1,086 matches
-
va îndemna la comentarii despre perspectiva de evaluare și prezentare a substratului nontextual... Narațiunea, ascultînd de Aristotel care stabilea prioritatea intrigii (întîmplărilor) asupra personajului, dă de înțeles că istoria primează asupra istorisirii - dacă nu am avea istorie, ce am mai istorisi? - dar ierarhia aceasta nu funcționează implacabil, regula împunînd mai degrabă, îndeosebi în narațiunea canonică, o inversiune a raportului, în sensul că evenimentul nu mai este prezentat ca un dat, ci ca un produs al unor forțe discursive (Culler.1981:172
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
la catolicism, de către „viteazul Dumitru Iacșici”, a fost sprijinită tot de „ruga lui sveatâi Nifon”). În intenția lui Neagoe Basarab, care comandase scrierea Vieții patriarhului Nifon oficializând astfel propria versiune a desfășurării evenimentelor și făcând-o credibilă, căci faptele erau istorisite de un străin, un „neutru”, destinația textului lui Gavriil Protul era mai complicată. Autorul - capabil să scrie „scenarii” și să-și pună „actorii” să le interpreteze - s-a acomodat cu ușurință, și astfel „viața” se transformă în cronică și odată cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
acestui moment se face în fiecare țară ortodoxă. Locul de desfășurare a slujbei se alege împreună cu preotul, unde să fie cel puțin o fântână, în imediata vecinătate a unei ape curgătoare, în gospodăria unui om sau în curtea bisericii. Părintele istorisește: “Sărbătoarea Botezului Domnului se mai numește și <epifanie>, care înseamnă <arătare> pentru că în această zi s-a arătat în lume Dumnezeu, Sfânta Treime. Tatăl a grăit din ceruri, Fiul era în apă și se boteza, iar Duhul Sfânt s-a
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
s-a spus, să ne ducem în cetate să căutăm la Bethleem pempăratul care vine, pe Mesia să-l vedem. - Și mergând păstorii, iată că-l aflară pe Isus, Înfășat, culcat în iesle, precum îngerul le-a spus. Și-au istorisit minunea care li s-a arătat. Maica i-asculta cu suflet fericit și-nfiorat. Șiapoi plini de umilință, lângă ieslea lui Isus În genunchi și cu credință, închinare l-au adus, Mulțumind cu bucurie, plini de-un fericit fior, Ei s-
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
a percepției care, în urma dispariției gestului arhaic de a povesti, fac să survină personajele paradigmatice ale metropolei. Figura povestitorului este asimilată de Benjamin celei a meșteșugarului. Ambii realizează o continuitate între esența lu crului și propria lor activitate. Înainte de a istorisi, povestitorul relatează circumstanțele în care el însuși a aflat povestea. Într-un fel, ceea ce se povestește nu este un eveniment, ci o expe riență „personală“. Mai mult, această experiență este transmisă unui audi toriu, cu propriile lui experiențe, care sunt
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
72. 58 Robert Delort, Animalele și istoria lor, traducere de Mioara Izverna și Florica Georgescu, Editura Meridiane, București, 1993, p. 100. 59 Ibidem. 60 Ibidem. 61 Cartea lui Messer Marco Polo zis și milionul, cetățean al Veneției, în care se istorisesc minunățiile lumii, traducere, cuvânt-înainte și note de Emanuel Grosu, Editura Humanitas, București, 2004, p. 304. 62 Umberto Eco, Kant și ornitorincul, traducere de Ștefania Mincu, Editura Pontica, Constanța, 2002, pp. 65-66. 63 Pamela Gravestock, Did Imaginay Animals Exist?, în vol
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
72. 254 Robert Delort, Animalele și istoria lor, traducere de Mioara Izverna și Florica Georgescu, Editura Meridiane, București, 1993, p. 100. 255 Ibidem. 256 Ibidem. 257 Cartea lui Messer Marco Polo zis și milionul, cetățean al Veneției, în care se istorisesc minunățiile lumii, traducere, cuvânt înainte și note de Emanuel Grosu, Editura Humanitas, București, 2004, p. 304. 258 Umberto Eco, Kant și ornitorincul, traducere de Ștefania Mincu, Editura Pontica, Constanța, 2002, p. 65-66. 259 Pamela Gravestock, Did Imaginay Animals Exist?, în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
oarecare. Întâmplarea se petrece în timpul Războiului de Independență. Logodnicul Tincăi, Ștefan, a pierit pe front, la Rahova, și un apropiat al familiei, Doctorul, nu știe cum să-i aducă fetei la cunoștință îngrozitoarea veste. Îi vine însă ideea salvatoare să istorisească despre un alt flăcău, care, dând dovadă de bravură, își pierduse viața pe câmpul de bătaie. Entuziasmată de faptele eroului căzut și mâhnită că iubitul ei nu a arătat, pasămite, aceeași cutezanță și spirit de sacrificiu, Tinca va suporta mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288104_a_289433]
-
unei minciuni nevinovate. Iată de ce nu trebuie să mințim niciodată, oricât de mică sau neînsemnată ar fi minciuna. Iată de ce Dumnezeu ne poruncește fiecăruia: Să nu minți ăPorunca IX-a, din Decalog). 97. Rugăciunea pentru altul Într-o zi, îmi istorisea un prieten, mă aflam în vizită la o familie. O femeie cu privirea blajină povestea celor din jur că ocunoștință de-a ei are o fetiță bolnavă; suferința ei este ascunsă și nici un doctor nu i-o poate afla. Fetița
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
pământ. Pacea cu Dumnezeu, cu semenii mei și cu mine însumi. După scurt timp, călugărul a plecat la Domnul, învăluit de o tainică pace; pace pe care numai Domnul și Mântuitorul lumii o poate da. 102. Păcatul și durerea Se istorisește că, pe vremea păgânătății, într-o zi au venit înaintea Zeului cel Mare, Păcatul și Durerea, care se certau necontenit. Zeul le porunci să se potolească, dar nu-l ascultară. Atunci Zeul porunci unui slujitor să aducă un lanț greu
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
la première. Numele ei era Mary Hartley Smith. Cât de repede și de ușor l-am scris. Și totuși inima îmi bate să-mi spargă pieptul. O, Dumnezeule! Mary Hartley Smith. Deci acesta este începutul poveștii. Dar, realmente, nu pot istorisi povestea. Voi așterne doar câteva note, și poate că niciodată nu voi povesti totul. Sau poate că este într-adevăr de nepovestit, din moment ce nu-i țesută din “întâmplări“, ci numai din simțiri, simțirile unui copil, ale unui adolescent, ale unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vrea, că iubește pe un altul. Este un argument împotriva căruia nimeni nu poate lupta“. Firește, într-un anumit sens „mi-am revenit“. Am muncit. Am întâlnit-o pe Clement Makin și am lăsat-o să mă răpească. I-am istorisit, cred, întreaga poveste, curând după ce am cunoscut-o. Părinților mei nu le-am spus nimic și cred că nici n-au aflat vreodată. Erau oameni atât de simpli și de nebănuitori, și-apoi nu se vedeau niciodată cu nimeni. Clement
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ferestrele sunt acoperite de draperii, și fusesem nevoit să aprind două lumânări, care se dovedeau ciudat de neputincioase să răspândească ceva din palida lor lumină în crepusculul cafeniu, sumbru, din încăpere. „O lumină excitantă“, o numise Rosina. Hotărâsem să-i istorisesc o versiune a poveștii lui Hartley, pentru că, în dispoziția mea actuală, colcăind de teribilul meu plan actual, nu puteam înfrunta perspectiva minciunilor și a duelurilor și, probabil, a unei primejdioase încăierări. Ca să spun adevărul adevărat, încercam o teamă aproape superstițioasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Cât de convenabile sunt frazele astea clișeu, cât de reconfortante pentru spiritul chinuit, cât de înșelătoare, ce admirabile disimulări! Iată-mă pe punctul de a întreprinde un gest decisiv, turmentat de dragoste, de spaimă și de o îngrozitoare gelozie incipientă, istorisindu-i Rosinei o duioasă, aproape grotescă poveste despre „prima iubire“ și, în felul acesta, amăgind-o cu adevărul curat. Rosina se arăta rațională, intrigată, încântată, inteligentă. Constituia un auditor cu totul diferit față de vărul meu, și mult mai satisfăcător. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ai venit la mine, de ce-ai venit în general? Hartley, continuând să mă privească, păru să mediteze. Pe urmă răspunse, vorbind rar: — Poate pentru că trebuia ca o dată - și am știut întotdeauna lucrul ăsta - să povestesc cuiva, să spun, să istorisesc cuiva toate aceste blasfemii pe care tu le numești orori. Și, după cum ți-am mai spus, eu n-am avut niciodată prieteni. Ben și cu mine am trăit atât de retrași, atât de mult numai între noi doi, și foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Hartley Smith? — Da. Prima ta iubire. Mi-ai povestit că locuiește aici, împreună cu soțul ei. Băiatul e fiul ei! Te întrebasem cum îl cheamă. Titus. Ai uitat și asta? Lucrul curios era că uitasem într-adevăr, uitasem complet că îi istorisisem lui James povestea. De ce ținuse James să cunoască numele lui Titus? — Probabil că-s nebun, am răspuns. Uitasem cu totul, dar acum îmi aduc aminte. Mi-ai dat niște sfaturi înțelepte. — Și le-ai urmat? — Da. Aveai dreptate, fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pistol automat, din recuzita teatrului. Dacă l-aș țintui cu el, obligându-l să ridice brațele, să-și întoarcă fața la perete, și i-aș trage cu o măciucă în cap? Și pe urmă? Să mă duc la poliție să istorisesc întreaga poveste? S-o determine pe Hartley să depună mărturie că l-am ucis în legitimă apărare? Dar cum era posibil, în orice moment, ca Ben să se preteze la o nouă tentativă de asasinat, acțiunile mele imaginare căpătau din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nici mie nu-mi spusese nimic. Această omisiune îmi apărea acum de bun augur. Nu-mi pomenise nimic, pentru că luase hotărârea să nu plece. Titus o definise drept o „fantezistă“. Pe măsură ce depănam gândurile, proporția de falsitate din tot ce-mi istorisise ea părea să ia dimensiuni tot mai mari. Structura ei interioară plesnise, asemenea unor oase fracturate care n-aveau să se mai închege vreodată; strivită de Ben, de Titus, își rătăcise drumul, pierduse simțul de orientare al adevărului. Așadar, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
este însuși autorul, în celelalte culegeri de miniaturi și nuvele eul-narator devine copilul. Felul de a metaforiza (de a personifica, hiperboliza și diminutiva) este specific artei sale literare. Surprizele metaforice ale personajului Radu anunță isprăvile pronunțat epice ale lui Guguță, istorisite într-o serie amplă, deschisă în 1967 și întinsă pe mai bine de trei decenii. Lui Guguță i se acordă rolul de creator de situații sau de modelator al lor. Întâmplările se produc după un tipar insolit, dictat de logica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290425_a_291754]
-
a profesorului Bursuc și a membrilor colectivului condus de el au contribuit la promovarea școlii de fizică a corpului solid în țară și pe plan internațional. Noi, moldovenii, avem un sentiment al trecutului mai pronunțat. Profesorul Bursuc îi plăcea să istorisească întâmplări din trecut, la care a participat direct sau a fost martor, întâmplări care aveau însă un tâlc, de la care ascultătorii puteau învăța ceva. Înainte de a fi profesor, fizician, cercetător, profesorul Bursuc era un om cu toate caracteristicile ce însoțesc
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
de tot, întâmplarea nici nu merită să fie povestită. Unui inventator, o revistă importantă i-a luat un interviu lung, de șase ore, pentru ca la sfârșit să se dovedească - ce moment penibil! - că reportofonul n-a înregistrat nimic, fiind defect. Istorisite pe scurt, în câteva cuvinte, până și nenorocirile par să-și piardă emoția. Un prieten, un om între două vârste, s-a așezat bun-zdravăn în fotoliul lui, în fața televizorului, iar când soția l-a întrebat: „E ceva interesant?“, el era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
scadență. O jumătate de secol, savantul consumase până la resemnare sentimentul unei imense deșertăciuni. Ce folos că el intuise un adevăr și putea să-i ajute și pe semeni să-l vadă, dacă trăia de cincizeci de ani între orbi? Ceea ce istorisesc eu acum e un film. Mi l-a reamintit o artistă pentru care luarea în seamă ce i se întâmpla de la o vreme venea prea târziu. Doamna se regăsea sufletește în film și în finalul pe care-l socotea logic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
între orele 9 și 10. Mă gîndesc cu grijă, dacă nu cumva i-am făcut vreun rău, dacă nu cumva am expus-o cine știe căror vorbe rele... Dar în fond sîntem maturi și majori! Dacă revin, am să vă istorisesc foarte multe lucruri! Azi am repurtat un mare, dacă nu chiar colosal succes, prin cuvîntarea mea, la plenara Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă. Amănunte urmează. Te rog, omagiaz-o din partea mea pe dșoara Uța , și încredințeaz-o de cele mai
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Udești, Joi dimineața, cu autorapidul. Al Nataliței </citation> (19) <citation author=”Eusebiu Camilar” loc="București" data =”8. IX. [1]964”> Dragă Căline, Îmi pare rău de toată încurcătura, și mai rău că ai pierdut hramul de la Chilișeni. Am a-ți istorisi multe, și mai cu seamă aș vrea să putem citi împreună capitolele „esențiale” din Satul uitat. în vederea încheierii lui, plec azi la Mahmudia și pe Razelm: N-ai putea să-ți iai vreo trei zile liber? Eu trec spre Udești
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mișca și nimeni n-o auzi vreodată vorbind, dar soțul ei știa din visele lui atît că ea i se adresa, cît și ce îi spunea. Indienii tsimshian (cărora indienii tlingit, admiratori ai talentelor lor artistice, le făceau adesea comenzi) istorisesc altfel povestea statuii din lemn. Văduvul sculptează cu mîna lui o statuie a răpo satei. Se poartă cu ea ca și cum ar fi vie, se preface că discută cu dînsa, inventînd întrebările și răspunsurile. Într-o zi, două surori se strecoară
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]