448 matches
-
foarte bine aleși, cu o excepție paradoxală! autorul Constantin Popa, care este și interpretul rolului principal. Nu că actorul nu s-ar achita cu totul onorabil de sarcinile impuse de regie (ba chiar bănuiesc că este unul din cele mai izbutite roluri ale sale din ultimii ani), dar cred că linia generală a personajului a fost gîndită într-o cheie prea blajină, prea bonomă, ceea ce estompează în mare parte tragismul condiției sale umane. Îl secondează, în schimb ireproșabil, Violeta Popescu (Mina
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de quadri riportati (vezi figura 105). Wolfgang Schöne a subliniat că privitorii simt o nevoie puternică de a rezolva această contradicție ciudată uitându-se la picturile de pe tavan oblic, și nu de dedesubt. De fapt, Schöne susține că cele mai izbutite decorații ale plafoanelor au fost realizate pentru a fi privite oblic. Este adevărat, mai ales pentru picturile care par să continue structura arhitectonică prezentând o scenă celestă care ar putea fi zărită prin acoperișul deschis. Schöne observă în astfel de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
am spus/ speriatului, zburlitului suflet,/ ce seamănă cu o pasăre jumulită." Înspăimântată de singurătate nu-și mai găsește nici un suport: "stai acasă, i-am spus,/ dacă te sperie piața, mașinile,/ ochii de lup care licăre-n șiruri/ mereu curgătoare." Rămân izbutite descrierile orașului și ale străzilor bucureștene: ("Geamlâcuri de han și absurde vile maure,/ case scunde cu cișmele în curte și poteci de scânduri,/ și umbrarul de viță"), însoțite de un sentiment de însingurare dar și de înstrăinare: "Ca un câine
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mult mi-aș dori...). În laboratorul acesta, așa rece-științific, așadar alienant, cum îl resimte adesea, poetul devine stăpânul absolut al stilurilor și registrelor pe care arată că le poate mânui cu abilitate, dovedindu-se capabil să dea experimentelor celor mai izbutite o notă de șarm inconfundabil, precum aceea din savurosul melting pot rezultat din amestecarea De mână a câtorva ingrediente-bază (poezia folclorică, Eminescu și Arghezi). Dar, oricât de amuzantă ar părea, joaca de-a Dumnezeul formulelor (literare) nu îi oferă celui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unor copii, Identitate, despre lumea țiganilor nomazi, Aproape de nuci, povestea unui cimitir semifantastic, legând miraculos lumea celor plecați de cei vii, Luna în crivăț, imaginea copilăriei furate etc. Cea mai reușită nuvelă este Ploaie curată, având ca motiv central dragostea; izbutită este și Lacătul apei, un „scurt roman”, unde personajul principal, Petre Găitan, un om dârz, puternic, dependent iremediabil de glia sa, pare un amestec de Ion și Ilie Moromete. Povestirile refac un peisaj familiar, idilic, pitoresc, dar uneori violent, dur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287918_a_289247]
-
moralizatoare și cea ușoară, naiv „captivantă”, R.-N. ratează șansa de a scrie literatură adevărată, paginile lăsând impresia că sunt fie niște compuneri didactice cu ambalaj literar, fie o producție artificială, ieftină, de coloratură melodramatică. Doar parțial există și secvențe izbutite, axate în special pe relatarea unor situații dramatice, care au darul să miște pe cititorul mai sentimental. O prelucrare după Doamna de Ségur (Bietul Tudorel!, „roman pentru copii și tineret”, 1921), traducerile - din Maupassant, Sienkiewicz, Gorki - ar putea fi și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
fabulos și mitic. Cadrul multor întâmplări fiind satul din regiunea sud-vestică a țării în anii războiului și ai secetei, ele oferă suport unor stări alienante, provocatoare de exasperări paroxistice, de proiecții demențiale, de halucinații. Sunt particularități care, în cele mai izbutite nuvele, ies nu doar din calapoadele strâmbe ale realismului socialist, ci din orice tipare consacrate ale literarului și devin în romanele de maturitate constituenți formativi ai unui stil de o noutate deconcertantă. Printre cei dintâi, P. a dărâmat zăgazurile din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
că elevii stăpînesc în mod fundamental aporturile acumulate de cei care au gîndit înaintea lor, că au fost ajutați din plin pentru a observa și a căuta, că dau dovada de interesul și zelul pe care le generează o acțiune izbutită" (16, p. 85). Acest obiectiv, limitat la dobîndirea cunoștințelor, nu este considerat de Skinner ca o consecință a posibilităților mărginite ale instruirii programate; este un punct de vedere principial asupra scopului procesului de învățămînt. Este adevărat, nu se neagă existența
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de elevi, în care se încearcă să se răspundă la următoarele întrebări: cum cunoaștem colectivul de elevi, cum putem interveni pentru dirijarea și constituirea lui și cum putem constata și aprecia evoluția colectivului de la o etapă la alta (33). O izbutită îmbinare a caracterului teoretic cu cel practic oferă lucrarea Pedagogia în fața grupului spontan de copii, de MIRCEA ȘTEFAN, prin care se propune extinderea acțiunii educative a școlii, și a familiei, asupra întovărășirilor spontane (34). Problemele grupului în special "clasa de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fel de tunel întunecat și lung, cu numeroase și puternice elemente de coșmar. E o hrubă, un canal, e un maț subpământean, rece și profund ostil, e o mină stearpă, e un crater de vulcan stins, e o destul de izbutită imagine de iad decolorat. [...] Din prima zi constat în toată celula o sete grozavă de poezie, învățarea pe dinafară a poeziilor este cea mai plăcută și mai neostoită distracție a vieții de închisoare. Fericiți cei ce știu poezii. Cine știe
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
frescă amănunțită, cu personaje istorice reale ori inventate, cu dragoste și „revoluții”, diplomație și bătălii, strategii și intrigi, unde singurul dușman al protagonistului pare a fi timpul scurt în care trebuie să realizeze imposibilul. Tetralogia Vulturul este și cea mai izbutită parte a unui masiv ciclu epic. Ca autor al câtorva piese de teatru, T. eșuează uneori tocmai prin schimbarea mediului său preferat, istoric, cu acela social, concentrat asupra banalului cotidian contemporan: Nedeia inimilor (reprezentată la Timișoara și Oradea, în 1959-1960
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290165_a_291494]
-
Teatrul Național din Iași, C. a tălmăcit un mare număr de piese, cu deosebire vodeviluri, care au fost jucate mai bine de un deceniu. Ca scriitor, C. a început cu prelucrări și a continuat, în linia „Daciei literare”, cu destul de izbutite povestiri despre Pepelea - snoave extrase din folclor. În 1844, îi apare volumul O călătorie la Constantinopoli. În 1846 oferă Teatrului Național din Iași vodevilul propriu Soldatul prujitor. Bazată pe quiproquo, intriga este derulată cu îndemânare, fără însă a fi susținută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286316_a_287645]
-
mai ales în prima parte, Vară vrăjmașă este și unul de atmosferă, o atmosferă grea, peste care apasă suspiciunea, mentalitatea dogmatică a activiștilor, așa-zisa „morală proletară”, tragediile „luptei de clasă”. De aici, și valoarea lui de document. Cel mai izbutit este însă Prețul singurătății, roman de un realism crud și totodată carte animată de o aspirație spre ideal și de un fior de poezie. Prin sondaje în timp se ajunge la momente tragice ale istoriei dinainte de al doilea război mondial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
din urmă fiind singura "facultate" prin care omul ar putea deveni om deplin; adică supraom. Cum precizam mai sus, chipul omului nobil apare mai cu seamă în lucrările de maturitate; de asemenea, în ultima lucrare încheiată: Antichristul. Surprinzător, tipul filosofului (izbutită imagine a "omului nobil") este foarte apropiat de imaginea omului de vocație construită de C. Rădulescu-Motru. Este dincolo de orice îndoială, cel puțin pentru faza de mijloc a creației lui Nietzsche, ideea determinării culturale a tipurilor umane "îmbunătățite", de vreme ce ele sunt
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
își ucide sinele rătăcit și orice ideal (Umbra) și chiar pe Dumnezeu (Cel mai hidos dintre oameni, Ucigașul lui Dumnezeu). Disperarea omului superior față de o realitate a cărei stare este împotriva omului ia formele amintite mai sus. Dar cea mai izbutită însușire a lui este că suferă nu de el însuși, ci de "omul așa cum este el". Punând alături, în unitatea ființei lui, caracterul reactiv ("ca expresie sublimată sau divinizată a forțelor reactive") și caracterul activ ("omul activ ca produs esențialmente
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
două maniere de a filosofa, adică în spațiul cuprinzând reconstrucții filosofice care înfăptuiesc explicit cunoaștere de sens antropologic, dar care, totodată, se deschid către actul re-cunoașterii de sine. Iar ca realizare a modelului de explicație antropologică, ea întrupează o formulă izbutită. Echilibrul ontologic pe care îl pune în act prezența omului în lume este, în personalismul energetic, rezultatul unei viziuni ecumenice asupra condiționatului natural, omului și Absolutului, articulată într-un veritabil sistem filosofic. Fiecare lucrare din alcătuirea personalisnului energetic (mai larg
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
tragediile ultimei conflagrații mondiale din unghi german se găsește în opera genialului W.G. Sebald (1944-2001), german el însuși, stabilit în Anglia (unde s-a și sinucis), care a scris în limba maternă câteva dintre cele mai sfâșietoare și mai izbutite cărți pe teme mergând de la distrugerea orașelor germane de către anglo-americani prin carpet bombing până la soarta evreilor. Această notă nu poate nici măcar schița programul unui travaliu urgent de revizuire, completare și regândire prin istoricizare a memoriei europene, prin care să se
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
epicureu, celebrând plăcerile vinului și ale amorului. Erotica lui, pastorală sau senzuală, jubilantă sau lacrimogenă, se împletește cu poezia naturii. De o anume grație și prospețime, fragmentul din epitalamul biblic Cântarea Cântărilor, transpus prin intermediul unei versiuni franceze, rămâne cea mai izbutită versificare a lui C., deloc străină de metrica și limba poeziei populare. Vâna scriitorului este însă mai ales una satirică. Din stihurile lui cu o cadență pe alocuri reflexivă se desprinde o intenție morală, care îi colorează într-un fel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286068_a_287397]
-
lume care 135 nu îngăduie mediocritate: versurile și iubirea. ” Duelul epigramistic în vremea aceea avea loc nu numai în ziare. Propaganda conservatoare din 22 februarie 1909 spune: „La geamul librăriei P. Frumuzache sunt expuse de câteva zile trei șarje foarte izbutite. Una a prietenului nostru, domnul C. Ștefănescu, reprezentând pe dl D. Hârlescu, G. Tutoveanu și V. Ghețiu și două ale domnului D. Hârlescu și D. V asiliu - Bacău.” Era și pe atunci, neîndoios, legea cu calomnia, dar în lumea intelectuală
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
restul mobilei și prin gesturile bătrânilor care cad în genunchi de spaimă. Analiza psihologică este remarcabilă, cu atât mai mult cu cât subtilitățile psihologice sunt marcate de efecte comice de limbaj. Teoria faimoasă despre ipohondrie reprezintă una dintre cele mai izbutite pagini de literatură comică. 3.2. Doi poli ai realității și ficțiunii Să urmărim, așadar, pe cei doi protagoniști de-a lungul progresului dramaturgic al piesei. Pornim de la costumația celor două personaje care este esențială și simbolică; Leonida este prezentat
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
dar eu voi da foc cerului cerul/ va surâde acestui incendiu”). Poemele pot fi considerate, totuși, exerciții de digitație, ținând seama de talentul de prozator afirmat cu brio la scurtă vreme, cu nuvelele incluse în Moartea din fereastră. Cea mai izbutită este piesa titulară, poveste - cu noimă alegorică - a unui bondar care se stinge captiv între geamurile duble ale unei încăperi, fascinat de peisajul verde-luxuriant de afară și înspăimântat de tenebrele din interiorul clădirii. De altfel, fiecare text pare să fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
cunoscută este Piima lui Neculai Dimachi asupra vistieresei Anica Roset, care a circulat sub un titlu dedus din conținutul poemului, Corabia pe valuri. Înzestrat cu simț de observație și nu lipsit de umor, D. a compus și versuri satirice, mai izbutite decât cele elegiace. Sprințara scenetă O adunare a trii cucoane, unde sunt ironizate cochetăria și mania clevetelii, vădește predispoziții de autor dramatic. În colaborare cu Costache Conachi și Dumitrache Beldiman, scrie Comedie banului Costandin Canta, ce-i zâc Căbujan și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286768_a_288097]
-
care este redactor), „Convorbiri critice”, „Bugeacul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Orizonturi”. La Bolgrad își tipărește în 1936 volumul Demonul. Alte nuvele îi vor apărea târziu, în „Pagini dunărene”. Fluente, versurile lui B. ce zugrăvesc „icoane neuitate de la țară” sunt anacronice. Mai izbutite sunt câteva pasteluri (Peisaj, Toamna în Bugeac). Însușiri mai variate relevă în schimb proza. În nuvela ce dă titlul volumului din 1936, ca și în Dinu Măgură, publicată în „Ramuri”, frământarea lăuntrică a eroilor în luptă cu „demonul simțurilor” e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285924_a_287253]
-
poetul o păstrează la distanță egală și de ispita intelectualismului greoi, și de aceea a ludicului facil. A. convinge de autenticitatea ei în versuri cel mai adesea libere, de o fluență discret tânguitoare, care îi reușesc bine. Poate cea mai izbutită poezie a primului volum, emblematică și pentru următoarele, este însă Drumul miriapodului, care, în prozodie similibaladescă, vorbește despre aceeași dramă a dez-identificării: „Pluteam în vis, pluteam în nori / Din carnea mea plecau popoare / Și un sânge negru sclipitor / Strălumina adânca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285395_a_286724]
-
și poeții „santinele”. Dar V. ține să își identifice ascendența în lirica ardeleană („Poeții ardeleni sunt dascălii mei/ [...] Cântecele lor îmi țin, adesea, dor de-acasă”), câteodată sonurile livrești adăugându-se fibrei sale oltenești. De aici își trag seva și izbutitele versuri pentru cei mici (Ceasul privighetorii), unele traduse în 1984 în limba cehă. În 1975 V. debutează și ca prozator pentru copii, cu un fel de „amintiri din copilărie”, Pană-Albastră în expediția neterminată, o carte despre un puști-erou contemporan și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290447_a_291776]