72,571 matches
-
ușor, pe o geană de lumină. O candelă arde, agățată undeva, tot spectacolul. Cine este, la urma-urmelor, Oblomov? S-a cuibărit la mine în suflet. Și parcă încape acolo toată Rusia, tot Sankt Petersburgul cu trotuarele lui de lemn, toate iubirile rostite sau nu, îngrijite sau nu din lumea asta, și disperările. Și Casta Diva. Teatrul Bulandra (sala "Toma Caragiu): "Oblomov" după Goncearov. Scenariul: Mihaela Tonița-Iordache. Un spectacol de Alexandru Tocilescu. Decor și costume: Dragoș Buhagiar. Distribuța: Mihai Constantin, Sebastian Papaiani
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
Stoiciu, Augustin Pop... e greu să tragi o linie. Imposibil de generalizat: atâta energie și bogăție seducătoare. Suprarealismul și cotidianul se potențează și dau naștere unei puteri metaforice de o mare rigoare și măiestrie. LV. Fie că e vorba de iubire ori compasiune, versurile tale comunică deschis sentimentul. Îți concentrezi ambiguitatea în calitatea imaginii, nu în încercarea de a masca experiența. E scrisul pentru tine un gen de jurnal? O rafinare a experienței într-un limbaj concentrat dar în principal accesibil
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
zăpăcit, căzut ca o muscă / în farfuria de spaghetti a papei, căci / ea, floarea ofilită, trecut, fost, sau / defunct sau post..., e un cuvânt, un / sughiț definind o stare, un sughiț definind / un sughiț" ( profil seral) sau "storc nasul monumentului iubirii spre / a constata că / i s-au ofilit mucii și s-a vindecat de bruneta / boală a nevăzului" ( despre a ( ne)vedea) Nu știu cum se face dar, de obicei, cărțile proaste arată pe măsură. Neîngrijite atât ca aspect grafic și concepție
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
modă, care nu fac decît să încorseteze lectura, cartea, ideea. Practică această lipsă de măsură cu o intensă voluptate, încredințat că literatura trebuie să se confunde cu viața, că și ea trebuie trăită la fel, parcurgînd toată gama sentimentelor, de la iubire și încîntare la ură și dezgust: "Cine ar crede, urmărindu-mi scrisul încărcat cum se zice de o certă tensiune emoționantă și admirativă, că am multe, foarte multe momente, ceasuri și zile întregi în care nu-mi place nimic, nimic
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
de secole". (Ceas) Un poem e dedicat lui Mihai Ungheanu, un altul, firav însă, pare că vrea să spună ceva mai mult (Monotonia spălătorilor de parbrize), iar două versuri, stinghere, par într-adevăr rătăcite în această carte: „Mi-a ieșit iubirea în față / ca o lumină de faruri la vânătoarea de iepuri..." Cam atât! În aceste condiții, eu unul îl regret pe acel Coșovei care obișnuia pur și simplu să fie. Semnată de altcineva, această carte ar fi trecut neobservată. Traian
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
trebuit două, trei minute ca să mă liniștesc. Încă adormit pe jumătate, repetam: Da, da, Sfântă Fecioară Maria, cred Inima îmi bătea cu putere. Aș adăuga că visul acesta avea un oarecare caracter erotic. Firește că erotismul se mențnea în limitele iubirii platonice. Dar poate că dacă visul s-ar fi prelungit, castitatea ar fi putut dispărea, lăsând locul adevăratei dorințe? Nu știu. Mă simțeam pur și simplu vrăjit, emoțonat, extaziat. Senzațe pe care am avut-o de nenumărate ori de-a
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
asta? Mao Tze Dun? Malraux? Andreea Marin? Bush jr. I? Dan Negru? Lapsus În orișice caz, secolul XXI este un teritoriu în perimetrul căruia trăiesc oameni absolut normali, îndrăgostiți de micul ecran de parcă ar fi citit la ( tele)comandă "Prima iubire" de Turgheniev și au dat în a doua tinerețe. Ce caut eu printre ei? Ce pot avea eu cu cei doi prezentatori și cu "Vacanța mare" zece, care-i și întrece? Oameni plini de șarm, de voie bună și de-
Între ultraMARIN și NEGRU by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13856_a_15181]
-
Nicolae Manolescu În principiu, nu prea văd ce legătură ar fi între critică și iubire. Critica este o activitate intelectuală care apreciază sau examinează operele literare. Iubirea, indiferent în care dintre accepțiile ei, este un sentiment. Fie și față de o transcendență, dar tot o emoție este. Spiritul critic, în schimb, care ar trebui să stea
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
Nicolae Manolescu În principiu, nu prea văd ce legătură ar fi între critică și iubire. Critica este o activitate intelectuală care apreciază sau examinează operele literare. Iubirea, indiferent în care dintre accepțiile ei, este un sentiment. Fie și față de o transcendență, dar tot o emoție este. Spiritul critic, în schimb, care ar trebui să stea la baza criticii literare ori artistice, este o formă a prejudecății și
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
baza criticii literare ori artistice, este o formă a prejudecății și interpretării în care inevitabila aplecare spre sentimente a ființei noastre nu joacă decît un rol accidental sau ocazional. Dacă repet aceste truisme, este fiindcă observ de la o vreme cum iubirea este tot mai des invocată ca argument împotriva revizuirilor critice. Și ura, ca probă a nemerniciei lor. Aproape din capul locului, cînd după 1989, unii critici s-au simțit obligați profesional și moral să atace problema validității unor opere sau
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
ură care, dacă am tolera-o, s-ar transforma în "trădarea" unor valori scumpe nouă, românilor. În acești termeni punea chestiunea un poet basarabean, acum mai bine de un deceniu, arătînd cu degetul, între alte publicații din țară incapabile de iubire și fidelitate (acestea ar fi antonimele urii și trădării), și spre România literară. M-am întrebat atunci, mă întreb și acum: ce semnificație pot avea în context critic și istoric literar sentimente ori atitudini de felul celor, întoarse cînd pe
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
altfel spus, privește menținerea ori pierderea interesului nostru pentru frumusețea textului literar. Ne mai place sau nu ne mai place? Revizuirea se produce de la sine și constă în a răspunde la întrebarea aceasta. Dacă un critic pune în aprecierile lui iubire sau ură, iată ceva care n-are legătură cu fondul acțiunii sale. Oameni sîntem și ne putem lăsa uneori conduși ori copleșiți de emoții. În definitiv însă, lectura noastră e afectată esențial de cu totul alte lucruri decît pasagerele sentimente
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
Și nu ne definim ca iubitori de literatură decît în măsura în care ne place s-o citim și avem ceva de spus despre ea, nicidecum în sensul manifestării vulgar-demagogice a unui sentiment. Totdeauna lucrurile sînt în realitate mai simple decît în ideologie. Iubirea de literatură a criticii nu este nimic altceva decît o formă de onestitate: a spune adevărul tău despre cărți și despre scriitori. Firește, nu toate adevărurile sînt la fel de convingătoare. Dacă un critic se înșeală, asta înseamnă că n-are destul
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
adevărul tău despre cărți și despre scriitori. Firește, nu toate adevărurile sînt la fel de convingătoare. Dacă un critic se înșeală, asta înseamnă că n-are destul talent, nu că urăște operele. Adevărul marilor critici pare necontestabil datorită geniului lor, nu datorită iubirii lor de literatură. Iubiți scriitori, cereți criticilor să vă citească, nu să vă iubească; și nu e nevoie să-i iubiți; e destul, la rîndul vostru, să-i citiți. Această mutualitate garantează perenitatea literaturii.
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
care transformă orice tânăr cu telefon mobil și laptop într-un update al cavalerului Apocalipsei. Vorbeam undeva de ceea ce mie mi se păruse, la un moment dat, incompatibil: romantismul și celularul. M-am înșelat. Celularul e o funcție a intensității iubirii. El aduce în apropiere ființa iubită, o face prezentă și intensifică sentimentul legăturii, devine intim (căci poți vorbi de oriunde și oricum) și indispensabil. El e noul totem. În fapt, ecuația epocii actuale e simplă: Ceaikovski plus Nokia. Deocamdată.
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]
-
în păcat = intrarea în discurs». Poate că tocmai de aceea, "teama de vorbire este teama de eternitate" (p. 24). Autorul se referă la «funcția creatoare de lume a limbajului» (p. 20), glosează, în mai multe rînduri, cu privire la rostul cuvintelor în iubire, arată cum vorbirea dezvăluie, parțial, simțirea, dar o și trișează/ trunchiază: Încercând să vorbesc, otrăvesc limbajul cu neputința mea de a spune» (p. 53). Identitatea e tot prin cuvinte construită. Sau topită în alteritate. Ori de cîte ori vorbim, jucăm
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
vede perturbat (« Cînd vorbesc, mă îmbrac în cuvintele altora, care îmi ies surprinzătoare din gură, de nu mă mai recunosc. Sînt eu? Dar dacă nu, cine vorbește?», p. 34). Relațiile în care eul vorbitor se află cu Cuvintele sînt de iubire resemnat-lucidă («Iubesc cuvintele pe care le am», p. 56) sau chinuitor-geloasă («Iubesc cuvintele pe care nu le pot dobîndi» p. 57), de uimire («Cum de putem fi altfel decît vorbele noastre?», p. 49), de dependență reciprocă - deci, sporadic, chiar de
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
în "plimbări bolnave", "sfârșit", lamentându-se cu voce scăzută pe tema unei congenitale "tristeți" și "boli" care cere audiență și înțelegere. Noul portret e și el mereu în căutarea a "ceva bun", a unei legături sufletești, a tandreții și a iubirii. Un mic rezumat al acestei căutări îl avem în versurile următoare: "îți caut sub piele între jumătățile creierului/ în mijlocul inimii/ știi ce caut?/ o priză o mufă un început bun/ cuplajul cel bun prin care/ ne dezlegăm zâmbetele ne topim
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
ne mângâie câteodată când morții/ pleacă dimineața să cumpere ziarul/ și chiar dacă se mai duce ea nu mă lasă/ singur amintirea ei adică tocmai/ copilul ei îmi ține de urât/ și-atunci vorbim despre probleme filosofice/ eu îi spun că iubirea nu e oarbă/ ci doar puțin lovită la ochi/ și că e chiar frumos să strigi/ că ești viu când viscolul își cere afară/ iarna lui dar ea râde tace/ din când în când îmi face semn/ să sorb mai
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13914_a_15239]
-
-se către peretele de fag cântec auzit de copil pot să te-nsoțesc pot să merg cu tine da, poți foarte bine dar totul e dublu și plin de lacrimi de asemenea căzând descompunându-se Seara Spre seară te mângâi din iubire și din plăcere pe sfârcurile pieptului tău întrebându-te dacă asta e din iubire sau din plăcere și tu răspunzi - din iubire, iubire... și din plăcere Numai astfel un om poate simți dacă mâna care mângâie e plină de poftă
Eva Ström by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13913_a_15238]
-
merg cu tine da, poți foarte bine dar totul e dublu și plin de lacrimi de asemenea căzând descompunându-se Seara Spre seară te mângâi din iubire și din plăcere pe sfârcurile pieptului tău întrebându-te dacă asta e din iubire sau din plăcere și tu răspunzi - din iubire, iubire... și din plăcere Numai astfel un om poate simți dacă mâna care mângâie e plină de poftă sau de tandrețe sau de amândouă animalul e cel care știe cum simte mâna
Eva Ström by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13913_a_15238]
-
totul e dublu și plin de lacrimi de asemenea căzând descompunându-se Seara Spre seară te mângâi din iubire și din plăcere pe sfârcurile pieptului tău întrebându-te dacă asta e din iubire sau din plăcere și tu răspunzi - din iubire, iubire... și din plăcere Numai astfel un om poate simți dacă mâna care mângâie e plină de poftă sau de tandrețe sau de amândouă animalul e cel care știe cum simte mâna fibrele de adevăr cum simt buzele fibrele de
Eva Ström by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13913_a_15238]
-
e dublu și plin de lacrimi de asemenea căzând descompunându-se Seara Spre seară te mângâi din iubire și din plăcere pe sfârcurile pieptului tău întrebându-te dacă asta e din iubire sau din plăcere și tu răspunzi - din iubire, iubire... și din plăcere Numai astfel un om poate simți dacă mâna care mângâie e plină de poftă sau de tandrețe sau de amândouă animalul e cel care știe cum simte mâna fibrele de adevăr cum simt buzele fibrele de adevăr
Eva Ström by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13913_a_15238]
-
sau de tandrețe sau de amândouă animalul e cel care știe cum simte mâna fibrele de adevăr cum simt buzele fibrele de adevăr cum simte mirosul înalt de mirodenii al sexului Spre seară te mușc de umăr de poftă din iubire și din plăcere Traducere de Gabriela Melinescu
Eva Ström by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13913_a_15238]
-
cultură de prin 1938-1939, frecventatoare a cenaclului Sburătorul, o prozatoare apreciată de Lovinescu și mai mult decît onorabilă chiar pentru cititorul de astăzi, autoare a unui roman ( Zilele nu se întorc niciodată, 1945, cu o continuare, scrisă în franceză Necruțătoarele iubiri, 1953), a unui volum de nuvele ( Întîmplări dintre amurg și noapte, 1946), și a unui "jurnal de sanatoriu", Povestea unei lupte, ultima carte înainte de moartea ei la Institutul Curie, la Paris, în 1956. Ochiurile rețelei, jurnalul Soranei Gurian din 1950
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]