720 matches
-
20 februarie 1702 (7210). Dar după ce „au fostu luat călugării de Trei Sfetitele suptu ascultarea ei,... și așea fiind suptu ascultarea lor n-au căutat de mănăstire de Copou, ce încă toate dezastrele ce-au avut pe începutul le-au istovit și besereca... au lăsat-o de s-au pustiit și s-au răsipit”. Văzând această stare, la 20 februarie 1702 (7210), vodă a hotărât: „Cum de acmu înainte călugări de Trei Sfetitele nice dănăoară treabă să n-aibă cu mănăstirea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
captivii. Inima furnicilor devenise uriașă, duduind ca un compresor. O turmentare bezmetică. Parcurile puturoase, pline de gunoaie și polițiști, bezna bulevardelor moarte, aglomerația din fața magazinelor goale sau a stațiilor supraaglomerate de călători, arșița și ploile capricioase ale subteranei. Se întorcea istovit din aceste aventuri somnolente. Pornea din nou, să atingă acel preaplin al oboselii care să-i vindece disperarea. În stradă, regăsea zurba. Serii himerice, degajări accelerate de magneziu,. O ceață fumurie și roz, perforată de țiuitul antenelor. Intr-un amurg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu nimic. Și e atât de greu. Atât de mult efort. Iau un pulover, mă uit la el câteva clipe, apoi îl las iar jos. Simplul gând de a încerca să mă hotărăsc dacă să‑l păstrez sau nu mă istovește. — Cum merge? aud glasul lui Suze de dincolo de ușă. — Bine! strig voioasă. Foarte bine! Haide, trebuie să fac ceva. OK, poate ar trebui să o iau dintr‑un colț și să văd pe urmă. Îmi croiesc drum spre colțul camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fèrè s-o îmbrèțișez, apoi, dupè ce ne-am recunoscut din privire unul pe celèlalt, ne-am întors la ecranul calculatorului din fața noastrè, IX E târziu când ies din birou că sè plec acasè, s-a fècut deja noapte, Sunt istovit, abia cobor scèrile, ținându-mè de balustradè, În timp ce cobor, atent la scèri, din cauza întunericului de pe hol, mè gândesc la conversația mea cu Angel, i-am explicat și ei ce descoperire extraordinarè am fècut pentru viața mea, cum am izbutit dupè atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cumva să-i zărească cei de alături șlițul umflat al pantalonului, uneori, când nu mai putea Îndura, mergea În toaleta parfumată a casei Dobrotă și se ușura singur, după ce controlase neliniștit Încuietoarea ușii. Intra apoi În vârful picioarelor și moțăia, istovit de plăcerea rușinoasă, de energia risipită inutil și se trezea În acordul final ca să o aplaude, mecanic. Candelabrul mare de cristal lumina prea tare ca să mai Îndrăznească să o privească atent, ea se rotea cu taburetul, Într-o iuțeală copilărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și altceva să te Întrebe, ea sau Antonio, ar fi bine să se grăbească pentru că de-acum Înainte ar trebui să ne uităm la ceas și să plecăm la hotel... Ziua de mâine se anunță lungă și tu ești evident istovit. Deși, dacă mă gândesc la stresul prin care ai trecut și la oboseala pe care ai acumulat-o, aș zice că ai rezistat foarte bine... * —Ne-ați povestit Întoarcerea, domnule profesor! Dar sosirea?! Tot atât de dramatică? O notă de ironie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
animalele lor se ating fără Încetare. Și ce-ar putea voi de la mine? — Ca să afli, va trebui să aștepți cu răbdare un an. De acum Înainte, te sfătuiesc să nu te Împotmolești În ipoteze, așteptarea e prea lungă, te-ai istovi. Și, mai ales, nu vorbi cu nimeni despre asta! — Sunt oare guraliv de obicei? Tonul are o nuanță de reproș. Cadiul nu se lasă intimidat: — Vreau să fiu limpede: nu vorbi despre asta cu acea femeie! Omar ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe un ton precis, ferm: — Ți-am spus ceea ce trebuia să auzi din partea unui prieten adevărat. De acum Înainte, nu voi mai aminti de acest subiect, În afară de cazul În care tu vei deschide discuția. X Când ajung la Samarkand, sunt istoviți de frig, de legănatul În șaua cailor, de stânjeneala care s-a instalat Între ei. Omar se retrage numaidecât În pavilionul său, fără a-și găsi timp să cineze. A compus, pe parcursul călătoriei, patru catrene pe care Începe să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mult mai mic decât propria-i cetate, Rey. Sosit la poartă, le ceru lămuriri străjilor. — Aici este orașul Djay, i se răspunse. Nu Îndrăzni, așadar, nici măcar să intre, dădu ocol orașului și Își continuă drumul spre apus. Calul Îi era istovit, dar el Îi dădea pinteni fără milă. Curând se găsi, gâfâind, la porțile unei alte cetăți, mai impunătoare decât cea dintâi, dar de-abia ceva mai Întinsă decât orașul Rey. Întrebă un bătrân trecător. — Aici este Yahoudiyé, Orașul Evreiesc. — Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
solemnitate, omagiile suveranului, cu prilejul fiecărei sărbători, fiecărei circumcizii princiare, fiecărei Întoarceri de la vânătoare sau din campanie, și să fie adesea prezent la divan, gata să arunce o vorbă de spirit, un citat, un vers de circumstanță. Aceste adunări Îl istovesc. Dincolo de impresia de a fi Îmbrăcat blana unui urs dresat, simte mereu că pierde la palat un timp prețios pe care l-ar fi folosit mai bine la masa de lucru. Fără a mai lua În seamă riscul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
prin Tabriz, așteptând să plece În străinătate. Discuția noastră se prelungi. În curând, ne prinse răsăritul, răsunară cele dintâi chemări la rugăciune, lumina deveni mai vie. Discutam, construiam o mie de variante sumbre de viitor, apoi discutam din nou, prea istoviți ca să ne oprim. Baskerville Își Întinse oasele, se opri În plin elan, Își consultă ceasornicul și se ridică precum un somnambul, scărpinându-și trudnic ceafa: Ora șase deja, Dumnezeule, o noapte albă! Cu ce Înfățișare am să dau piept cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
surâdă. Ar trebui să fiți bucuroși. Astăzi am avut un mare succes. Voiam să discut în grup despre Jake, dar n-am avut ocazia. Toată treaba asta cu Finn și Daisy ne-a luat foarte mult timp și ne-a istovit, încât la sfârșit eram atât de sleită că mi s-a părut mai mult decât indicat să-mi amân „intervenția“ până săptămâna viitoare. Sigur că nu aveam să-i pomenesc numele, dar voiam să vorbesc despre ce simțeam pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu picioarele depărtate și cu cartea pe burtă, și rămânea să mă asculte pe mine, care citeam cartea despre rozacruceeni și Încercam s-o atrag În descoperirile mele. Seara era plăcută, dar, cum ar fi scris Belbo În fișierele lui, istovit de literatură, nu se simțea nici o adiere de vânt. Ne permiseserăm un hotel bun, dincolo de fereastră se zărea marea, iar din despărțitura rezervată bucătăriei, Încă luminată, Îmi surâdea reconfortându-mă, un coșuleț cu fructe tropicale cumpărate de dimineață la piață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ei încolăceau inconștient gâtul bărbatului care-i răscolea toată ființa într-o înfiorare amețitoare. Se simțea pătrunsă de o bucurie atât de intensă, parcă s-ar fi împărtășit dintr-o taină necunoscută, amară și dulce, mai presus de toate. Rămase istovită cu fața-n sus, nemișcată, cu pleoapele închise. Deodată, glasul lui Petre, puțin batjocoritor, răsună ca dintr-o depărtare mare: ― Apoi vezi, cucoană, degeaba ai țipat și te-ai zvârcolit, că doar nu te-am... Nadina se ridică, parcă s-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înecați în lacrimi și trase cutia mai aproape. Fixă ecranul agățat în fața ei. În centrul dreptunghiului, un punct luminos deveni un măreț foc de artificii proiectând în spațiu maldăre de metal îndoit, topit, de plastic sfâșiat. Această primă explozie se istovi, apoi urmă o iluminare incandescentă când rafinăria se dezintegră. Două miliarde de tone de gaz și mașini se vaporizară în spațiu, eclipsând-o, apoi dispărând. Unda de șoc îmbrânci năpraznic naveta spațială. Când mica navă se stabiliză, Ripley își desfăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
credeam și eu, că experiența noastră nu-și are rădăcini sexuale, ci e dragoste, deși manifestată în sincerități carnale. Am simțit și verificat această minune umană: contactul cu suprafirescul, prin atingere, prin ochi, prin carne. Experiența a durat două ceasuri, istovindu-ne. O puteam relua de câte ori ne fixam privirile în ochii celuilalt." Ea îmi ceru să lepăd sandalele și să-mi apropii piciorul de piciorul ei. Emoția celei dintâi atingeri n-am s-o uit niciodată. M-a răzbunat pentru toate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
strânse cu putere. Apoi făcu câțiva pași spre ieșire. Spre mirarea lui, ceilalți se depărtară de masă și-l lăsară să plece. Voi să se mai întoarcă o dată și să-i salute pe toți, ridicând brațul, dar fiecare mișcare îl istovea. Șovăind, suflând greu, pe nări, pentru că-si ținea gura încleștată, ieși în stradă. Aerul rece îl învioră. "Încep să mă trezesc", își spuse. Când bănui că nu-l vede nimeni, își puse palma la gură și își scuipă dinții, câte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acum sunt bărbații... Dar o asemenea vulgaritate ivită atât de firesc, numai prin trecerea ei într-o altă vârstă... Mai nemulțumit încă decât de toaleta ei sunt pentru că o văd că se luptă cu uneltele de grădină. De ce să se istovească în asemenea treburi, când există un grădinar special angajat, pe care tot aceeași modestă leafă de profesor universitar îl plătește ? Firesc ar fi să merg s-o opresc, și totuși, amintindu-mi proasta ei stare generală de azi, ezit. N-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
neputincios și singur, singurătatea știindu-se bine că aduce după sine dorința egoistă de a te cruța și frica... Momentele tot mai dese din războiul balcanic, când, parcă trezit deodată din somn, se întreba ce căutase el însuși să-și istovească plămânii șubrezi în marșuri sub arșiță, printre muște, praf și microbi fără număr, printre ambulanțe ticsite și tărgi acoperite cu cearșafuri albe... Cui i-ar fi folosit dacă și-ar fi dat sufletul într-un asemenea mod penibil, nemaiavând nici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atent, o atenție tot mai lacomă cu cât înaintezi în vârstă. încă mai citești, încă mai aduni cunoștințe, încă le mai clasezi și încerci să deduci altele noi din ele, dar o faci tot mai lipsit de chef, ca și când te istovește un presentiment. Poate chiar știi că boala nu te va mai lăsa să împărtășești și altora ce afli acum și că nici măcar timpul ca să le scrii n-are să-ți mai rămână... Nu ți-a mai rămas (simți) decât să privești
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fiind la Craiova). Am fost martor al tușantei întâlniri a celor doi copii, apoi junele ce a isprăvit studii de drept și economie în Anglia ne-a făcut să avem în fața ochilor noaptea de coșmar de acum o săptămână când, istoviți după zile de lupte, neprimeniți și cu picioarele împleticindu-se, au mărșăluit în beznă având drept acompaniament vuietul apelor Oltului, veșnic întrerupt de răcnete sălbatice și strigăte de agonie, de zgomotul carelor prăvălindu-se cu un înspăimântător uruit în valuri
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
urmă, castronelul acela cu bucăți de rahat... Parcă le văd verzi, roșii, portocalii, tari ca piatra și cu zahărul pudră de deasupra întărit și el... Evident, erau ținute anume pentru musafiri... De mult ținute... Și numai acest mic efort a istovit-o ! S-a întins, sfârșită, pe balansoarul care nici nu s-a clătinat sub greutatea ei... Și pe urmă m-a rugat pe mine să scot din bufet paharele și să iau apă rece din răcitor. Avem apă rece, Riri
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
devenea un sculptor în metal, iar obiectele visate de el erau opere de artă. Aceasta era, de fapt, ambiția vrednicului Biscornet, pentru împlinirea căreia se ruga zilnic bunului Dumnezeu. Dar și depunea eforturi nemăsurate, care, însă, pe el nu-l istoveau de puteri. Și trupul, dar și mintea lui voiau mai mult. îi plăcea ceea ce făcea, dar gândurile lui zburau mereu mai sus și mai departe. Era, cum se spune, într-o perpetuă competiție cu sine însuși. Prindea aripi, iar aripile
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
dorință și realitate era o mare diferență. încăpățânat, fierul nu era dispus să cedeze prea ușor intențiilor meșterului. Cu toate acestea, omul nu s-a dat învins. A luat-o de la capăt, cu puteri sporite parcă. Spre ziuă abia, istovit de-a binelea, s-a așezat pe un maldăr de vreascuri. A adormit îndată. Când s-a trezit din acel somn, soarele își strecura razele în atelier. Parcă ar fi vrut să știe ce face Biscornet și dacă opera lui
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
mai dau coate să ajungă în față, nici nu mai strigă unul la altul - știu ei acum sigur: până la urmă tot or să ajungă acolo, iar mai departe cum o vrea Domnul. Poate așa-i mai ușor sau sunt deja istoviți - le sunt goale privirile; odată atât de vii și pline de speranțe erau... Acum ochii lor triști vorbesc pentru ei dureros. Vorbele lor nerostite sunt poate mai de folos. Mesaj în seara Suspendării În seara aceea pe un post tv
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]