672 matches
-
junior campion la ciclism. Cercurile făcute altădată pe velodrom, cu zona periculoasă a "zidului morții" în care s-a petrecut accidentul, se regăsesc acum într-o formă derizorie, cu atât mai teribilă: opturi reluate zi de zi, într-o comedie "istovită", o agonie "lâncedă-cleioasă" a clasei proletare așa-zis conducătoare: "universul tău închircit în servici-casă-cozi-înghesuială și omor pe tramvai și metrou, și-n afară de asta schimb invers acasă-schimb invers la serviciu, căci te omoară gândul de a-ți ști copiii închiși
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
fără nici o întrebare. Întotdeauna știu unde te duci. Sînt grozavi. Nu-i de mirare că stăm acolo ore întregi, făcînd cu mîna sau salutînd - salutînd acest serviciu minunat. Străzile sînt pline de oameni cu brațele pe sus, uzi leoarcă și istoviți, mulțumind taxiurilor galbene" (p. 98). Scenele de amor, cu dialogurile afectate între amanți, cu etapele inversate și gesturile mecanicizate prin această răsturnare, au ceva caraghios, dar sînt într-un fel verosimile, semn, probabil, că viața e imprevizibilă și anapoda, mai
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
Crăciun. Actul al treilea. Iarnă. Pomul grandios este dezgolit. Frunzele au căzut. Este înfricoșător acum, ca un fel de animal preistoric. Dramatismul crește, se intensifică, se cristalizează. Ca și relațiile. Un copac bătrîn, cu noduri groase, cu crengile aplecate, contorsionate, istovit parcă de neputințele ce i se plimbă pe la picioare. Ca un corp abandonat de puteri, căzut, tras în jos de păcate. Relația celor doi devine vizibilă, nu se mai ascunde prin închipuirea nimănui, prin frunzișul ocrotitor, prin suspiciunile imaginației, prin
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
1) cursul Ce trebuie să facem și cum trebuie să acționăm pentru a deveni lamentabili...), precum și altele. Însă, respectiva stare, dacă mai este alimentată între timp, adesea fără vrerea noastră, cu noi elemente ajutătoare, poate avea longevitate chiar după ce cădem istoviți în brațele lui Morfeu... Este contextul în care, doar cu câteva zile în urmă, victimă a acestei stări, prietenul Haralampy mi-a povestit că a visat într-o noapte - mă rog, zice el că poate și din cauza unei excursii la
Voie bună și alegeri în P.S.D. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12525_a_13850]
-
zbuciumîndu-se-n grele suspine, cu jale în suflet,/ Ochii-ațintind, printre lacrimi șiroaie, spre zări, peste mare." (5, 154-8). Iubirea lui Apolodor este o oază în deșert. În mijlocul Saharei, într-o gură de verdeață, un pui de maimuță se îndrăgostește de drumețul istovit și abătut. Apolodor, cucerit, primește bucuros cererea în căsătorie, și numai intervenția părinților fetei le deschide ochii tinerilor îndrăgostiți asupra incompatibilității lor: el nu poate rămîne acolo, iar ea nu poate pleca de acolo (,Dar dînsul, după cîte-aud,/ Venind încoace
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
cu flori). Starea hipnotică revine adesea, asociată cu aspirația reîntoarcerii în ciclul natural, cu o regenerare deci, anticitadină și antiindustrială, așijderea în opoziție cu programul totalitar exclusiv economic, atît de alienant. Edenul firii e contrapus celui utopic-comunist: "așa cum stai întins istovit/ cu ochii închiși cu gene de cretă/ lași locul lași somnul lași toate/ aceleași nedeslușite urme ca pasărea/ ce vine pe zăpadă// panta se-nclină sufletul tău se ridică/ și casa se umple de nori și patul/ de iarbă pajiște
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
formelor și sensurilor lumii, la frenezia livrescă („Sunt asaltat de idei și de cuvinte din toate părțile memoriei culturale”) sau la irizările melancoliei, recurente în mai multe sintagme emblematice pentru o astfel de atitudine existențială („mirosul umbrei“, „exasperarea întunericului“, „trubadurii istoviți“, „incendiul harfelor“, „orga în destrămare“ etc. ). În jocul de oglinzi al scriiturii diaristice, călătoria apare ca aventură deopotrivă existențială și spirituală, iar drumul devine metaforă revelatorie esențială, loc de întâlnire al imaginarului și al realului, al iluziei și al referențialității
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
învârtind toiagul. Nicicând n-am tânjit mai intens după un taxi dintr-o stradă laterală, dar în trap obosit nu apăru decât o birje, vizibil pe drumul de întoarcere spre grajd. Bietul căluț cu apărătoarele sale de muște peste urechile istovite nu mai voia să tragă, dar, după ce ne instalarăm pe perne, trebui să cotească din nou în direcția opusă țelului său. Cu glas scăzut, apăsat, i-am spus birjarului: "La gară!" Știam că întoarcerea la hotel era încă exclusă. Keyserling
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
chinuiau nopțile, oh, imagini cumplite, obsesii - scutește-mă de ele, pricepe fără cuvinte! - Nimic n-ar putea, nimic nu mă poate elibera de ele, nici cunoașterea propriei forțe, nici iubirea, care zilnic îmi e arătată cu atâtea sacrificii." Se opri istovit. Iarăși spaima și amărăciunea vorbiră din ochii săi încremeniți. "Ieri", strigă el atunci, "alaltăieri, toate zilele precedente, și groaza vremurilor noastre, în care ne-am pomenit, fără nici o ieșire, sau mai vezi oare vreo speranță?" Acum intraserăm în Les Baux
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
aspru dintre toate, cu o bestie de comandant care trăiește, l-am văzut la televizor deschizând senin ușa locuinței sale... - Cum îl chema? - Cred că Borcea. Căpitanul Borcea. La Midia stătea sus pe mal și pândea dacă unul dintre noi, istovit, se oprea o clipă; arunca îndată cu bolovani în el. Când s-a pensionat a fost numit responsabil al luxosului magazin Djabourov, situat pe Calea Victoriei, cu covoare, obiecte orientale, articole de voiaj... - Cum trecea o zi la canal? - O săptămână
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
dintîi volum al Memoriilor sale, 1932), primind, din partea autorului cele două volume ale cărții (prima ediție a apărut în două volume), dînd tot de tematica rurală, s-a apucat de lectură neîncrezător și, la interogațiile telefonice ale autorului, dădea răspunsuri istovite ("Merge greu, Rebrene") pentru că, deodată, să realizeze răsturnarea colosală realizată în proza și românul românesc prin Ion, comunicîndu-i el autorului că a scris o capodoperă. Zăgazul s-a rupt definitiv. A început zodia românului românesc. Au venit Cezar Petrescu, Ionel
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
stadiul de proiect. Publicarea discursurilor, începînd cu 1897, ar fi trebuit să semnaleze publicului că autorul lor nu era complet depășit. „Publicarea lor mă face iarăși să răsar înaintea generației tinere care, după cele 3 volume de Critice, mă credea istovit ca scriitor”, nota el cu speranță într-o pagină din Jurnalul pe 1896. Deci asta era! Pînă și Maiorescu avea nevoie de consolări factice pentru a-și oculta improductivitatea. Scriitorul Titu Maiorescu a părut tuturor un personaj mai degrabă rece
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
lăsându-l lângă pod, se întoarce și pleacă singură în beznă, pe la unsprezece noaptea, și, nevenindu-i să creadă că este liber, începe să se târască prudent peste pod, să nu fie văzut, auzit și, cu mari eforturi, încet, încet, istovit, ajunge până în Piața Națiunii spre zori unde treptat, își dă seama că nu-l urmărește nimeni. Cu grijă, se ridică în patru labe, se apropie de un chioșc cu un bec, culmea, puternic, unde citește pe firmă doar atât: PÎINE
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
Marcu, C. C. Giurescu, P. P. Panaitescu ș.a.) cu ajutorul cărora a reușit să închege și să susțină, până la moartea lui în 1944, colecția de real prestigiu intelectual "Clasicii români comentați", din volumele căreia au învățat carte temeinică mai multe generații astăzi istovite. Care era structura unei ediții din colecția "Clasicii români comentați"? Citez, ca exemplu, structura ediției M. Kogălniceanu, Opere, apărută chiar sub îngrijirea și cu comentariile lui Nicolae Cartojan. Cartea începe cu o introducere despre viața, despre "activitatea politică" a lui
Colecțiile școlare by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9370_a_10695]
-
din prima pagină, apoi lopețile au ajuns la un amestec negru și mizerabil. Ne depărtam de Lourde's Hotel. Inutil să căutăm mai departe; cincizeci de foi mari de hârtie rezistentă reprezentau o avere ce nu-și avea locul aici. Istoviți, târând lopețile, ne-am întors la mașină cu plicul acela cufurit și cu patru petice de hârtie înnegrite parcă de foc. Pe ultimul se putea citi: "... zăpada de noiembrie care închide gurile și care ne adoarme". Aici totul fierbea, volanul
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
lume în tranziție, o lume a celor din marginea societății, în echilibru precar între mai bine și mai rău (cu „meseriașii, lucrătorii de fabrică, servitorii, spălătoresele, poeții”), prăbușită sub sărăcie și oboseală: „La cea dintâi aruncătură de ochi, mahalaua pare istovită, copleșită de povara ei urbană. Femeile, cu o duzină de copii pe delături, au totdeauna cel mai nou la sân.(...) Bărbații, parte de la țară, parte țigani orășeniți de două- trei generații, ei sunt toți meseriași sau slujbași inferiori, lucrători pe la
Mahala și periferie by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2714_a_4039]
-
chiar a eroului, Alexe Villara Comnen, care-și caută ascendenții pînă la un patriarh al Ierusalimului, Hrisant. Altfel originea lui e, într-adevăr, din societatea înaltă, tatăl său fiind prinț. Ca și al Mariei, iubita eroului. Alexe Comnen trăia mental, istovit, faptele legendare ale strămoșilor săi. Trăia alene și fără vlagă, în castelul pe care l-a moștenit și nu gîndea decît la ceea ce a fost odată și s-a dus definitiv. E adevărat, simțea că se plictisește. Dar asta nu
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
fi eu și tu". Se anunța o singurătate în doi într-atît se asemănau. Rămîneau obosiți în parc sau în odaia lor preferată, ea iluzionîndu-se că pictează, el continuînd să nu facă nimic, petrecîndu-și vremea în sărutări încleștate pînă ce cădeau istoviți. Încercînd să citească poezie în doi, Alexe considera rima - ca toți simboliștii - o încătușare a libertății de gîndire ("O poezie rimată îi trezea aceeași impresiune ca și cum ar fi văzut un gigant îmbrăcat în haine de copil. Avea completa senzațiune că
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
este al ei - în zbieretul neauzit al pescărușului, al lui Treplev, al nostru, al tuturor, al nefericirilor, ratărilor, vinovățiilor asumate. Sau mai degrabă nu...Mirosul de fîn parcă proaspăt cosit îmi gîdilă nările. Iubiri, senzualități ținute în frîu, amînate, risipite, istovite. Ca dimensiunea ratării, semnul sub care Oniga citește acum textul. Ca să capete anvergură și proporții, el o multiplică pe Nina Zarecinaia. Ca într-un joc cu oglinzi. Fețe, ipostaze ale Ninei se recompun în structura acelorași replici, în trei registre
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
coloană nesfârșită de prizonieri - toți în bluze-uniformă rusești, dar cu câte o «stea a lui David» evreiască, mânjită cumva cu vopsea roșie, pe spate - aleargă, aleargă, desculți. De ambele părți ale convoiului, gardieni militari nemți pe motociclete. Unul din prizonieri, istovit, a rămas cu câțiva pași în urmă. De pe o motocicletă îl plesnește biciul. Altul, la capătul puterilor, s-a prăbușit. Mai simplu: un glonte. Gardienii militari nemți, pe motociclete, nu uită și nu greșesc: «Fiecăruia ce i se cuvine!»” În
Sorin Toma (redactor-șef al „Scânteii“ între 1947-1960): „Articolul despre poezia lui Arghezi, l-am scris din însărcinarea conducerii superioare de partid” () [Corola-journal/Journalistic/5201_a_6526]
-
puținul lor avut. Tot așa de jalnice, șarete trase de mârțoage costelive, pline de copii îngrămădiți care țipă, se zbat în brațele mamelor înnebunite, alături de bătrâni ce trag de niște hățuri de sfoară și biciuiesc cu gesturi largi animale famelice, istovite..." Nu presimțim, oare, în acest pasaj descriptiv de o mare densitate, pana unui prozator? Sigur, valoarea documentară a memoriilor lui Constantin Argetoianu, Ion Ioanid și ale Mariei Cantacuzino-Enescu este incontestabilă. Dar ele nu se pot confunda în totul cu istoria
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
prisosință la subiecții la care somatic se observă contagiunea între cele două fundamentale stări. Contagiune ce răpește fiecăreia dintre ele genuitatea, exclusivitatea, puritatea, esența structurală. Un cotidian deficitar la ispitele compactului bloc al realității versus visul târându-se pe șleauri istovite diagnostichează reaua poziționare a eului față de gravitația ce se pregătește să-l centrifugheze. Când energicul "visător" de altădată, acum cu o tot mai subțire aură în jurul genunchilor, împinge cu tot mai multă greutate pereții văzduhului, insul nemaidorindu-și decât ca
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
cu una cu alta, câștiga destul cu ce să ne susținem eu și familia până să termin studiul dreptului.” (Opere, V, p. 467) „Sunt o ființă foarte complexă! Caprițioasă și statornică; impresionabilă ca un copil incult, blazată ca un filozof istovit, mahalagioaică și aristocrată; aici primitivă, aici ultra-rafinată, iau în glumă împrejurările cele mai grave și sunt gravă față cu cine știe ce nimicuri. Mă înnebunesc după evenimente de senzație, vesele sau funebre, parade, accidente, crime, sinucideri, scandaluri...[... ] Îmi trebuiesc dimineața cum deschid
Portretul unui geniu: "Moș Virgulă", 162 de ani de la nașterea sa () [Corola-journal/Journalistic/46994_a_48319]
-
făcuseră... pași. Și pentru că veni vorba de cort, Dunca ne prezintă viața în bivuac: „Nici nu este nevoie să încerci să te adaptezi. Ajungi acolo frânt de oboseală, mănânci ceva care oricum nu-ți priește și te trântești să dormi, istovit și nespălat. Efortul fizic și psihic este inuman, așa că nu mai ai chef de nimic atunci când ajungi la sosire“. Nu mai vin la acest raliu Duritatea traseului l-a determinat pe Romeo Dunca să ia o hotărâre de nezdruncinat: „Nici
Agenda2005-04-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283313_a_284642]
-
la Sfinții Mucenici, II, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 451) „Raclele mucenicilor nu sunt altceva decât porturi sigure, izvoare cu ape duhovnicești, comori pline de bogății ce nu pot fi jefuite, nici istovite vreodată. Și după cum porturile dau multă siguranță corăbiilor izbite de valuri multe, când se adăpostesc în sânurile lor, tot așa și raclele mucenicilor dau multă liniște și siguranță sufletelor noastre izbite de grijile lumești, când vin alături de ele. Și după cum
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]