485 matches
-
mitului „venirii americanilor”, a unui descensus În timpul și spațiul așteptărilor Înfricoșate de pericolul instalării definitive a comunismului În lumea românească. Localizarea și temporația (articularea referențială) urmau să răspundă la Întrebările: „Când?” (vor veni americanii) și „Cum?” (vor veni americanii). Momentul izbăvitor trebuia reamplasat din memorie și imaginar În istorie, care nu este altceva decât o reîntâlnire postbabeliană (după aprecierea lui P. Zumthor) a timpului cu povestirea, cuvântul. Așadar, momentul, temporalitatea (când?), a beneficiat de o povestire, de o anecdotică (cum?), iar
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
e-o fericire și mai mare. De fericirea asta am avut parte în zilele acelea minunate, în care, de dimineață până seara, am dat cu sapa” (I, 332). Imediat, o concluzie care spune totul: „Mântuirea prin activitatea brațelor. Există ceva izbăvitor în munca manuală” (idem). Între munca fizică și cea intelectuală, Cioran o preferă pe prima: „Zece zile de grădinărit. Oricum, mai bune decât zece de bibliotecă. Între datul cu sapa și cititul prin terfeloage, alegerea mea e făcută. În plus
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
se face, la pagina 259, un corosiv abstract al vieții și operei, de la origini și până intervențiile autorului "Vieții pe un peron" la PRO TV. Moralist de zile mari, Caius Dobrescu propune și opune "pactului cu diavolul" un imaginar al violenței izbăvitoare, un soi de vendetă a lustrației diabolice, ca armă a omului liber. Modernitatea ultimă este dată de clauzele propriei libertăți, stabilite de propria autoritate. Libertate loială unui curs stabil și rațional al agorei, generator de poezie și arte, solidar și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
loc în mașină 3, locuită de cei doi bătrânei care au cerut eau-de-vie, însă au fost obligați să se mulțumească doar cu apă caldă. Abia acum înțelegem de ce în cazul apei calde întâlnirea celor două elemente, apă-foc (masculin-feminin), nu este izbăvitoare: copilul din cimitirul de mașini nefiind născut pentru viața, ci pentru moarte. Tot Dila este cea care, în piesa, anunță nașterea. Destinul copilului îl urmează pe acela al lui Emanou. Moartea lui Emanou, petrecută în afara sferei vizuale a publicului, se
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
simboluri, elefantul și țestoasă, devin complementare la nivelul mesajului filmic, iar prin prezența lor mesajul inițial al piesei se îmbogățește, fiind astfel deschis mai multor posibilități de receptare. Faptul că momentul nașterii copilului coincide cu încetarea secetei, cu venirea ploii izbăvitoare, ar putea fi interpretat recurgând din nou la textul biblic. Așadar, prin spălare cum aflăm de la Iezechiel Domnul va pregăti reînnoirea radicală a poporului său. "Și vă voi stropi cu apă curată și vă veți curați de toate întinăciunile voastre
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
feminină a lui Dumnezeu, care-i îndrumă pe credincioși către înțelepciune. În scrierile gnostice, Hristos apare ca salvatorul Sophiei, mirele divin, "glasul deșteptării în eonul nopții veșnice". El îl imploră pe Tatăl să-l trimită pentru a-și îndeplini mi-siunea izbăvitoare: "Pentru binele omenirii, trimite-mă, Tată! Mă voi pogorî cu pecețile în mînă, îmi voi croi drum prin toți eonii, voi descătușa toate Tainele, voi dezvălui înfățișările făpturilor divine și voi transmite tainele Căii sacre, cunoscută sub numele de Gnosis
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
au În comun nașterea miraculoasă și primele destine ale copilăriei, abandonul și pericolul reprezentat de urmăritori”. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Cătălin, pajul-infans are toate aceste calități. El este “un simbol unificator pentru că tuturor acestor simboluri le revine o semnificație izbăvitoare”. Si ne amintim chinul pajului de a o izbăvi, de a o salva pe fata de Împărat. In cadrul analizei psihologiei arhetipului infans Jung găsește și o componentă paideică: “ ... nu puține figuri ale copilului sunt aducătoare de cultură și deci
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
moartea mamei lui Orur (în mod cert, un alter ego al poetului), unele dintre complicatele Jeux d'amour, câteva dintre Balade și, aproape în întregime, ciclul Rosarium constituie, în fapt, remarcabile exerciții de reflecție pe marginea cultului marianic. Cultul Morții-Mamă, izbăvitoarea lumii, cea perpetuu adorată, este una dintre statornicele obsesii ale lui Cezar Ivănescu și, cu siguranță, fixația care a alimentat lecturile psihanalitice ale operei sale (Laura Pavel, spre exemplu, a putut identifica, în lunga epopee a Baaadului, "un veritabil complex
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în istoria religiilor indică și un alt aspect, și anume că, până la orfici (dar nici aici integral, dacă ținem cont de eschatologie...), cultura pe care au trăit-o strămoșii noștri a fost o cultură a spaimei. Iubirea vine mai târziu, izbăvitor și corectiv, ceea ce duce și la concluzia că ea se poate învăța, poate fi dobândită prin aculturație, în timp ce spaima sau teroarea sunt atitudini primare, care țin de fondul obscur, regresiv al ființei noastre, pe care nu îl putem controla. Iubirea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mai ales, își propune, decis și tranșant, să depolitizeze tema, despărțind-o de orice conotație circumstanțială, istoricizantă. Așa cum se știe, "teroarea istoriei" a fost emblematică pentru modul de gândire al lui Mircea Eliade, fiind extrapolată de el în direcția puterii izbăvitoare, energetizante, a mitului. Pentru alții, refugiul l-a reprezentat ontologismul, funcționarea mentalului colectiv românesc pe două paliere cel al istoriei, al fenomenului factual, și cel al "ființei", al "profunzimii" neatinse de timp fiind o realitate valorificată atât politic, cât și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
inutilul și inactualul, postura de fanariot decadent și cea a spiritului imperial bizantin; această coabitare dihotomică pur-impur, nobil-ignobil o percepe Vasile Lovinescu ca un izvor al dramei interne ce se va distila în frumusețea stilului matein: Nimic mai cutremurător, mai izbăvitor pentru Mateiu Caragiale, decît conștiința superiorului și inferiorului, concomitente în el, exprimată uneori cu accente de o sfîșietoare frumusețe". Sunt aici dezvoltate sugestiile emblemei mateine "Cave, age, tace" pe care le adîncește Ovidiu Papadima care îl percepe pe Mateiu ca
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
din cauza valahilor ar fi pierdut el lupta. Numără scrisorile trimise de spătăria lui vodă și nu știe cum să-l mai pârască la turci ca să-l mazilească. Tot din stele, astrologiile voastre i-au spus țarului că el va fi izbăvitorul creștinilor din Răsărit. Bea, se îmbată și se jură că mormântul lui va fi la Constantinopol în Hagia Sofia. Eu, neică Dinule, nu prea mă încred în comete, eclipse și în scorneli vrăjitorești. Mă duc să-mi cănesc barba ca să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îi primește, îi lasă să-și facă meseriile, le ia dări cu care plătește la turci dreptul său la liniște. Așa făceau pe vremuri și împărații Bizanțului... Apoi a venit un alt acum, în care trebuia să acționeze un alt izbăvitor, țarul Rusiei... Era rândul Cantacuzinilor, al stolnicului Constantin și al spătarului Mihai să lase nălucirile și să-și dea seama că țarul nu-și dorea decât Azovul și Benderul, că puțin îi păsa de creștinii din Balcani! O să mă întorc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
coana Tinca”, „Sărut mâna!” Sărut mâna îi spun și eu acum, la depășirea centenarului personal, cu convingerea că longevitatea se „cumpără” cu cumpătare, cu echilibru în toate, cu chibzuință în fața întâmplărilor vieții, bune și rele, și cu credința în munca izbăvitoare de toate relele. Zic și eu! Dar cine știe care-i adevărul? Primarul Vasluiului dl. V.Cristea, la centenarul mamei. Ziariștii o întreabă ce a mâncat în viața ei de a atins această vârstă. Personal nu i-ași pune o astfel de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93050]
-
de lanțuri care mai rămăseseră atârnate de unele glezne, veneau întruna, umplând podișul, înțesînd pădurea, intrând în peșteri. Și când mulțimile se adunară toate și priveau cu umilință pasărea minunată a zeului oprită mai sus de ei, pe umărul muntelui izbăvitor, Iahuben și Auta începură să le dea arme. Cei trei străini stăteau mai la o parte și, sprijiniți de stânci, se uitau tulburați. Bătrânul Agbongbotile se apropie smerit de Auta. Pielea obrajilor lui, zbârcită și neagră, era jilavă de lacrimi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a creat toate, și în Cel Care, cu o neasemuită dăruire de Sine și cu măreția unui suflet dumnezeiesc, a avut curajul să propovăduiască această învățătură la toți locuitorii pământului, cu prețul celor mai mari primejdii și al unei morți izbăvitoare, deși socotită rușinoasă, pe care l-a îndurat pentru mântuirea oamenilor”. (Origen, Contra lui Celsus, cartea I, cap. XI, în PSB, vol. 9, p. 38) „După cum cere Scriptura, e mai bine să accepți o învățătură prin intermediul gândirii și prin înțelepciune
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
fi viu” (Ava-cum 2, 4). În cele ce urmează ne propunem a repera și analiza din viziu-nea cărților biblice termenii forte care definesc credința pentru aevidenția valoarea acesteia în viața credinciosului. Din perspectivă biblică credința într-un Dumnezeul Creator și Izbăvitor polarizeazăîn jurul său întreaga viață socială, religioasă și chiar politică a po porului ales. În ebraica biblică erau doi termeni prin care seexprima întreaga atitudine spirituală a omului: este vorba de sub-stantivul emunah ce derivă din radicalul verbului aman utilizat
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
după afirmația lui Olivier Clement<footnote Olivier Clement, Viața din inima morții, traducerea Claudiu Soare, EdituraPandora, 2001, p. 77. footnote>. Credința trebuie să fie lucrătoare după cum o concepeau și promovau profeții Vechiu-lui Testament. Ei propovăduiau o credință într-un Dumnezeu Izbăvitor și Răscumpărător. Pentru a accepta revelația divină, transmisăprin ei, omului îi este necesară credința. Ea apare în Vechiul Testament ca o cale pe care Dumnezeu Însuși o arată omului spre a fiparcursă spre a ajunge la El: „Ieși din pământul tău
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
răspuns dat de om unui Dumnezeucare I se descoperă și îi vorbește<footnote P. Paul-Marie de la Croix, O. C. D., L´Ancien Testament Source de Vie Spirituelle, Les Études Carmelitaines chez Desclée de Brouwer, 1952, p. 555. footnote>. Fără credința izbăvitoare și răscumpărătoare a Vechiului Testament nici credința mântuitoare aNoului Testament nu și-ar afla temeinicia. Evenimentele miraculoase cu care este întrețesută istoria fiilor lui Israel dă certitudine șicreștinilor despre intervențiile salvatoare ale lui Dumnezeu înistoria omenirii. Celor care cu bună
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Eu pe voi” (Ioan 13, 34), până la slava lor prin Jertfa Sa. Deci, această iubireeste răspuns la iubirea Lui, a cărei putere este iubirea față de El:„Te voi iubi, Doamne, tăria Mea. Domnul este întărirea mea și scăparea mea și Izbăvitorul Meu” (Psalm 17, 1). Această iubire este te-melia mărturisirii credinței în unitatea de cuget (Filipeni 2, 4-5).Acestor inimi se adresează, apoi, chemarea liturgică: „Ușile, ușile,să luăm aminte cu înțelepciune!”. Această chemare se referă, nu ladeschiderea „Ușilor Împărătești”, ci
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ciufuți bătrâni", ci și tineri chiriași buni de exploatat pentru plata datoriilor, asupra seninătății cu care soții sunt înșelați în propriile camere, asupra unei lumi corupte și desfrânate, reflectate cu obiectivitate. Ultimele replici din roman sugerează clar resemnarea și detașarea izbăvitoare în raport cu mizeria umană întâlnită la tot pasul: "Rea e lumea, coană Tincuțo!... -E dată dracului. Mai vrei un ceai?"103 Astfel, ceea ce reprezintă marca diferențiatoare față de viziunea caragialiană este, așa cum spuneam, dramul de înțelegere din privirea umoristică asupra lumii descrise
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
te-ai și pomenit, că te-a cuprins... te zbați... ea te potopește cu gura și se împinge în tine și te împinge (Băiatu arată către pat) că om ești [...] Ce să facă acum bietul băiat ?...110 Elocvența se dovedește izbăvitoare și în cazul lui Mihnea, așa cum se întâmplase cu "junele Ziței". Totuși, în acest episod, Băiatu și Bănică Nisipoiu par a fi replici în oglindă ale lui Rică Venturiano și, respectiv, Titircă Inimă Rea. În timp ce "bagabontul" intră pe fereastră și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cunună duminică."68 Asistăm, așadar, la o demonstrație a eficienței practice a absurdului, întrucât fantazarea bazată pe suita de căutate inadvertențe și inversiuni năucește și, în definitiv, salvează. Interesant este că și personajul arghezian pare perfect conștient de aceste virtuți izbăvitoare ale absurdului comic și recurge la vertijul de nonsensuri tot pentru denaturarea biografiei: PREȘEDINTELE: Să o luăm sistematic: Tatăl dumitale avea mustăți? ACUZATUL: Era cu cinci ani mai tânăr ca mine. PRESEDINTELE: Dar doamna mama dumitale? ACUZATUL: Când m-am
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai mărunte detalii ale acțiunii cotidiene. El nu este alcătuit numai din reflecțiile a trei sute de filozofi, ci și din experiența a nouă sute de mii de militanți."285 Mircea Eliade afirmă că marxismul a preluat mituri eshatologice asiatico-mediteraneene, ca rolul izbăvitor al celui Drept (proletariatul), plus o ideologie mesianică de sorginte biblică, cu rol profetic și soteriologic al proletariatului, lupta finală Bine-Rău, urmată de victoria inevitabilă a Binelui, care consfințește ieșirea din Istorie și astfel Vârsta de Aur, milenarismul.286 Lucian
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și vid. Să oferim un loc unor eșecuri Venite de niciunde, ca un vânt, Ce-au învățat să completeze cecuri Dar au uitat, firește, cine sunt. Ar fi momentul să ne dăm deoparte Din toată oboseala asta grea, Să implorăm izbăvitoarea moarte, Să nu mai fiu al tău și tu a mea. S-ar bucura, sărmanii, să ne lase Închiși într-un azil uitat, mizer, Eventual cu mari dureri în oase, Eventual legați de-un pat de fier. Să ne prefacem
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]