467 matches
-
erau, și meandrele psihologiei lor rămâneau pentru mine un mister. Îmi dădeam seama că nu erau niște oameni pe care să-i satisfacă perspectiva de a bea un vin de colecție sau de a se plimba cu o mașină sport italienească. Nu-mi puteam imagina ce anume ar fi putut să-i facă să sară În sus de fericire, ca niște copii. Dar oare de ce trebuia eu să-mi bat capul cu toate lucrurile astea pe care nu le Înțelegeam? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
existență fără personalitate? Oare ar trebui să distrug Învelișul social sau suma de informații care alcătuia trecutul? Mi-am oprit privirile pe picioarele fotoliului pe care ședea Keiko Kataoka. Era un fotoliu Îmbrăcat Într-o țesătură ce părea de proveniență italienească, cu picioarele sculptate În motive simple, răsucite În linii curbe blânde, ale căror capete se pierdeau, afundate În covorul gros. Cum ar fi să fiu și eu la fel ca picioarele acelea? mi-a trecut o idee bizară prin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
unui partener de golf al bărbatului, o femeie trecută de treizeci și cinci de ani. O femeie căsătorită, cam băiețoasă, care conducea un Porsche Carrera, Îi plăceau rockul britanic și filmele franțuzești ale regizorilor independenți, iahturile, golful, săriturile de la Înălțime și mâncarea italienească. Dintotdeauna Își dorise să pătrundă În această lume a bărbaților care i se părea atât de excitantă. Două ore mai târziu, după ce mâncase mai multe feluri de paste și golise două sticle de barolo, spuse provocator: „V-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o ia de nevastă. Cu siguranță trebuie să fi fost o prostituată foarte frumoasă. I-a cumpărat tot felul de lucruri, rochii, lenjerie intimă, făceau sex de trei ori pe zi, dimineața, la prânz și seara, o scotea la restaurante italienești sau franțuzești. Fata era Încântată și făcea orice ca să-l satisfacă. S-au iubit cu trup și suflet, până au simțit că devin unul și același. După ce s-a terminat carnavalul, a mers la ea acasă să-i cunoască părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ochi Încât ușoare riduri se formaseră În jurul lor. Fotografia era făcută, fără Îndoială, În Sicilia. — În fiecare seară ne distram până noaptea târziu. Pe vremea aceea nu prea luam droguri. El spunea că dorește să se dedice mai mult specialităților italienești decât drogurilor, ceea ce era, bineînțeles, o mare minciună. Era doar extrem de obosit. Am Închiriat o mașină sport italienească și obișnuiam să mergem până la Corleone, să observăm oamenii locului, sau să mergem să ne batem joc de prostituatele care-și făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ne distram până noaptea târziu. Pe vremea aceea nu prea luam droguri. El spunea că dorește să se dedice mai mult specialităților italienești decât drogurilor, ceea ce era, bineînțeles, o mare minciună. Era doar extrem de obosit. Am Închiriat o mașină sport italienească și obișnuiam să mergem până la Corleone, să observăm oamenii locului, sau să mergem să ne batem joc de prostituatele care-și făceau veacul Într-o discotecă situată În preajma ruinelor feniciene. Ne-am distrat de minune! Am stat acolo doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
multe într-un cuptor ca lumea. Prietenele ei urmau să vină într-una din cele două vizite pe an pe care obișnuiau să i le facă și, în loc să se dea peste cap să le pregătească un adevărat festin (poate ceva italienesc, o porție bună de scaloppine cu paste preparate al dente), ea cocea chipsuri pita într-un cuptor de prăjit care îi ocupa tot „frontul de lucru” și zdrobea năutul într-un bol pe care îl ținea în poală. Emmy se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nostru era total decadent, în sensul bun al cuvântului. Sufrageria era imensă și avea două lungi sofale într-un capăt și pianul cu coadă în celălalt, o oglindă uriașă Art Deco și, în centrul camerei, o ingenioasă măsuță de cafea italienească din anii ’50. Și, de parcă toate astea nu erau de ajuns, în frapieră aveam o sticlă de șampanie de colecție. În dormitor nu era nimic în afară de un pat ademenitor, două veioze de argint, tone de echipament stereo și un perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Silvano de pe Sixth Avenue, m-am înveselit. Locul ăsta are ceva anume care te face să te simți confortabil, indiferent de lucrurile neplăcute care ți s-au întâmplat în ziua respectivă. Ai impresia că te afli într-un mic restaurant italienesc, de la mama lui de-acasă, doar că aici, dacă te uiți în jur, e imposibil să nu vezi figuri superinteresante, ca Patti Smith sau Joan Didion sau Calvin Klein, simțindu-se în largul lor, ca în bucătăria lor. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Roma și scriind, aproape în același timp ca și mine aici, în Salamanca, și care începe să fie cunoscut și omagiat în afara Italiei după ce a dobândit acolo o faimă târzie. Eu, care sunt un observator curios și harnic al vieții italienești, nu știam nimic despre el până cu foarte puțin timp în urmă, mai puțin de un an. Când am fost în Italia în 1917, nimeni nu mi-a vorbit despre el. Și dacă m-am oprit acum asupra lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
romanul meu și romanul tău. Și-mi cer și mie însumi iertare pentru asta. M-ai înțeles, cititorule? Și dacă-ți adresez astfel întrebarea aceasta o fac spre a putea prezenta numaidecât ceea ce tocmai am citit într-o carte filozofică italienească - una din lecturile mele întâmplătoare -, Le sorgenti irrazionali del pensiero, de Nicola Abbagnano, și anume: „A înțelege nu vrea să însemneze a pătrunde în intimitatea gândirii celuilalt, ci doar a traduce în propria gândire, în propriul adevăr, experiența subterană în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dispărut definitiv din viața mea și mi-a lăsat doar suferința și un sentiment dureros de neputință. Așa că, într-un fel, fantoma sa e cea care a început să mă bântuie. Mă aflam cu Davey într-un restaurant cu specific italienesc din Soho, când el s-a așezat la masa de lângă noi și m-a cuprins deodată o senzație de slăbiciune. Îmi închipui că era același sentiment pe care îl au personajele din filme când o stafie trece prin corpul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mai multe ori. A fost în mallul din Santa Monica, la sectorul de alimente, și a stat acolo ceva vreme, absolut stupefiată de toate chioșcurile cu orice fel de mâncare pe care ți l-ai putea imagina: mâncare chinezească, japoneză, italienească, cafea de toate felurile, croasante, mâncare etiopiană, thailandeză. La sutele de mese așezate în centrul mallului stau sute de oameni, toți cufundați în porții de mâncare supradimensionate, puse în recipiente de polistiren. A stat acolo și s-a gândit cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pe care l-am făcut a fost să-mi găsesc un serviciu. în New York era foarte simplu să-ți găsești de lucru. Asta dacă nu aveai nimic împotriva unui salariu de sclav. Mi-am găsit un post într-un hotelaș italienesc, condus de o familie. Era chiar drăguț, dacă nu luai în considerare salariul de rahat. Privind înapoi, nu reușeam să-mi dau seama cum de acceptasem să lucrez într-un loc atât de îngrozitor ca motelul Barbados. Apoi am sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
celei de-alături, își scoate și părul roșu peste guler, răsfirându-l cu mâinile numai inele (ai început să dai cu păduchi, armă biologică ce ești, AIUTO, începu să țipe vecina, totuși amuzată). S-a pișat pe mine, pe pantalonii italienești, ia-ți-l dracu’ că-l omor, se ridică și-o voce bărbătească - abia atunci am observat că printre pachetele lor legate cu sfori era și-un copil sub un an; fata care tocmai venise de la țigară sare iar peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
străină, care probabil va coborî la prima, prea înaltă pentru mine, cu buzele obosite de ruj și mâna încleștată de bara de aluminiu cu unghiile vopsite rubiniu spre mine, lasă să se ghicească sub hainele de iarnă, cojoc lung, cizme italienești, o fire mai degrabă abordabilă, în timp ce, complexată probabil de statura ei, își ține un picior flexat, cu genunchiul despicându-i poala cojocului. Două țărănci cu coșuri mari de plante medicinale, după ce-au aflat că ăsta era metroul pentru Piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
adolescenței mele, aproape ar fi înnebunit să vadă că făcuse un efort inutil memorând cartea de telefon a New York-ului. Inutil, fiindcă se purta tot mai mult mobilul. Ray a mâncat ca un hăbăuc singura masă a zilei, o mâncare italienească consistentă, cum ne vine să mâncăm când suntem nervoși, a dormit douăzeci și opt de ore, pe urmă, încă adormit, i-a spus lui frate-său, care-l avea în grijă, că era gata s-o ia de la capăt. Cu biții recuperați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
trecuse de la Gary Glitter la Barry White și înapoi la Gary Glitter. De cum am intrat pe ușă, am remarcat-o: trup superb, picioare fusiforme, ochi verzi, migdalați, păr șaten, lung până la brâu, un mini de blugi de-nghețau apele, botine italienești pe scurt, o splendoare-n iarbă... Dar ce mi-a tras lovitura de grație a fost când s-a dus la masa cu sendvișuri, s-a aplecat nițel și i-am zărit dessous-ul. Ce crezi tu că purta? Chiloți tetra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
fabrici de confecții și medicamente, aviatori și vaporeni. O cunoștință binevoitoare m-a pus în legătură cu Alina, o femeie extraordinar de descurcăreață, care poate procura, pe căi misterioase, tot felul de rarități, de la pește proaspăt la otravă de gândaci și pantofi italienești. Fascinație-repulsie pentru modul cum ea te face să crezi că doar din generozitate îți vinde - scump - lucrurile alea, ca o favoare ce te obligă. Mi-a cerut să-i meditez pe gratis fata la gramatică. La prima lecție, loaza în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
cu mulți autori pe care mă mulțumeam să-i cunosc doar așa, superficial și la întâmplare. Seara îmi vizitam prietenii. Treceam des pe la familia Stroeve și uneori împărțeam cina lor modestă. Dirk Stroeve se lăuda cu priceperea lui la mâncăruri italienești și mărturisesc că spaghetele făcute de el erau mult mai bune decât tablourile lui. Era o cină imperială când aducea un platou imens, cu mult sos de roșii și-l mâncam împreună, cu pâine bună de casă și cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
brocart vechi pe pereți, iar pianul era acoperit cu o bucată de mătase frumoasă, decolorată de soare. Într-un colț era o copie a lui Venus din Milo, iar în altul a lui Venus de Medici. Ici-colo câte un dulăpior italienesc pe care odihneau porțelanuri de Delft și într-o parte și în alta câte un basorelief. Într-o ramă frumoasă, aurită, era portretul Papei Inocențiu al X-lea de Velásquez, într-o copie executată de Stroeve personal la Roma. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a lăsat singuri, am comentat râzând cât de diferită era situația lui actuală față de vremurile când studiam împreună medicina. Pe atunci ni se părea un lux vecin cu risipa chiar și să fi luat masa la un prăpădit de restaurant italienesc de pe Westminster Bridge Road. Iar acum Alex Carmichael era consultant la cinci sau șase spitale. După câte cred, câștiga zece mii de lire pe an, iar rangul de cavaler era doar primul dintre onorurile care în mod inevitabil aveau să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pună, chiar și legat de cele câteva cuvinte pe care Geta le i le spusese despre dansul lor, al ielelor, în jurul fetei celei mici a Împăratului. Ieșind din cofetărie, Geta spuse cu voioșie în glas: Vasăzică ești pasionat de cântecele italienești. Era ca o punte pe care Geta o arunca între ei doi ca să se întâlnească pe tărâmul artei: teatru și muzică, de ce nu? Teatru, muzică și dans. Ascult în special Buongiorno tristezza, spuse Paul. Nu vrei să mi-l fredonezi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
următor: La strada la sai, facciamoci ancor oggi compania. Seamănă foarte mult cu româna, observă Geta încântată. Am înțeles aproape toate cuvintele. Se despărțiră la intersecția dintre Bulevardul Nicolae Bălcescu și Bulevardul 6 Martie. Nu-i spusese Getei că melodiile italienești nici n-avea nevoie să le asculte la radio fiindcă oricum îi răsunau în cap, iar uneori chiar îl împiedicau să se concentreze atunci când studia în sala de lectură. Și mai cu seamă Buongiorno tristezza. Până la cămin auzi neîncetat melodia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în drum spre cămin. Constată că nu mai avea în mână garoafa, ceea ce ar fi trebuit să însemne că i-o dăduse Getei și că Geta o acceptase, dar nu-și mai amintea momentul când se întâmplase asta. Iar melodia italienească nu numai că nu-i mai cânta în cap, dar nici nu și-o mai amintea. Geta îl îndemnase să i-o fredoneze. Ce bine că refuzase. Îl pusese apoi să-i spună măcar cuvintele, sau, mă rog, câteva din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]