câmpul istoriografic: într-o primă fază, colaborarea istoricilor la imixtiunile politice în domeniul lor de activitate contribuie la limitarea severă a autonomiei câmpului profesional; ulterior însă, efectul secundar al influenței pe care reprezentanții istoriografiei interbelice ajung să o exercite asupra unei noi
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
unei noi generații de istorici constă tocmai în redobândirea parțială a autonomiei câmpului. Cu cuvintele lui van Meurs, "atât ideologia comunistă, cât și știința istorică au dezvoltat fiecare un dinamism propriu, care există în afara controlului politic"16. Pentru chestiunea disputelor istoriografice asupra Basarabiei, anul 1974 are o importanță deosebită. Este anul în care cercetătorul moldovean Artiom Lazarev publică, la Chișinău, în limba rusă, o istorie în trei volume intitulată Statul moldovenesc sovietic și problema Basarabiei. Lazarev era un personaj reprezentativ pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
filozof german de talie mondială - drept "cel mai autentic gânditor rus", chiar dacă este burghez, spunând că acesta este fericit să se odihnească în mormântul său, pe pământ rusesc"21. Din motive de prudență politică și de autonomie limitată a câmpului istoriografic 22, nu reacția istoricilor a reușit să producă însă un impact în URSS similar celui produs de cartea lui Lazarev la București. Acest rol i-a revenit scriitorului Marin Preda și romanului său, Delirul. Marin Preda, PCR, Securitatea și câmpul
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Cadrilater, autorul reușește să ne ofere o imagine aproape completă asupra dificultăților și particularităților procesului de reintegrare a Dobrogei în sistemul administrativ românesc. Lucrarea este structurată cronologic și tematic pe patru capitole, însoțite de o introducere, de un scurt excurs istoriografic asupra stadiului problemei, concluzii, bibliografie și anexe. Pentru o mai bună delimitare și spre facilitarea lecturii, respectivele capitole sunt împărțite, la rândul lor, în mai multe subcapitole consacrate unor aspecte concrete. Apreciem în acest context în mod deosebit faptul că
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
în Balcani 3227. Concluzii Lucrarea analizează evoluția administrativă a Dobrogei de la unirea provinciei cu România, eveniment produs la 14 noiembrie 1878, până la finele celui de-al doilea război balcanic, fiind structurată în 4 capitole. Aceasta are la bază atât contribuțiile istoriografice anterioare cât și volume de documente publicate precum și numeroase documente inedite provenite din fondurile Serviciului Arhivelor Naționale Istorice Centrale și din fondurile Serviciilor Județene Constanța și Tulcea ale Arhivelor Naționale. Primul capitol al lucrării, intitulat Dobrogea în istoria românilor, este
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
dobrogeni", în Analele Dobrogei, an IX, vol. II, Cernăuți, 1928. Sturdza, Dimitrie, A., "Suprafața și populațiunea Regatului României", în Buletinul Societății Geografice Române, București, 1900. Timofte, Mihai, "Rusia și modificarea tratatului de la Paris (1856). Impactul asupra României", în volumul Itinerarii istoriografice. Profesorul Leonid Boicu la împlinirea vârstei de 65 de ani, Iași, 1996. Ursu, Nicolina, "Industria, comerțul, sistemul bancar, transporturile rutiere și feroviare ale Dobrogei până la primul război mondial (1878-1916)", în Tomis, nr. 4/2003. Ursu, Nicolina, "Agricultura Dobrogei până la primul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
1878), p. 17; Emil Diaconescu, Acordul de la Reichstadt (1876) și Tratatul de la Budapesta (1877), Monitorul Oficial și Imprimeria Statului, Imprimeria Națională, București, 1943, p. 11; Mihai Timofte, "Rusia și modificarea tratatului de la Paris (1856). Impactul asupra României", în volumul Itinerarii istoriografice. Profesorul Leonid Boicu la împlinirea vârstei de 65 de ani, Iași, 1996, pp. 189-206. 166 Nicolae Iorga, Războiul pentru independența României. Acțiuni diplomatice și stări de spirit, Editura "Cultura Națională", București, 1927, p. 44. 167 ***, Istoria Românilor, vol. VII, tom
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
XV-XVII), București, 1997. Concluzia autorului este că țara Românească, Moldova și Transilvania au fost integrate În sistemul otoman, având, potrivit dreptului otoman, statutul de principate „tributare“ și „protejate“. 6. Ovidiu Cristea, Frontul românesc antiotoman În secolele XIV-XV: realitate istorică sau mit istoriografic?, În Miturile comunismului românesc, ed. Lucian Boia, București, 1998, pp. 148-153. 7. Drumul spre constituirea națiunii române și a României este urmărit de istoricul american Keith Hitchins: The Romanians. 1774-1866, Oxford, 1996; ediție românească, Românii. 1774-1866, București, 1998. 8. Unirea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
volumul II). Avea un plan amănunțit de reconstituire, în scopul recuperării vastei materii dispersate, conținând numeroase copii-variante, a romanului Străina, manuscris pierdut în 1947-1948. S. devenise cu timpul un bun editor, evidențiindu-se prin acuratețea transcrierii filologice, prin precizia afirmației istoriografice și, câteodată, prin demersuri temerare de retuș amplu argumentat, privind deficiențe de stabilire a textului în edițiile de până la el. Ca traducător, realizează în 1997, în colaborare cu Sanda Diaconescu, transpunerea din limba franceză a unui eseu istorico-juridic al lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289849_a_291178]
-
șabloane, de scheme rudimentare și de clișee mentale pe care le reproșăm gândirii antisemite. Înseamnă să creăm, alături de portretul-robot al „evreului imaginar”, pe cel al „românului imaginar”, al „polonezului imaginar”, al „neamțului imaginar” etc. Acestea sunt, de regulă, rezultatele „discursului istoriografic etnocentric”, cum l-a numit și definit Leon Volovici <endnote id="(279)"/>. Un discurs care suferă de evreo-centrism sau de româno-centrism și care folosește formule globalizante, fie foarte vituperante, cu efecte incitatoare, fie foarte măgulitoare, cu efecte anestezice. Dintre acestea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nr. 2, 2001, pp. 35-40. 777. Stela Mărieș, „Importanța catagrafiei din anii 1824-1825 pentru problema sudiților evrei din Moldova”, În Studia et Acta Historiae Iudaeorum Romaniae, vol. I, Editura Hasefer, București, 1996, pp. 51-138. 778. Evreii din România În texte istoriografice. Antologie, ediție Îngrijită de Lya Benjamin, Editura Hasefer, București, 2002. 779. George Bacovia, Opere, ediție alcătuită de Mircea Coloșenco, intro ducere de Eugen Simion, Editura Univers Enciclopedic, București, 2001. 780. Otto Weininger, Sex și caracter [Geschlecht und Charakter ; prima ediție
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
compasiune: ingrediente lipsă 10 Ce este rezonabil În abordările eugeniștilor români? 14 Paternalismul etatist și jocul dea destinul celorlalți 17 Elitismul biologist 18 Antifeminismul 19 Mulțumiri 23 Introducere 25 Istoriografia mișcărilor eugeniste 30 Cazul României 34 Mișcarea eugenistă și dezbaterile istoriografice despre România interbelică 36 Teorie și metodologie 39 Structura cărții 43 Capitolul 1 - De la disperare culturală la renaștere națională 47 Politica românească Înainte de 1918: naționalism, liberalism și modernizare instituțională 48 Educația medicală și instituțiile publice de Îngrijire a sănătății, Înainte de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
ingrediente lipsă 10 Ce este rezonabil În abordările eugeniștilor români? 14 Paternalismul etatist și jocul de-a destinul celorlalți 17 Elitismul biologist 18 Antifeminismul 19 Mulțumiri 23 Introducere 25 Istoriografia mișcărilor eugeniste 30 Cazul României 34 Mișcarea eugenistă și dezbaterile istoriografice despre România interbelică 36 Teorie și metodologie 39 Structura cărții 43 Capitolul 1 - De la disperare culturală la renaștere națională 47 Politica românească Înainte de 1918: naționalism, liberalism și modernizare instituțională 48 Educația medicală și instituțiile publice de Îngrijire a sănătății, Înainte de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
cel al asistenței sociale suscită un interes la fel de mare astăzi ca și acum un secol, datorită În special publicității create pe marginea unor cărți ca The Bell Curve și, recent, a clonării genetice 9. Se poate observa că aceste cercetări istoriografice s-au deplasat treptat de la abordări care Încercau să delimiteze eugenia (ca demers pseudoștiințific) de curentul central al științei Înspre demersuri care Își propun să explice succesul de care s-a bucurat această teorie printre medici, biologi, profesioniști de prestigiu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
agravarea fără precedent a problemelor sociale cu care se confruntau națiunile industrializate la sfârșitul secolului al XIX-lea și nu o modalitate radicală de reconfigurare a relației dintre indivizi și comunitate și dintre interesele publice și cele private 13. Lucrările istoriografice și-au definit, de asemenea, propriile norme și așteptări referitoare la anumite aspecte ale ideilor și mișcărilor eugeniste. Așa cum argumentează Nancy Lee Stepan, În istoriografia de până acum, ideile eugeniste lamarckiene au fost identificate de multe ori cu politica stângii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]