389 matches
-
român ca grai și suflet. N-a putut să plece. România nu i s-a părut un "spațiu sleitor", dimpotrivă. "Săracii de ei! Sorb vin negru și mănîncă icre, tot negre. Sînt în stare de doliu pentru țărișoara lăsată de izbeliște", îi ironiza pe fugarii politici. Și avea dreptate. Dar n-ar fi plecat, s-ar fi organizat cu "cocorii" o altfel de rezistență contra slugoilor ambițioși, înjugați la arta cu mesaj. Desculții nu i-ar fi interzis pe culți, în numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
neant, măcar aș ști câți am inventat?! Un gând năstrușnic, insinuant, care îl făcu să zâmbească la fel de strâmb cum zâmbise întreaga dupăamiază. Al doilea gând infiltrat în mintea sa tulbure/tulburată îl trimise direct către laptopul rămas până atunci de izbeliște. Sau căzut în dizgrație, așa cum se întâmplă cu aceste scule ale vremurilor moderne atunci când scriitorul s-a plictisit să scrie prostii pe care - este convins de asta - nu le va citi nimeni, niciodată. Se înșurubă în scaun, își trozni degetele
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să se teamă că o să aibă de suferit de pe urma purtărilor lui naturale prin anchete fără capăt, spovedanii și desvinovățiri. Așdar, fra' Tommaso, în ținutul Gerace bântuie ciuma și face victime? Au fost niște zile îngrozitoare. Câmpiile au fost lăsate de izbeliște ca lumea să se ferească de călători; toți ce nu erau din partea locului, erau considerați a fi răspânditori de molimă și exista teama că acești străini s-ar fi strecurat chiar noaptea pentru a infecta lumea. Așa că, Fulvio Vua, primarul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
un evantai, procesiunea se îndreptă spre ieșire. Doar primul bărbat psalmodia cuvinte de neînțeles, ceilalți îl urmau fară să scape din vedere flacăra lumânării. Se aflau la marginea unui sătuc pe jumătate ruinat de alunecări de teren și lăsat de izbeliște. Au trecut de poarta unei clădiri joase și lungi. În fața ochilor lui Tommaso, a lui Mario del Tufo și a prietenilor, se desfășură un spectacol îngrozitor: mai multe femei, complet goale, erau întinse pe prispa de pământ; aveau plăgi oribile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în trecere pe-acolo. Era încă lumină și, pe neașteptate, au fost atacate de o puzderie de tarantule ieșite din puțuri secătuite, din mărăciniș, din crăpături de stânci, din cariere de piatră, din pârloage, din case coșcovite și lăsate de izbeliște. Câțiva dintre noi au asistat la acea grozăvie: tarantulele putrezeau una-ntr-alta și la trecerea lor lăsau în urmă niște bale purulente și un miros de nedescris. La un moment dat au dispărut fără urmă. Acest lucru se repetă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
chiar și de cei, ce cunoscându-i operele, se temeau să nu-i devină complici. Papa Urbano, după primirea entuziastă, după prietenia și experiențele de magie și după învățămintele primite în legătură cu influența aștrilor și alte tainice inițieri, îl lăsase de izbeliște, compromis fiind și rău văzut de sinod și, deci, temător de a fi el însuși considerat eretic dacă s-ar fi opus tuturor. Existau însă cei care voiau să-l vadă pe rug și zvonurile ajunseseră și la urechile lui
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
presus decît celălalt - Beigbeder este simpatizant comunist, de chichi, desigur -, În care indivizii trăiesc fără să știe de ce, dar n-au de gînd să se sinucidă, În care cred că se Îndrăgostesc, dar la o adică Își lasă iubita de izbeliște, care au citit printre picături niscaiva literatură pe care se mulțumesc s-o maimuțărească În calambururi gratuite. Pornind de la titlu: Mémoires d’un jeune homme dérangé sînt mustățile puse titlului Mémoires d’une jeune fille bien rangée din 1958 ale
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
iar după ocuparea Babilonului în anul 539 î.e.n. de către perși, devenind liberi după prăbușirea imperiu asirian puteau să se întoarcă la baștină, mulți au iubit ,,robia străină” mai mult decît libertatea din propria patrie și așa sărmanii au stat de izbeliște la poftele atîtor urîcioși. Asta nu prea sună a robie babiloniană care a durat 70 de anișori de chin și prigoniri cum meșteșugit ne cîntă ei! Menționez că regii asirieni îi obligau pe cuceriți să le venereze zeii - statuile lui
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
a pălit inspirația lui Iahwe în moalele tigvei, damblagitul a luat-o pe coclauri să împrăștie minuni și lauri dar ursita, afurisita, i-a stat în cale și munca lui de trei parale și acelea chioare s-a dus de izbeliște, fără opreliște cum îmbufnat a constat el la capăt de drum înfundat. Chiar în timpul apostolatului început pe la anii 34, vede că nu toți ivriții erau dispuși să-i asculte prostiile și au fost încercări ale celor tăiați împrejur de a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ia de la ei aceste precepte religioase. După distrugerea capitalei statului get în anul 106 de că-tre armatele romane, acest cult răspîndit pe un teritoriu atît de întins a rămas fără un centru de îndrumare la fel cum copii rămîn de izbeliște atunci cînd le mor ambii părinți. Situația a dus la apariția unor variante a religiei geților în Asia și Galileea care le-a dat mare bătaie de cap celor ce au studiat începuturile creștinismului. În religia mandeenilor un rol foarte
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
romanului trece progresiv în plan secund, mimeticul fiind subminat atât din direcția supranaturalului (temeliile orașului erau înfipte în carnea unui imens animal), cât și din direcția autoreferențialității (autorul apare în final ca un deus otiosus care și-a lăsat de izbeliște lumea ficțională). De altfel, asemănătoare sunt temele și tehnicile folosite în piesele de teatru, care, în pofida numărului lor mare, nu cunosc variații tipologice, ci doar graduale, evantaiul dramatic deschizându-se între doi poli: politicul și metateatralul. E drept că o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
a fost o "comandă specială" pentru a zăgăzui vorbele despre otrăvirea cărturarului -, ci de o moarte hărăzită printr-o voință mai presus de fire. Și, pe drept, cei doi cărturari bucovineni meritau această sublimă izbăvire într-o vreme de tristă izbeliște culturală. Nu meritau însă uitarea care i-a învăluit vreme de-o jumătate de veac". E o "uitare" pe care ultimul diriguitor interbelic al revistei "Convorbiri literare", cu adevărat nu o merită. I.E. Torouțiu rămîne în literatura română un istoric
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
fost potrivnice. În primăvara anului 1945, din Spitalul Socola ("Azilul de alienați", cum i se spunea pe atunci) a fost evacuat aproape tot personalul și circa 90% din bolnavi plecând în refugiu la Târnăveni, în Ardeal. Pavilioanele spitalului rămăseseră de izbeliște, cu un personal extrem de redus și cu bolnavi netransportabili și mai ales nerecuperabili. În această perioadă, timp de un an de zile dr. Blumenfeld a fost printre puținii, dacă nu chiar singurul medic, care venea la spital, asigurând asistența medicală
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
inclusiv pe sine însuși, pe planul doi. După cum pe drept cuvînt spunea Theodorescu, bibliotecarul și biograful său: "Neamul românesc" și Iorga jusnalistul politic au avut clipă de clipă un singur țel: interesele României. Iorga nu l-a lăsat niciodată de izbeliște pe nici un evreu care se identifica cu România, lăudîndu-l, apărîndu-l și dîndu-l drept exemplu. Ceea ce nu l-a împiedicat să-și continue atacurile împotriva altor evrei. Astfel, în cele mai tensionate momente ale acestor ani de istorie, Iorga l-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]