21,599 matches
-
putem decât să regretăm că alcătuitorii și traducătorii italieni ai recentei antologii nu au beneficiat de ultimul volum al poetei, Refluxul sensurilor (Editura Humanitas, 2004), care ar fi contribuit nu numai la completarea profilului spiritual al Anei Blandiana pentru cititorii italieni, dar mai ales la demonstrarea originalității sale în panorama poeziei europene de astăzi. Antologia ce poartă ca titlu interesanta alegere a traducătorilor, anume poemul Cândva arborii aveau ochi din volumul Octombrie, Noiembrie, Decembrie (1972), a fost lansat în prezența autoarei
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
constituit în evenimente de înaltă ținută intelectuală, cu participarea unor reprezentanți de marcă ai filologiei romanice și ai românisticii din Italia: Corrado Bologna, Marco Cugno, Bruno Mazzoni, Alexandru Niculescu, Lorenzo Renzi, Roberto Scagno, Adriana Senatore, Luisa Valmarin. Iubitorii și traducătorii italieni ai poeziei Anei Blandiana sunt Biancamaria Frabotta și Bruno Mazzoni, doi profesori universitari și cercetători italieni care trudesc de ceva vreme la transpunerea în limba lui Dante a harului poetei (B. Frabotta, Terra contigua, Empirěa, Roma 1999; sette poesie a
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
spirituale și prețuirea profundă a traducătorilor față de personalitatea umană și poetică a Anei Blandiana răzbat inclusiv din prezentările din finalul antologiei: traducerea unui eseu al poetei, intitulat semnificativ La poesia, tra silenzio e peccato, apoi o sensibilă confesiune a traducătoarei italiene (Verso una poesia povera) și scurtul dar esențialul studiu semnat de Bruno Mazzoni, cu modestie numit Nota, însoțit de un profil bio-bibliografic cu rol nu numai de prezentare, ci și de recuperare. Căci acesta mi se pare a fi meritul
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
și scurtul dar esențialul studiu semnat de Bruno Mazzoni, cu modestie numit Nota, însoțit de un profil bio-bibliografic cu rol nu numai de prezentare, ci și de recuperare. Căci acesta mi se pare a fi meritul de excepție al antologiei italiene: relansarea pe piața occidentală și rediscutarea, în noul context axiologic al poeziei contemporane, a unei voci lirice aparținând nu numai spațiului sud-est european, dar și generației lirice a anilor șaizeci, supusă la noi unor reevaluări și chiar contestări. Cu acest
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
concretă conferă poeziei Ťmoderneť a Anei Blandiana o dimensiune atemporală care, refuzând atât biografismul cât și artificialitatea, consacră actul poetic ca mit creator" apreciază Bruno Mazzoni. "Recuperarea lecției moderniste" de către generația lirică din care face parte Ana Blandiana, constată traducătorul italian, a însemnat nu numai "o simplă revoltă generaționistă", ci și o "reacție morală, chiar mai mult decât una explicit politică, la obsesia realismului (socialist)" și mai ales "o clară opțiune estetică". În acest sens, ar fi fost binevenit dacă Biancamaria
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
ortodoxă și bizantină către esențializarea limbajului poetic, către "poezia săracă", cum bine spune Biancamaria Frabotta, a impus, cred, un alt tip de efort din partea traducătorilor Anei Blandiana. Acesta s-a îndreptat nu către cuvintele propriu-zise și echivalențele lor în limba italiană, ci către "alcătuirea" și "rostirea" lor în discursul liric și mai cu seamă către relevarea, în spatele acestuia, a rolului asumat cu "umilință" de autoare, acela de poeta theologus, după cum a constatat însuși traducătorul italian. Probabil că de aceea și titlul
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
propriu-zise și echivalențele lor în limba italiană, ci către "alcătuirea" și "rostirea" lor în discursul liric și mai cu seamă către relevarea, în spatele acestuia, a rolului asumat cu "umilință" de autoare, acela de poeta theologus, după cum a constatat însuși traducătorul italian. Probabil că de aceea și titlul antologiei aparține unui poem aproape franciscan, în care tema vegetală atât de dragă poetei devine o ars poetica: "Cândva arborii aveau ochi,/ Pot să jur,/ Știu sigur/ Că vedeam când eram arbore,/ Îmi aminteam
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
schimb, "oboseala" este frumos tradusă prin "sfinimento" (mai aproape decât uzualul "stanchezza" de sensul din vers, acela de "sfârșeală"). În același poem, iată un alt exemplu de profundă interpretare a sensului poetic: cum îngerii căzuți trăiesc drama dualității cer-pământ, antologatorii italieni au introdus-o chiar în traducerea sintagmei "îngeri cu aripile-atârnând", anume "angeli con le ali a terra". Fără îndoială, analiza atentă a echivalențelor în traducerea oferită de Biancamaria Frabotta și Bruno Mazzoni - și mă refer în primul rând la Ar
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
abundenței lexicale", pentru a o cita pe traducătoarea italiană însăși, reprezintă - pentru orice cititor al poeziei Anei Blandiana - capcana întinsă de simplitatea care ascunde profunzimea, paradoxul mallarmean al prăpastiei de tăcere care zace în adâncurile Cuvântului. Apariția antologiei în limba italiană Un tempo gli alberi avevano occhi aproape concomitent cu volumul de versuri inedite de la editura Humanitas, Refluxul sensurilor, poate semnifica o frumoasă, mult așteptată reîntoarcere a Anei Blandiana în poezia contemporană.
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
trecere ,,se minunează ca în paradis”. Poemul meu favorit din creația lui Ioan Alexandru este Omul. Mai există altele, admirabile, dar pe care nu le găsesc în Imnele din 1973. Nu le aflu nici în antologia Poezii/ Poesie, în traducerea italiană a lui George Lăzărescu, apărută în 2001, în ediție revăzută la Fundația Culturală Română, cu o prefață teribil de ,,datată” semnată Zoe Dumitrescu-Bușulenga, care nu vede decât conținutul ideologic al poemelor, fără nici o percepție detectabilă a lirismului. Cele două antologii
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
manuscrise, table, bonton; acasă Șaliapin / la patefon... “), readuse în memorie cu un soi de elegantă oboseală, variantă a spleenului simbolisto-decadent, detensionat, însă, și lipsit de “nevroze”. Fluența muzicală a poemelor servește în chip ideal această atmosferă amintind oarecum de “crepuscularul” italian Guido Gozzano și de a sa Signorina Felicità. Pe deplin stabilizat stilistic apare universul poetei mai ales o dată cu apariția volumului Opinii despre durere, în 1980, urmat de Inima ca un pumn de boxeur (1982). Nota de crispare dureroasă a ființei
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
Rodica Zafiu Mateiu Caragiale văzut de un cercetător italian Giovanni Magliocco își pregătește licența în Limbi și Literaturi Străine ( franceză, română și engleză) la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Calabria ( Italia). Traduce din franceză și din română; a publicat recent traducerea în italiană a volumului poetului
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
Vodă, Mitropolia, Sfinții Apostoli și Sărindar - s-ar găsi, pe harta Bucureștiului, în colțul unor pătrate rotite la patruzeci și cinci de grade. Schema finală, confirmată de hărțile incluse în carte, se suprapune peste schema orașului ideal concepută de arhitectul italian medieval Fillarette, ale cărui idei, se pare, au circulat și în spațiul Europei de Răsărit. Concluzia vine destul de ușor: „Or, analizînd fenomenul urban din acest punct de vedere, ideea unei dezvoltări haotice a Bucureștiului devine, dacă nu absurdă, în orice
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
istorică, documentară, pe care o aduce această carte este impresionantă și amintește de minuțiozitatea studiilor neoistoriste. Jocul influențelor, deopotrivă primite și exercitate, este analizat îndeaproape, accentul căzând asupra felului în care se răsfrâng în opera eminesciană momentele esențiale ale culturii italiene, de la antichitatea romană până la romantismul italian reprezentat de Leopardi. Viziunea politică a lui Eminescu apare și ea confruntată cu "reperul italian", rădăcinile comune și similaritățile istorice dintre cele două țări făcând această pendulare între spațiul românesc și cel italic una
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]
-
această carte este impresionantă și amintește de minuțiozitatea studiilor neoistoriste. Jocul influențelor, deopotrivă primite și exercitate, este analizat îndeaproape, accentul căzând asupra felului în care se răsfrâng în opera eminesciană momentele esențiale ale culturii italiene, de la antichitatea romană până la romantismul italian reprezentat de Leopardi. Viziunea politică a lui Eminescu apare și ea confruntată cu "reperul italian", rădăcinile comune și similaritățile istorice dintre cele două țări făcând această pendulare între spațiul românesc și cel italic una firească. În finalul volumului este studiat
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]
-
exercitate, este analizat îndeaproape, accentul căzând asupra felului în care se răsfrâng în opera eminesciană momentele esențiale ale culturii italiene, de la antichitatea romană până la romantismul italian reprezentat de Leopardi. Viziunea politică a lui Eminescu apare și ea confruntată cu "reperul italian", rădăcinile comune și similaritățile istorice dintre cele două țări făcând această pendulare între spațiul românesc și cel italic una firească. În finalul volumului este studiat un caz de epigonism literar: este vorba de Arturo Graf, profesor de litere la Universitatea
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]
-
sluțise iremediabil în spațiul unei secunde". Alexandru Ciorănescu și-a terminat studiile în 1932, cu două licențe: în limba și literatura română și în franceză. Visul său mai vechi era, spuneam, să se specializeze în literatura comparată. Îndrăgostit de literatura italiană (teza lui de doctorat va avea ca temă Ariosto și Franța) ar fi vrut să plece la Roma. Obține însă o bursă pentru Școala română de la Fontenay-aux-Roses, unde ajunge în 1934. Numita școală fusese înființată în 1922, lichidată și vândută
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
casa mori in esilio solo e sconoscivito il 29 novembre 1852 Nicola Balcescv insigne storico e fervido patriotta combatente per il fisveglio della Romania Moderna). Concomitent, în acest oraș, într-un mic părculeț alături de Garibaldi și alți luptători ai poporului italian se găsește și bustul feciorului de pe Dâmbovița, luptătorului neobosit pentru destinele României. Comemorarea a 150 de ani de la moartea sa reprezintă pentru noi toți un memento privind bărbatul care a trăit, a luptat și a murit pentru patrie, departe de
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
sale, a concepției sale despre viață și a întregii sale stări spirituale, decât din studiul unor cărți. în plus, popoarele romanice sunt foarte comunicative, iar pentru un străin e incomparabil mai ușor să afle ceva de la un țăran român sau italian, decât de la unul din colegii săi din șprovincia danezăț Iutlanda. Zvonul sosirii mele se răspândi numaidecât în tot satul, și cum lumea era foarte curioasă și ușor de abordat, mi-am făcut, cât ai clipi, o mulțime de cunoștințe. Printre
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
ceva, dar n-am simțit cum a trecut timpul, mulțumită coloanei sonore și a hohotelor de râs care n-au încetat tot drumul. Am plecat din București pe fundalul unei piese vintage din colecția mea: Andrei Pleșu cântând în română, italiană și franceză, acompaniat de Johnny Răducanu. Am continuat cu același, de data aceasta recitându-l pe Topârceanu și am încheiat tot cu Pleșu, citindu-și câteva din articolele publicate în “Comèdii la porțile Orientului”. Râsul a început încă de la melodiile
Pleşu cel hâtru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82627_a_83952]
-
scriu aici au avut probleme în Italia? Câți s-au lovit de un sentiment naționalist atât de puternic , încât să fie umiliți gen scuipați, înjurați? Mâna sus, vă rog! Am stat 2 luni în Italia vara aceasta, într-o orchestră italiană de tineret și sincer... dacă respecți, îți faci treaba cu profesionalism.... nu cred că te vei simți inferior sau marginalizat..... Iar cei care vin cu ” english please” în țara lor sunt pe bună dreptate umiliți. Un exemplu simplu. Mergi la
Prietenii duşmanilor Preşedintelui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82576_a_83901]
-
ca nostalgie a perechii visate. Și...", i-am spus Fionei, ducând și mai departe jocul care o fermeca, o făcea să viseze la biata panteră așa cum meditase - cred, vreau, sper - la bărbatul care eram măcar într-una din acele nopți italiene, care tocmai se încheiaseră, măcar în ultima noapte, în camera luxoasă de hotel, printre bagajele făcute numai pe jumătate, printre șipuri cu parfum, porțelanuri de Ravenna cu îngeri și sticle de limoncello, nu un sfârșit, ci începutul, nu un capăt
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
vastă avea un perimetru de peste o sută de hectare. Pe țărmul fluviului, clocotea o intensă și cosmopolită viață comercială, în jurul așa-numitei Rua Nova d'El-Rei, care era mărginită de imobile de trei-patru etaje, populate de adevărate colonii de negustori italieni, flamanzi și germani. Palatul regal se afla în interiorul zidurilor vechii fortărețe moștenite de la arabi, pe culmea celei mai înalte coline ocupate la vremea aceea, și era complet înconjurat de rețeaua urbană. De aceea nu se poate înțelege spaima de lupi
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
dar lăsat de obicei liber, în plete lungi, ondulate; nas cărnos, trup cu răni), apoi prin psihicul său: individ cu răbufneli și frustrări, despotic adesea (pentru ipostaza dizgrațioasă de capricios pledează, de pildă, pasiunea lui Ștefan cel Mare pentru obiectele italiene, pentru a le obține fiind în stare să poruncească jefuirea ,legală" a italienilor trecători prin Moldova, uneori chiar hotărând uciderea acestora, nu doar jefuirea și umilirea lor; tot voievodul este cel care poruncește execuția unui adolescent care trăsese cu arcul
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
tot voievodul este cel care poruncește execuția unui adolescent care trăsese cu arcul mai abil decât stăpânul Moldovei). înțelepciunea și diplomația sa par să fie deprins în mare măsură de sfătuitorii principali (mitropolitul Moldovei, apoi Daniil Sihastrul, Luca Arbore, medicii italieni, diferiți războinici și căpitani de oaste, zugravi și arhitecți etc.). Una din laturile esențiale ale voievodului a fost structura sa de ctitor tendențios de biserici și mănăstiri, pentru a crea, afirmă Ovidiu Pecican, o infrastructură spirituală ortodoxă ce a constituit
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]