1,385 matches
-
pe cineva asa de frumos? Frumoasă se făcuse și ea. Moștenise trăsături de la amândoi părinții, și culmea, pe cele ,,bune și frumoase”! Dar acum, după ce-l revăzuse, chiar și pentru o clipă, la o analiză mai amănunțită, Maria remarcă asemănarea izbitoare cu tatăl său. Era înaltă, subțire ca o trestie, cu tenul fin, imaculat, cu ochi pătrunzători ,dar blajini în același timp, avea un păr negru, mătăsos, ușor ondulat, și o ținută...impecabilă. Atrăgea privirile tuturor din jur, dar a nimănui
ÎNGER SAU DEMON CAP.III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382825_a_384154]
-
că măsurile aplicate de Slovacia, la care am făcut referire, nu au fost criticate de țările membre ale Uniunii Europene, ele nefiind considerate nici nelegale, nici antidemocrate, nici antieuropene, nici antimaghiare! Fie și la o simplă privire este evidentă asemănarea izbitoare a modului de acțiune practicat de Ungaria, în virtutea doctrinei hungariste a neorevizionismului, extremismului, exclusivismului etnic, separatismului teritorial și șovinismului, în cazul Slovaciei și României! Toate situațiile din Slovacia, enumerate mai sus, s-au petrecut copie la indigo în România. Trebuie
Lecție de patriotism de la Slovacia! Colonel (r) prof. Claudiu Aiudeanu [Corola-blog/BlogPost/92489_a_93781]
-
că Stoker nu a călătorit în România, înainte sau după ce a scris capodopera în care vorbește despre Dracula, proprietarii afirmă că “descrierea imaginară a Castelului lui Dracula, așa cum apare el în gravura tipărită în prima ediție a romanului «Dracula», este izbitor de asemănătoare cu cea a Castelului Bran”, remarcă Daily Mail. Castelul Bran atrage în fiecare an aproximativ jumătate de milion de turiști. Cei care vor vizita fortăreața vor descoperi un frumos edificiu, chiar dacă are sau nu legătură cu vampiri, mai
Castelul Bran, edificiu misterios, care atrage legiuni de fani ai vampirilor [Corola-blog/BlogPost/93309_a_94601]
-
nu fac eu pentru un compatriot ilustru? Poți să sari peste pasajele care Îți sunt cunoscute, treci direct la capitolul Misiunea: acolo se află ce te interesează. Succes și așteptăm impresiile specialistului. Afurisită, ca de obicei! 17 Impresia cea mai izbitoare pentru specialistul care eram, la contactul cu textul recomandat, a fost aceea că el datează din vremuri foarte vechi. Mă exprim cu toată precauția necesară, dar Îmi era evident că multe pasaje dispuneau de un sound aparte, foarte asemănător pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
manipulat de un dictator obtuz și retrograd - iată nonsensul! - dacă noțiunea de patriotism devine o frumoasă emblemă pentru edificiile masacrului și ale teroarei - vezi absurdul! - ca să nu mai vorbim de Însuși sensul de a fi al spiritului, asemănările sînt prea izbitoare, gîndește-te ce enormitate, cuvîntul „Weltanschauung“ extins la „Weltanschauungsstaat“ care În numele unității de gîndire a Întregului popor sugruma de fapt libertatea de manifestare a spiritului uman. Știi la ce a dus asta. Cum a putut muncitorul cinstit din Germania să pronunțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a insistat ea. Va fi fabulos. Jacques a adus un DJ tocmai din New York pentru seara asta... Familiile Hammond și Frank își făceau ieșirea triumfală, ca și cum ar fi pășit pe un covor roșu invizibil din centrul încăperii. Erau un grup izbitor; femeile elegante, bărbații chipeși, o aură de bani și putere plutea deasupra lor. Catherine Hammond și-a ridicat gulerul de blană bleumarin ca să-și acopere gâtul, ținându-l cu o mână învelită în mănușa de piele întoarsă. Judith Frank mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
diferență care, așa cum crede Stein, i-ar da lui, un om al veacului nostru, dreptul de a se pune mai presus de oamenii epocilor trecute și că, dimpotrivă, lipsește orice diferență între Stein și aceștia, tocmai acest fapt explicând asemănarea izbitoare a relațiilor dintre oameni în ambele epoci. Că, așa cum astăzi oamenii foarte bogați, în veșminte de lux, călătoresc cu vagonul de dormit, tot așa atunci, deși în alt fel, oamenii foarte bine îmbrăcați călătoreau în carete căptușite cu mătase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
apărură invadate de oameni care purtau în piept autocolante având scrise, roșu pe negru, cuvintele, Eu am votat în alb, la ferestre erau atârnate afișe care declarau, scris cu negru pe roșu, Noi am votat în alb, dar cel mai izbitor, agitându-se și avansând pe deasupra capetelor manifestanților, era un râu interminabil de drapele albe care avea să-l facă pe un corespondent dezorientat să alerge la telefon ca să-și informeze ziarul că orașul se predase. Megafoanele poliției strigau în gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
i se părea imposibil să nu stârnească drept răspuns o iubire la fel de mare. Însă studiul pe care l-am întreprins asupra caracterului lui Strickland suferă de un defect și mai grav decât necunoașterea multor fapte. Pentru că au fost evidente și izbitoare, am scris despre relațiile sale cu femeile. Și totuși, ele nu reprezentau decât o părticică infimă a vieții lui. Este o ironie faptul că ele au afectat atât de tragic alte persoane. Viața lui adevărată consta doar din visuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ai trecutului. Mă tem însă că am prea puține lucruri care să merite într-adevăr să fie notate. Strickland nu era amator de dialog și nu avea nici un fel de dar pentru a formula ceea ce avea de spus în expresia izbitoare pe care să și-o amintească ascultătorul. N-avea apetență pentru vorbe de duh. Umorul lui - așa cum se va vedea, dacă am izbutit cât de cât să reproduc conversația lui - era sardonic. Replicile îi erau aspre. Uneori te făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de altfel, strămoșii tuturor, dar nimeni nu-și mai aduce aminte și oricum puțin le pasă. Am văzut un portret al fetei, din vremea căsătoriei, agățat în vestibulul Castelului. Pictorul venise de la Paris. Surprinsese pe chipul ei sfârșitul apropiat. Erau izbitoare paloarea aceea de viitoare moartă și resemnarea din trăsăturile feței. Prenumele ei era Clălis. Nu-i un nume banal, și e foarte frumos gravat în marmura roz a mormântului său. În parcul Castelului, un întreg regiment ar putea fi cantonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cronica aia teatrală, nu vrea să-i vadă Neli privirea, strânge din buze, pleoapele i se adună într-o linie-laser, ochii ei pătrunzători trec prin text, parcă hipnotizează cuvintele, le prinde și le ia cu ea, expresia de vultur e izbitoare. Mă rog, e viziunea ei!, își schimbă privirea, glasul, încearcă să recite cald-artistic, așa cum vorbea când înregistra clipurile publicitare de la televiziune, când încerca să își moduleze glasul și silueta după textul în care vorbea de una, de alta (mâncați bomboanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ai nici o înțelegere pentru mine. Și Loredana oftează cu adevărat, dar nu uită că Vichi nu înseamnă nimic, e bine de ținut minte, ochii ei sclipesc dur, oțel, își lasă pleoapele în jos, tocmai ca să ascundă privirea ei celebră, expresia izbitoare de vultur, puterea. Loredana are intuiția omului din fața ei și răbdarea de a-l învinge sau de a-l cuceri, depinde de scop. — Nu înțelegerea contează acuma între noi. Contează să știi cine sunt eu... V. NEVESTE — M-am însurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aprinde încă o țigară, scutură scrumul scurt, îl aruncă așa, ca pe un gândac, i-a trecut tot plânsul, e dreaptă și tare, fără nici o emoție. Se uită spre poartă lung, are privirea ca o lamă de oțel, cu expresia izbitoare de vultur... Nu mai vine bărbatul ăsta al meu, și astăzi stă pe străzi până târziu, scormonind cu privirile toate fetele blonde și înalte! Sub mărul cu o sută de mii de brațe și nouă fețe, așezate la masa rotundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
parte, fiindcă ora unsprezece i-a găsit pe Isabelle și pe Amory așezați pe canapeaua din odăița de lângă biblioteca de la etaj. Ea știa că formează un cuplu frumos și părea că se abandonează exclusiv acelei izolări, În timp ce frumuseți mai puțin izbitoare se foiau și pălăvrăgeau la parter. Băieții care treceau prin fața ușii le aruncau priviri invidioase; fetele care treceau se mulțumeau să râdă și să se Încrunte, devenind mai Înțelepte În sinea lor. Ajunseseră acum la un stadiu bine definit. Schimbaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ceva? - Tânărul de la volan a fost rănit prin prăbușirea unui borcan de murături. Nu, de domnul Popa nu zice nimic. - Nu zice nimic, înseamnă că n-a pățit nimic. - Din mulțime și-a făcut apariția o femeie de o asemănare izbitoare cu Maica Tereza... - Da, tu, Maica Tereza! - Care a încălecat cu siguranță pe motocicletă, dispărând cu tot cu necunoscuți din ochii înlăcrimați ai martorilor hierogamiei. - Da, au dispărut. Poliția? Nu știu. Ce-a zis poliția? - Nu scrie. Dar o să zică în curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
centru. — Pe voi, când vă întoarceți, nu vă așteaptă nimeni? zise Getta 2. — Ba da, de obicei trimiteau un titi-car să ne ia de la navă, răspunse Felix nedumerit. Într-un târziu, ajunseră la sediu, trecând pe lângă navele noi ce semănau izbitor cu niște combine „Gloria”. În cabina portarului nu era nimeni. Intrară în clădire și Felix S 23, cu siguranța cunoscătorului, îi conduse pe coridoare spre biroul lui Iuliu Corodan, directorul centrului. Bătu la ușa camerei și intră însoțit de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
pitoresc; ele exprimă mijloace poetice, alternanțe de național și ezoteric, spre a deschide o perspectivă interioară a ideii. Universul poeziei barbiene este un univers abstract; poezie antimuzicală, tinzând să ucidă retorica, poezia d-lui Barbu, în aspectul ei cel mai izbitor, realizează o serie de tablouri mentale. Prin răcirea în sferele platoniene ale emoției, prin eliminarea ei aproape, se refugiază în aride peisagii cerebrale, în versurile mai ermetice, sau se colorează de o picturalitate a ideii, în vastele sale poeme, între
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
compania unor citate mai mult sau mai puțin celebre“. “Există încă un popor român din care nu ne e rușine să afirmăm că facem parte“ spune Manega în “Cine suntem“ din platforma online “Certitudinea“. “Statul de Țară“ al său “seamănă izbitor în privința expertizei istorice, a diagnozei sociale a motivației și a reperelor de bune practici (preluate din experiența sistemelor britanice) cu Teoria Statului Organic al lui Mihai Eminescu. “Lira Tracă (la care cânta Orfeu) are virtuți de brand național“, susține “naivul
PANEGIRIC EMOŢIONAL- ÎMPLINIRE, ARTICOL DE PROF. PETRECURTICĂPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363968_a_365297]
-
finitudinii. Când își alcătuiește cu migală confesiunile, nu poți să nu arzi dimpreună cu spiritul acestui ”altfel” de slujitor al Creației, pentru că la el totul se prezintă articulat într-o vibrație particulară a trăirilor, o vibrație neobișnuită, nu a contrastelor izbitoare, ci una cuminte, melancolică, încărcată până la esență de o sensibilitate lucidă, capabilă de continuă reîntoarcere în miezul unei temporalități deja apuse și, deopotrivă, purtătoare de o memorie incandescentă a punctelor fixe, tainice, din propriul său parcurs ontologic: „Trec pragul de
GEORGE GOLDHAMMER ŞI ARTA DE A IMORTALIZA TIMPUL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362854_a_364183]
-
cu barbă. Doar că de data asta, fără ca Mitru să observe, fiindcă era ocupat cu Moș Crăciun, curierul dăduse fuga pâna la unul din corturi și-și schimbă hainele cu cele roșii. Acum erau îmbrăcați la fel și asemănarea era izbitoare, încât n-ai fi putut să spui care dintre cei doi era Moșul și care era curierul. În timpul în care Moș Crăciun și Mitru stăteau de vorbă și se îmbrățișau, se auzi foșnind ceva, dar nimeni nu dădu vreo importanță
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
acel autobuz ce mă ducea la „Zinca Golescu„ al meu colegiu... Au trecut aproape toate vagoanele prin Podul Viilor,pe deasupra mea, în viteză... Locomotiva șuieră undeva , departe, semn că trenul tocmai a ieșit de pe podul infernului! Îmi veni mirosul acela izbitor din copilărie și un gust metalic , toate îmi creară un disconfort aproape identic cu cel de odinioară. Nu ! nu e de mers pe jos, nici acum! Ieșii la lumină din umbra răcoroasă și chemai un taxi. „Mergem în nord...Alunului
INTERSECTĂRI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364151_a_365480]
-
Vei ajunge oricum în fața plutonului de execuție./ Eu voi fi doar o salcie, un martor natural./ Auzi cum geme salcia în vânt, auzi?” Sau: „Am întâlnit pe o insulă pustie o celebritate./ Cine spune asta ? Întreabă respectivul./ Avea dreptate. Semăna izbitor cu Homer,/ dar era un biet pacient fugit dintr-o detenție.” Defilarea asociativă aleatorie a ideilor redă parcă întregul vălmășag de gânduri din jurul unei stări sau al unei idei. Cu un înșelător aer de amuzament, poetul survolează nori de esențe
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
nord-vest, iar cealaltă parte, dinspre dreapta, a orașului, numită Kobe, se întinde către nord și este locuită de străini. Aruncând o singură privire spre țărm, îți dai îndată seama unde locuiesc japonezii și unde străinii: cartierul Kobe ți se aruncă izbitor în ochi prin mulțimea clădirilor sale frumoase, în timp ce Hyogo ca atare pare de departe a fi un târgușor, judecând după case. Nici la Nagasaki nu ai putea vedea asemenea și atâtea clădiri frumoase ale străinilor câte sunt la Hyogo. Se
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
fantoma care a urmărit-o toată viața și de care reușise să se detașeze în ultimii ani, de când copii se făcuseră mari. Era parcă Viorel cel de acum peste douăzeci și cinci ani deghizat în femeie. Semăna desigur și cu Ramona destul de izbitor. - Ce s-a întâmplat mami, întrebă Deea speriată, văzând schimbarea la față a mamei sale și se repezi să o sprijine să nu cadă. Se aplecă să ridice bucata de lemn căzută pe jos. Mă sperii. Te simți bine? Parcă
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]