3,184 matches
-
văd, ca într-un vis tainic, cum stai în căsuța de pe malul apei, unde se întâlnesc cărări ce duc la moară. În jurul tău e numai tristețe, apele curg în vale cu vuiet puternic și plopii în umedul amurg doinesc eterna jale. Mi te închipui, frumoasă și firavă, cum taci îngândurată. Știu că nu ai bani și că poate în vatră nu ard decât vreo trei vreascuri rupte dintr-un gard, trosnind din când în când, cu flacăra lor care geme și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un copil. Prin noapte afară lung privești, iar o fată te întreabă ce vezi. Cu glasul plin de durere, îi spui că nu ai mai văzut nimic, ci doar ți s-a părut așa, ai avut o vedenie... Și apoi jalea te răpune, iar vorbele tale sunt ca un plâns de îngropăciune. Lumina dispare imediat, iar sufletul îți este iar umbrit de norii așteptării și dorului sfâșietor. Parcă te văd că într-un târziu, neridicând de jos a ta privire, cum
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Multe dintre ele mai trebuie însă retușate. În tot ceea ce fac, îmi amintesc de tine, de surorile cele dragi și de căsuța noastră. Parcă văd mereu vadurile cu ape repezi, zbuciumate, plopii copaci unduitori și subțirifoșnind, tânguiesc un cântec de jale și cărările neumblate, devenite un suflet al tăcerii sau al absenței. Acolo, parcă, te zăresc ușor la geam pe tine, în căsuța noastră. Aud parcă flacăra clipind în vatră din cauza puținelor lemne. Iubita mea mamă, ce mai fac surorile mele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sută de dolari, plus toată colecția lui de blonde tăiate cu grijă din reviste porno și cu care Își tapetase cabina ca să-i țină de urât până la Întoarcerea acasă. De ele s-a despărțit cel mai greu. De dor și jale s-a tânguit ca un muezin care Îndeamnă lumea la rugăciune. Era gata să dea și tirul la o adică pentru cinci litri de apă cu cifră octanică scăzută Întrucât pe acolo toate au gust de benzină. Cel puțin așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
durere? Scriu în cuvintele limbii mele, numai pe ele le percep vii, ca pe niște ființe. Numai în cuvintele limbii tale se întîmplă să-ți amintești de lucruri pe care nu le-ai învățat niciodată"††. Brăduț mi-a scris, cu jale abia reținută: "Habar n-ai de sentimentul ăsta: că aerul țării tale te protejează. Ești în gol dincoace, în gol". Așadar, înapoi la masa de scris, Iordana! Nu te gîndi la fărărostul muncii tale. Și-n nici un caz să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lentile Jung, lentile Poulet, lentile Todorov, lentile Spitzer. Deținea nu mai puțin de "cinci feluri de lectură". Și "al doilea suflu"! A mers cu foloase pe mîna proletcultiștilor; pe urmă, pe... postmodernism. Ce deontologie interioară?! Nu i-o fi fost jale cînd se uita în oglindă? Cîți vedea acolo? "Niște doi", presupune Șichy, sprijinindu-se pe Arghezi. Și ce încîntat a fost mereu de atitudinea lui, de poziția lui! Despre o ședință, din optzeci și ceva, cu Ceaușescu, zice: "Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bun simț. Ajungem, în cele din urmă, la Light, pronunțat ca-n lai-lai și Mitiță comandă două Fiesta-Hemingway. Se dovedește a fi bitter. "Cu o lacrimă de lămîie, mamă dragă". După ce-i spun că mă duc la Rusalin, i-i jale. Cutremurător! Un pictor ca o cîrtiță, e greu! Mă uit la el, fără să înțeleg de ce apelează la adverbul preferat de Liiceanu, cutremurător. Aflu că Rusalin nu mai vede cu ochiul stîng: Dreptul i-i pe ducă și el, mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
care Îi lua căpșorul În palme, Îl strângea la piept și-i acoperea obrajii bucălați cu calde sărutări, iar când o lacrimă izvora tainic din ochii pe care Îi ascundea de privirile copilului, Ochenoaia rostea cu un glas plin de jale și iubire, cu un ton inimitabil, sugrumat și plin de durere: -’Muța mamii, ’muța-mamii! Unde-i Viorița să vadă ce trandafir frumos are?! Va mângâia explorând fiecare picior al motanului, coada și mustățile, iar când atingea boticul fremătând și umed
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a Împletit meșteșugul cu arta, Într-o adevărată simbioză tainică. Dar Valerică-Va mai avea un motiv special de a fi atent la Victor; În timp ce lucra, Victor vorbea sau cânta. Știa foarte multe poezii de facturi diferite: eroice, de dragoste, de jale și până la cele „fără perdea”. Cu o voce baritonală, el cânta foarte frumos și știa zeci și sute de cântece diverse (chiar dacă nu pe de-a-ntregul, ca text!), de la doine și cântece de cătănie, celebra muzică de fanfară de la Valea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
trăsnit tare, dar ai tărtăcuța bună. Oieru îl sucește și răsucește și vede că omul nu dă semne că se trezește. Te duc eu acasă, dar dai un rachiu, da? Între timp, în casa lui Ion și Aneta era mare jale: Dă telefon lui frate-tu, grefierul, tremură Aneta. Fratele este trăsnit în moalele capului cînd aude vestea. Trebuia să-l lăsați acolo. Era legitimă apărare. Să-l aducem înapoi? Doamne ferește! Habar n-am ce-i de făcut acum. În casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
s-a născut și să-l legene... Și fiindcă știe asta și crede asta, moșul meu trăiește mereu de-atunci. Oare oamenii de ce-or fi murind ?! Întâmpinarea -Uite, știi, stăteam așa și mă uitam în urma lor... Parcă mă cuprinsese jalea. Nici eu nu știam de ce. O jale fără nume, venită deodată, așa, din senin... Cum îți spun, rămăsesem așa și mă uitam în urma lor... Dar... ce urme să lași pe piatră ? Bătrânul cobora treptele și mi se părea mie, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Și fiindcă știe asta și crede asta, moșul meu trăiește mereu de-atunci. Oare oamenii de ce-or fi murind ?! Întâmpinarea -Uite, știi, stăteam așa și mă uitam în urma lor... Parcă mă cuprinsese jalea. Nici eu nu știam de ce. O jale fără nume, venită deodată, așa, din senin... Cum îți spun, rămăsesem așa și mă uitam în urma lor... Dar... ce urme să lași pe piatră ? Bătrânul cobora treptele și mi se părea mie, sau se gârbovise și se împuținase nu știu cum... doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
or, un băiat nu plânge niciodată. N-am să mă fac de râs tocmai aici ! Mai bine să-i aștept pe ceilalți oleacă mai încolo... și să nu mă mai uit după el, că așa zice mama, dacă te apucă jalea când te uiți după cineva, i se întâmplă ceva rău... parcă moartea ar fi cine știe ce rău. Dac-ar fi fost așa, Dumnezeu, care ne-a ales pe noi să ne poarte de grijă, nu ne-ar fi lăsat să murim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ea, se făcea lumină... Acuma, mă gândesc c-o fi fost lumina soarelui de amiază, care juca în ochii ei... cum de-i vedeam ochii, că doar eram departe, n-aș putea să vă spun... Dar mi-a trecut deodată jalea după bătrân parcă privirea ei ștersese tot... Bărbatul și-a scuturat capul (i-o fi spus ceva, mi-am zis), iar ea s-a întors și a pornit după el. Mergea cu pași mici în urma bărbatului care ducea copilul... Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
chiar aici încercam s-o mângâi pe Marta, o vedeam și pe Maria, mi-era bine, cald, nu mai aveam greutatea aceea în piept, eram cu adevărat fericit... aș fi fost fericit pe deplin dacă n-ar fi fost atâta jale în casă. Veniseră și vecinii... dar n-am zăbovit mult să mă uit la ei. În jurul meu era lumină și cald și primăvară și ce voce caldă avea El... Ei da, L-am văzut pe El, prietenul nostru... Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și tăceam, cu El vorbea numai inima mea și eu eram toată în inima mea... Tot așa și aseară, ce rost ar fi avut să vorbesc... El știa. Doar atunci când a ieșit să plece, mi s-a rupt inima de jale... Aș fi alergat după El, să mă arunc la picioarele Lui și să-L țin, să nu plece... puțin, încă puțin, măcar o clipă... Te rog, Doamne, o clipă dintr-o viață întreagă... ce-i pentru Tine o clipă ?! Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dacă nu-l iubește pe tata, sigur că nici la mine nu ține. Deloc ! Parcă s-ar fi rupt băierile inimii și am izbucnit în plâns. Plângeam și pentru tata, și pentru mama mea cea frumoasă și care murise de jale, plângeam și pentru mine cât sunt de singur urlam și de ciudă că bătrânul mi-a făcut asta... Mai ales de ciudă ! Îmi era ciudă pe bătrân ! Niciodată n-am să mai vorbesc cu el ! Nici n-am să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
asta timpul nu mai trece pentru noi ! Mama : Cum ?! De-ai ști cât am mai blestemat clipa în care ți-am spus să prinzi picioarele timpului ! Credeam că ți-a trecut ! Dar nu, nu! (își ia capul în mâini, a jale) Tânărul : Ascultă-mă, bună mamă ! Știi că vroiai să mă dai la învățătură, chiar și acelui străin care-și zicea "Geamănul", un evreu venit pe la noi, în Kerala. Știi că el vorbea de Fiul Lui Dumnezeu care se născuse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
la contravizită, ai timp de refacere... Când soarele Își trimitea sulițele razelor dinspre chindie, Gruia pășea meditativ spre casă, pe ulița Sărăriei. Dealul Șorogarilor, luminat din plin, parcă Îi șoptea În cadența versului eminescian: „Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc, stele le scapără-n cale, Apele plâng, clar izvorând În fântâne; Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine”. „Așa ar fi dacă Eminescu nu ar fi fost de atâtea ori la <Hanul din Buciumă. Acolo
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tohoarcă ciobănească pe deasupra cojoacelor... Zadarnice fuseseră rugămințile și amenințările. Din fânar nu se mai lăsase drăcuciul dat jos, rânduindu-și viața așa cum îl ducea pe el mintea... Se scula de cum se crăpa de ziuă și se apuca să scârțâie a jale cântece din găidulca aia prăpădită a lui, nu i-ar mai fi luat-o. Cânta cu ochii pe jumătate închiși, ca un apucat, plutind în lumea lui. Dar, după ce cânta așa o vreme, lăsa găidulca din mână și începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
învățat când eram copil de-o șchioapă, de la un lăutar vestit... Ascultă și bagă bine la cap!... Și bătrânul se porni să plimbe arcușul pe coarde trist și tânguitor. Lui Culae aproape că-i dădură lacrimile ascultând, copleșit de o jale care venea din timpuri apuse și de la oamenii care purtaseră în sufletul lor acea jale. Ei, ți-a plăcut cântecul ăsta?... vru deadul să știe, când sfârși. Culae murmură că alt cântec mai trist și mai de jale nu auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la cap!... Și bătrânul se porni să plimbe arcușul pe coarde trist și tânguitor. Lui Culae aproape că-i dădură lacrimile ascultând, copleșit de o jale care venea din timpuri apuse și de la oamenii care purtaseră în sufletul lor acea jale. Ei, ți-a plăcut cântecul ăsta?... vru deadul să știe, când sfârși. Culae murmură că alt cântec mai trist și mai de jale nu auzise în viața lui. Da, trist și frumos cântec, încuviință bătrânul. Da' ia ascultă-l acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de o jale care venea din timpuri apuse și de la oamenii care purtaseră în sufletul lor acea jale. Ei, ți-a plăcut cântecul ăsta?... vru deadul să știe, când sfârși. Culae murmură că alt cântec mai trist și mai de jale nu auzise în viața lui. Da, trist și frumos cântec, încuviință bătrânul. Da' ia ascultă-l acum, nepoate, și pe-ăsta..., pe care-l știu de la un unchi de-al meu, mare meșter și el... Ascultă-l și ține-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nămeți. Din gardurile împrejmuitoare nu se mai zărea nimic, doar ici și colo salcâmi subțiri, cu trunchiuri zgrunțuroase și cenușii, crescuți în lungul gardurilor, încă își mai ițeau o parte din ramuri, ca niște brațe înălțate a deznădejde și a jale înspre cerul mereu plin de nori alburii și opaci. Casa era și ea îngropată în zăpezi până în partea de sus a ferestrelor și zăpada continua să crească de la o zi la alta. Prin ogradă, de la casă și până la șopronul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mine și mi-a dezonorat armia cea mai vitează din Europa și mi-a răpus-o ca și cum nici n-ar fi fost!.. Numai Dumnezeu din ceruri și Maica Domnului, slăvite! Că mișelul de Constantin nu prea se face vinovat de jalea noastră. Dar și așa ar trebui să vorbim cu el de la egal la egal și împreună să-i prăvălim în Dunăre pe vrăjmașii creștinătății. Nu cumva o fi și un semn rău pentru Polska noastră a secolelor viitoare! Să batem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]