1,917 matches
-
peisaje românești în imagini expresive, plastice. Ca filolog, a alcătuit câteva dicționare utile și azi: ebraic-român (1958), român-ebraic (1961), român-ivrit, ivrit-român (1972). SCRIERI: Lexicon. Noțiuni, obiceiuri, sărbători evreiești, Tel Aviv, 1974; Șabat, cunună a creației, Tel Aviv, 1979; Reflecții despre iudaism, Tel Aviv, 1989; Între legendă și realitate. Lumea hasidică, Tel Aviv, 1995. Repere bibliografice: Elena-Esther Tacciu, „Lumea hasidică”, „Ultima oră” (Tel Aviv), 1995, 7 iulie; Solo Har, Generația confruntărilor, București, 1997, 325-337;Valeriu Stancu, Metafore românești în Israel, București, 1998
LEIBOVICI-LAIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287774_a_289103]
-
noastre curente de moralitate, cel puțin În Vest, este că sunt prea liniare și localizate pentru a condiționa un comportament ale cărui efecte sunt adeseori Îndepărtate, cu rază mare de acțiune și sistemice. Moralitatea occidentală derivă dintre cele Zece Porunci. Iudaismul, creștinismul și islamismul toate subscriu la ce am putea numi o moralitate bazată pe prejudicii intime, verificabile și cauzale. Omorul, tâlhăria, mărturia falsă și adulterul sunt acte ușor de identificat, comise de o persoană sau de un grup, Împotriva altei
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cealaltă tabără și să Înceapă să „gândească global și să acționeze local”? Surprinzător, cea mai mare speranță ar putea fi În comunitatea religioasă americană. O mare luptă are loc Între teologi și, de asemenea, Între congregațiile evanghelice, Biserica Catolică și iudaism asupra interpretării istoriei creației din Facerea, referitor la pasajul biblic În care Dumnezeu le spune lui Adam și Evei: Creșteți și vă Înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți, și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
antiiudaică și antiariană. Polemicii antieretice și, totodată, explicării simbolurilor credinței le sînt consacrate predica împotriva iudeilor, păgînilor și arienilor (Contra Iudaeos, Paganos et Arrianos), din 439, și Tratatul împotriva celor cinci erezii (Tractatus adversus quinque haereses), care ar fi păgînismul, iudaismul, maniheismul, sabelianismul și arianismul: această insistență polemică antiariană se explică dacă ținem cont de faptul că vandalii care invadaseră Africa erau arieni; și ulterior în Africa vor avea loc dezbateri cu caracter doctrinal între episcopii ortodocși și episcopii vandali, care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
unei controverse cu mult anterioare, Dialogul dintre Iason și Papiscus, scris de Ariston de Pella, care a trăit în secolul al II-lea (cf. vol. I, p. 224). Evagrie nu se adresează atît evreilor, cît mai degrabă creștinilor atrași de iudaism. Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 64, 1985 (R. Demeulenaere). Studii: F. Parente, La controversia tra Ebrei e Cristiani in Francia e in Spagna dal VI al XI secolo, Actele Congresului, Spoleto, 1980. La sfîrșitul secolului este activ Ghenadie din Marsilia, biograful
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
expunea și ataca sistematic tot ceea ce s-a transmis despre Isus în Evanghelii. Nu ne vom opri aici asupra operei lui Iulian și asupra ideilor fundamentale pe care le conține. Ne vom mulțumi să amintim că el nu neagă valoarea iudaismului, însă îl consideră inferior tradiției religioase și culturale elene, singura care, prin contemplarea universului, a putut să se înalțe pînă la ideea de Bine, suprema divinitate din care provin și zeii, în primul rînd cel mai important dintre aceștia, Helios
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
divin al grecilor este Dumnezeul iudeilor, care prin propria sa revelație își dovedește toate limitele; și cu mult inferioară eticii grecești este legea ebraică. însă religia creștinilor nu trebuie doar privită cu milă; ea trebuie condamnată ca o apostazie în raport cu iudaismul și cu elenismul. Creștinii se închină unui om mort, afirmînd că a înviat, adică își întemeiază religia pe o minciună; renunțînd la normele legii iudaice, au renunțat la practicile prin care se puteau purifica; încurajînd martiriul, își manifestă propriul fanatism
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și elevată, creștinul îi opune convingerea că aparenta „noutate” a propriei credințe l-ar ajuta să aibă singurul raport adevărat cu divinul; iar acuzația că gîndirea, spiritualitatea și morala sînt pervertite prin degradarea înregistrată pînă și în raport cu modesta calitate a iudaismului este respinsă de creștin, conștient că religia sa poate servi ca temei pentru o societate animată de cele mai înalte idealuri. Desigur, această tematică culturală e mai explicită și mai profundă la Origen decît la Chiril; faptul poate să aibă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > HARRY ROSS - GÂNDURI REBELE (28) - AFORISME (11) Autor: Harry Ross Publicat în: Ediția nr. 2029 din 21 iulie 2016 Toate Articolele Autorului • Iudaismul este arma noastră secretă! Ne-a salvat în vremuri grele, ne apără și acum de rele. Tinerețea e o hoață! Îți fură anii cei mai frumoși și ții lasă pe cei mai cărpănoși. Credeam că bătrânețea e un pai care
GÂNDURI REBELE (28) – AFORISME (11) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381305_a_382634]
-
, cartea sacră a iudaismului și a creștinismului. Nici o altă creație spirituală nu a avut asupra destinului uman o mai profundă și mai durabilă înrâurire decât Biblia - „Cartea cărților”. Credințe, culturi, cunoștințe, concepții ale omului despre viață, despre lume și despre sine, despre relația sa
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
1929-1930). Debutează, cu articolul Colonii de lucrători, în ziarul „Dimineață” (1912), iar editorial, cu „fanteziile” în proza din Triumful neființei (1913). Versurile, proza, articolele literare și intervențiile de natură socială, precum și cele privind credințele sale umanitariste și pacifiste ori problemele iudaismului i-au apărut în numeroase reviste și gazete din țară și din străinătate, între care „Rampă”, „Opinia”, „Viitorul”, „Libertatea”, „Progresul social”, „Renașterea noastră”, „Mântuirea”, „ Absolutio”, „Adam”, „Lumea evree”, „Sinai”, „Libertatea”, „Era nouă”, dar și „Clarté” (Paris), „La Pensée” (Bruxelles), „Arbeiter
RELGIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289169_a_290498]
-
Armând, Paris-Orléans, 1932; Peregrinari europene. Bulgaria necunoscută, București, 1932; ed. (Bulgaria desconocida), Buenos Aires, 1935; Prieteniile lui Miron, București, 1934; Umanitarism și eugenism, București, 1934; Cosmométopolis, tr. Rox Arp, București-Paris, 1935; Europa cea tânără, introd. Romain Rolland, București, 1935; Eseuri despre iudaism, București, 1936; Spiritul activ, București, 1940; Ultimele poeme, București, 1941; Popasuri la mari europeni, pref. Han Ryner, București, 1945; Romain Rolland și Uniunea Sovietică, București, 1945; Eros în al Treilea Reich, București, 1946; Inimi și motoare, introd. George Silviu, București
RELGIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289169_a_290498]
-
Mitropoliei, Grigore Ilievici, la cererea episcopului de Roman, Leon Gheuca. La îndemnul și cu cheltuiala vistierului Ioan Cantacuzino, D. traduce, după intermediarul grecesc al lui Nichifor Theotochis, apărut la Leipzig în 1769, lucrarea unui autor convertit la creștinism, care atacă iudaismul, numită, în tălmăcirea tipărită la Iași în 1771, Alcătuire înaurită a lui Ravvi Samuil jidovului, mustrând rătăcirea jidovilor. Un indiciu al înclinațiilor literare ale lui D. sunt și cele câteva zeci de „stihuri politicești” ce prefațează textul tălmăcirii. Prin ordinul
DIMITRIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286780_a_288109]
-
seceta, foametea, nerodnicia, moartea. Toate acestea primesc o explicație mitologică; omul ajunge să creadă că era absolut necesar ca ele să se producă în momentul respectiv. Creștinismul reprezintă o revoluție în raport cu această viziune strict mitologică. Mai întâi, el păstrează din iudaism, mai ales din profetismul iudaic, ideea, atât de importantă, a caracterului sacru al istoriei. Istoria omenirii are un sens, are un obiectiv de atins - în speță, instaurarea domniei mesianice - și, prin chiar acest țel, ea devine sacră. Dumnezeul lui Israel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cele din literatura creștină, Peerbolte ajunge la următoarele două concluzii: în primul rând, motivul „războiului neamurilor împotriva poporului ales”, foarte bine reprezentat în literatura iudaică, nu apare în tradițiile creștine de până la Hipolit. Creștinismul primar lasă deoparte componenta naționalistă, caracteristică iudaismului. În al doilea rând, se poate observa că motivul pseudoprofetului/profeților lipsește aproape cu desăvârșire din scrierile iudaice, deși este prezent în scrierile Vechiului Testament. În concepția lui Peerbolte, acest ultim motiv constituie nucleul viitorului mit al Anticristului. Așadar, se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
medievale și misticii creștine. Cu 15 ani în urmă, McGinn redactase articolul „Antichrist” din Encyclopaedia of Religions, editată de Mircea Eliade. Articolul propune o frescă pe tema adversarului eshatologic care să cuprindă întreaga tradiție creștină, cu două paranteze interesante despre iudaism și islamism. Specialiștii unei anume epoci sau unui anume autor se pot simți uneori frustrați, dacă nu dezamăgiți din pricina aparentei „superficialități” cu care se tratează epoca sau autorul respectiv. Nu trebuie însă ignorat faptul că un asemenea demers impune de la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
În lucrarea sa Der Antichrist in der überlieferung des Judentums, des neuen Testaments und der alten Kirchen, din 1895 - tradusă în engleză în anul 1896, Bousset, urmând lui Hermann Gunkel, propune teoria potrivit căreia mitul Anticristului ar fi existat în iudaismul precreștin sub forma unei tradiții orale, cea a lui Beliar. Această tradiție mitică orală s‑ar fi transmis ezoteric, elementele sale putând fi reluate atât de Sfinții Părinți, cât și de unele texte apocrife. În opinia cercetătorului german, modelul direct
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
secolul al II‑lea (cea mai târzie datare este către sfârșitul acestui secol), apare o aluzie destul de importantă la tiranul care se va arăta la sfârșitul lumii (4, 1‑6). Autorul epistolei este probabil un păgân convertit la creștinism, ostil iudaismului. În viziunea sa, creștinii și nu evreii reprezintă adevăratul „popor ales” de Dumnezeu, dat fiind faptul că ei sunt singurii capabili să interpreteze în sens autentic (i. e. spiritual) Sfânta Scriptură. Legătura evreilor cu Iahve dispare atunci când Moise primește tablele Legii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
eliberator politic, restaurator al templului și implicit al demnității poporului ales, în timp ce creștinii, al căror Mesia a venit deja, așteaptă întoarcerea sa în slavă, în pacea cerească. Mesia creștin este Dumnezeu însuși care s‑a făcut om, lucru inadmisibil pentru iudaismul tradițional, inclusiv pentru Bar Kokhba și susținătorii săi. Faptul că persecutarea creștinilor de către evrei se referă la un anume eveniment istoric și nu constituie o simplă profeție este dovedit, pe de o parte, de tonul tensionat al scrierii, iar pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de stigmatizare a adversarilor au făcut obiectul mai multor cercetări, printre care și cea a savantei americane Elaine Pagels, The Origin of Satan, apărută în 1995. Pagels face o analiză fundamentală a procesului de demonizare a anumitor grupuri religioase - reprezentanții iudaismului tradițional, fariseii, păgânii, ereticii creștini - de către unele minorități radicaliste, aflate „în criză de identitate”. Unul din capitolele cărții sale este consacrat stigmatizării păgânilor de către Iustin. Demonologia sa vizează exclusiv păgânismul. În Dialogul cu Trifon, se vorbește de două ori de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fost comentat de Hipolit în tratatul său, Binecuvântările lui Iacob, primul comentariu coerent pe care un autor creștin îl consacră capitolului 49 al Genezei. Atunci când vorbește de supremația lui Iuda, Hipolit se referă la domniile lui David și Solomon. În iudaismul precreștin, versetele 10‑12 aveau o foarte pregnantă conotație mesianică (vezi, de exemplu, unele texte qumranice). Epistola către Evrei (7,14) atribuie această profeție lui Cristos, născut din neamul lui Iuda. În Apoc. 5,5, Isus este numit „leul din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se întoarce la sfârșitul istoriei (cap. 14). Al treilea citat provine din același „testament al lui Iacob” (Gen. 49,16): „Dan va judeca poporul său și va fi ca un [singur] trib în Israel”. Hipolit se opune interpretării obișnuite din iudaism, care atribuie această profeție lui Samson. Este adevărat, exclamă Hipolit, că profeția se referă și la Samson, dar nu în mod exclusiv. Samson a împlinit profeția doar pe jumătate, Anticristul o va împlini integral. În opinia exegetului nostru, Samson este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
790: polemică antiiudaică și antipăgână; 10) vv. 791‑804: cea dintâi înviere; 11) vv. 805‑940: cei „doi” anticriști; 12) vv. 941‑988: poporul ascuns; 13) vv. 989‑1038: Judecata; sfârșitul veacurilor. Versurile lui Commodian se adresează păgânilor atrași de iudaism. Poetul nu se limitează la o expunere neutră a doctrinei creștine, ci apără doctrina de eventualele atacuri venite de pe teritoriul iudaic, păgânii având o poziție de judecători și de adversari în același timp. Commodian speră să‑i atragă, prezentându‑le
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
timp. Commodian speră să‑i atragă, prezentându‑le creștinismul în cel mai interesant mod cu putință și, în același timp, generând în ei o reacție de respingere a idolatriei. În paralel, acesta îi pune în gardă în fața pericolului reprezentat de iudaism. Se remarcă două idei puternic recurente: existența umană redusă la preocupările cotidiene de ordin material este lipsită de sens; existența își află împlinirea numai în descoperirea lui Isus. Aceste două idei sunt sprijinite de un ansamblu vast de citate în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se află la originea distrugerii capitalei și, în ultimă instanță, a Imperiului. Demersul anticristologic al lui Commodian se înscrie în aceeași strategie de convertire și de disuasiune dezvoltată de‑a lungul întregului poem. Pe de o parte, păgânii atrași de iudaism sunt avertizați împotriva riscurilor unei atare „mezalianțe”. În același timp, ei sunt somați să părăsească neîntârziat religia lor idolatră. Cititorul are în față trei opțiuni: păgânismul idolatru, iudaismul înșelător și creștinismul soteriologic. Primele două sunt opțiunile anticristologice exprimate simbolic prin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]