573 matches
-
Ghiocel mârâia sub masă cu fălcile odihnindu-se pe pantofii lui Rafael. — Spune-i să se culce mai încolo. Ziceai că-i ascultător... — Nu-ți fie frică. Nu-ți face nimic. Se joacă. Îi place să se joace. E o javră jucăușă... — E adolescent, are doar un an, explică Sabina. Se adresă apoi lui bărbatu-său: și nu-l mai face javră. Știi că nu-mi place. Ghiocel părea să înțeleagă tot ce se vorbea despre el. Cu un aer spășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-i ascultător... — Nu-ți fie frică. Nu-ți face nimic. Se joacă. Îi place să se joace. E o javră jucăușă... — E adolescent, are doar un an, explică Sabina. Se adresă apoi lui bărbatu-său: și nu-l mai face javră. Știi că nu-mi place. Ghiocel părea să înțeleagă tot ce se vorbea despre el. Cu un aer spășit, ieși de sub masă și se ridică iarăși cu labele pe umerii stăpânei, care-i luase apărarea. Gâfâia, schelălăia, lingându-i tâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
tâmpla cu limba mare și roșie picurând de bale într-un sărut prelung, pulsând de-o senzualitate îndatorată. Un soț giugiulindu-și consoarta ocupată cu gătitul, inspirând drăgăstos și pofticios mireasma bucatelor. Atâta că din cale-afară de nerăbdător, nestăpânit, lacom, javră băloasă, însă tonul ei era diferit de al lui Milică. Îl alinta pătimașă, în timp ce ochii lui Rafael fugeau de pe pagina de revistă cu articolul semnat de Emilian Teodorescu despre venirea minerilor la București, devastările și hăituiala de pe străzi a cetățenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de Emilian Teodorescu despre venirea minerilor la București, devastările și hăituiala de pe străzi a cetățenilor pașnici, autobuzele incendiate ale poliției în Piața Universității și atacul de la Televiziune, regizate de Securitatea sereistă, în spiritul democrației originale a lui Iliescu... Se joacă javra, se face că o mușcă. Jucăuș al dracului Ghiocel. Acuma-l vezi că-i înfige colții în jugulară. Caninii ăia groși ca pe deget, crescuți din menghina puternică a fălcilor, ar composta carnea și ar sfărâma clavicula și oasele vertebrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Acuma-l vezi că-i înfige colții în jugulară. Caninii ăia groși ca pe deget, crescuți din menghina puternică a fălcilor, ar composta carnea și ar sfărâma clavicula și oasele vertebrelor ca pe niște vreascuri. Îl certa, râdea, îl întărâta, javră băloasă, m-ai umplut de bale, vrei să mă muști, ai? Io-ți dau să mănânci și tu mă muști?! Se răsuci și-l aruncă peste umăr ca într-o figură de judo, proiectându-l lângă măsuță, și dacă domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
stabilisem de la început, eu n-aveam stomac pentru asta - și m-am ghemuit alături, pe paie curate. Stăteam cu spatele la ea, care bâiguia vorbe de neînțeles, cu copilul la piept, și simțeam o mare silă față de mine, față de ea și față de javra aia mică și roșie, care o umpluse pe maică-sa de durere și pe mine de sânge. Noroc că nu-i eram eu tată. Într-un târziu, când lumina a mai scăzut și toți oamenii care fugeau pe afară dispăruseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se povesteau despre el. Marea plăcere a lui Neculai era însă să instruiască vițeii și bărbăcuții în arta împunsului iar pe căței să-i asmută la trecători; doar ce-l auzeai sâsâind : „î-s’ sa ! î-s’ sa !” și, cutezătoare, javrele se năpusteau la aceștia. Cu atâta nevinovată curiozitate urmărea Neculai desfășurarea isprăvii, încât victimelor nici nu le da prin cap să-l probozească. El însuși nu se temea de nimic. Odată și-a tras haina peste cap și, ca un
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
asta n-au făcut-o decât țiganii de sub pădure. N-au, cucoane, ce mânca. Ce să le iei din vatră ? Toată vara mută în ogradă țolul după soare iar iarna rabdă de foame. Două găini în fereastra bordeiului și-o javră care și-a scociorât bortă sub prag. Asta e averea lor. Fierb mămăliga la dou- trei case într-un ceaun și, când se găurește ceaunul, îl tocmesc cu coajă de mămăligă pe care o freacă cu mujdei. Odată l-am
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de o puritate ireproșabilă și să te întrebi ce Dumnezeu literatură s-ar putea naște în acea lume. De unde Dumnezeu ar cunoaște un scriitor moral adâncimea sufletului uman? Printre marii scriitori ai lumii există, evident, și oameni imposibil de buni, și javre sinistre, dar mai ales combinații din cele două, uneori combinații foarte stranii. Răul, e drept, trebuie arătat direct de către critici și biografi, nu justificat. Dar și binele trebuie privit cu decență și nu celebrat, căci, în definitiv, el nu este
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
alea ori nu fuseseră încălzite destul, ori erau prea diferite între ele, pentru că unii puișori erau cumplit de neascultători și de zbanghii. Era de ajuns un minut de neatenție ca șoimii patriei să devină niște draci goi, jigodii nespălate, niște javre mâncătoare de suflet. Iar dintre toate locurile și cotloanele grădiniței, nisiparul părea a fi existat anume ca să șteargă orice urmă de zâmbet de pe chipul unei tovarășe. Era genul acela de junglă împrejmuită cu roți de cauciuc înjumătățite, în care felurite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-n înghesuială. Fața-mi era toată de lemn, cu ochii ca două găuri prin care culoarea curgea direct în creier, se depunea acolo pe pereții țestei... Și-atunci, Victor, a apărut Lulu. Și Lulu, Victor, era Femeie. Era curvă, era javră, era putoare, era târâtură. Se făcuse liniște și în mijlocul cercului stătea Lulu: buzele făcute în formă de inimioară, cu un deget de ruj unsuros, ochii cu gene artificiale, negre-catran, zbătîndu-se "dulce", cu codițe desenate-n dermatograf, obrajii năclăiți de fond-de-ten
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
sclipitor. — Dragul meu penis, murmură ea răgușit, unduindu-se. Vino-ncoace! Am de gând să-ți sug sfârcurile până când o să mă faci să am orgasm oral. Wilt se răsuci pe călcâie și o luă la fugă în jos pe scări. Javra era beată. Era într-una din zilele ei bune, așa că Henry Wilt nu mai așteptă să fiarbă apa din ceainic, ci ieși pe ușa de la intrare și se aruncă înapoi în mașină. N-avea de gând să stea pe-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
e mult prea mult! Am avut și-așa o zi absolut idioată la Tehnic. Morris mi-a spus că n-am obținut promovarea pe postul de lector. Williams lipsește. E din nou bolnav, așa că pierd iar o oră liberă. O javră clasa-ntâi de la III Tipografi m-a pocnit în obraz și, când ajung acasă, dau peste o nevastă beată, care îmi zice „dragul meu penis“! — Cum ți-a zis? întrebă Peter Braintree, holbându-se la el. — Exact cum ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pe care ți-am cerut-o de-o sută de ori, atunci plec eu să-mi fac rost de una. O mașină de spălat vase drăguță, iremediabil maniacă și cu sâni atașați. — Doamne Dumnezeule, oftă Gaskell. Chiar că ești o javră! Henry Wilt, ești un nesuferit! zise Eva a doua zi dimineața. Wilt se ridică în capul oaselor pe pat. Se simțea îngrozitor. Nasul îl ustura și mai tare decât ieri, capul îl durea și-și petrecuse cea mai mare parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Sally. Zice că n-o să mi-o ierte niciodată. Dar tu n-ai făcut absolut nimic cu Sally! Cel puțin așa mi-ai spus mie. Știu că n-am făcut. Aici e toată problema. Dacă aș fi făcut ce voia javra aia nimfomană, acum n-aș fi avut parte de toată încurcătura asta afurisită! — Henry, eu nu văd lucrurile așa. Ce vreau eu să zic e că dacă ai fi făcut ce voia ea, Eva ar fi avut un motiv să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
riscăm s-o tăiem. Așa că forară în stânga și tăiară cablul principal de alimentare cu energie a cantinei. — Dă-o naibii de mână afurisită! exclamă sergentul. O să forăm în dreapta și să sperăm c-avem noroc. Numai să n-o tăiem pe javra aia în două. Forară în dreapta și la trei metri și ceva ajunseră la stratul de rocă dură. — Asta o să ne încetinească munca cine știe cât, zise Barney. Cine s-ar fi gândit că un țicnit o să-și îndese muierea în fundația unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de tine. Cine are nevoie de nevoie? Asta-i retorica feudalismului feminin. Adică atunci când îi salvezi cuiva viața, trebuie să-i fii recunoscător pentru că ți-a dat voie s-o faci? Nu-ți mai bate capul cu Henry. E o javră! Eva se zbârli. Poate că nu era mare lucru de capul lui Henry, dar nu-i plăcea să-l vadă insultat. — Despre Gaskell nici măcar nu poți să spui ceva interesant, aruncă ea, după care se duse în bucătărie. După ce ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
moara aia nenorocită încă o săptămână, n-ar mai fi putut să găsească nimic. Tot lichidul și resturile s-ar fi dus. în plus, nu știu ce-a folosit Wilt. Tot ce știu e că omul e un intelectual, o javră inteligentă, și crede că ne-a îmbrobodit. Mai întâi îl ridicăm pentru interogatoriu, poate chiar îl ținem în arest, iar când am terminat cu asta, ne ducem și dezgropăm o păpușă de plastic. Dacă mergem la tribunal cu o păpușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Gaskell sări repede într-o parte, aruncându-se pe pat, iar Sally o zbughi afară din cabină. Eva se ridică în picioare și înaintă spre ușă. Fusese înșelată, păcălită și mințită. Iar Henry fusese umilit. Avea s-o ucidă pe javra aia de Sally. Păși afară, în cocpit. Undeva, în colțul îndepărtat, se vedea umbra întunecată a lui Sally. Eva ocoli motorul bărcii și se aruncă asupra femeii. în clipa următoare alunecă pe puntea unsuroasă, iar Sally țâșni, traversând cocpitul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pună pe ea. Apoi se întinse iar pe saltea, cu fața în jos, și vâsli în continuare cu mâinile, înaintând pe canalul care se tot lărgea. Sally stătea rezemată de ușa cabinei și se uita plină de ură la Gaskell. — Javră idioată! zise ea. Trebuia să-ți deschizi tu gura aia mare! Și-acum ce dracu’ ai de gând să faci? Pentru început, să divorțez de tine, zise el. — O să obțin ca pensie alimentară toți banii pe care-i ai! — Slabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ce fel de animal sunteți dumneavoastră, domnule Wilt? întrebă dr. Pittman. Unul domesticit sau unul sălbatic? — Iar am ajuns aici! Aceleași categorii duale încântător de simple, care par să obsedeze gândirea modernă. Totul sau deloc, taică John Locke - cum spunea javra aia de Sally Pringsheim. Nu, nu sunt complet domesticit. întrebați-o pe nevastă-mea. O să-și exprime opinia despre acest subiect. — în ce sens spuneți că sunteți nedomesticit? — Mă bășesc în pat, dr. Pittman. îmi place să mă bășesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și un motiv! Și-o trăgea Eva cu dr. Pringsheim? Cu papagalul ăla? Nici când o zbura porcu’! Eva n-ar fi stricat nici o privire pe Gaskell. Dar Flint n-avea de unde să știe așa ceva. Și care era povestea cu javra aia de Sally? Și-o trăgeau toți trei laolaltă? în fine, măcar așa s-ar explica de ce i-a ucis pe toți și i-ar furniza și un fel de motiv pe care să-l priceapă Flint. în plus, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Miliția apărea ca un fel de organ de represiune handicapat mental sau, în cel mai bun caz, un aparat de tortură de mâna a doua, format din executanți fără creier. Inteligența („diabolică“, bineînțeles) era rezervată Securității, categorie de lux a javrelor de pază și apărare din acei ani. Realitatea însă nu era tocmai așa... După declarațiile, manifestările din spațiul public și interviurile unor foști ofițeri din eșalonul superior al Securității, mi-am dat seama că am cunoscut șefi de post cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
o armată luptând cu un bivol, un vârf de lance desenând o petunie. Un jupuit pierind într-o copcă, un val de sânge măturând municipii, un pătrat magic pe fruntea actorului. Am văzut un tiran trăgând apa la tron, o javră vărsând briliante, un cadavru sculîndu-se în picioare, un doctor scoțîndu-și ochii. Și morminte deschise, și morții în camuflaj zornăind pe tancuri, învîrtind manetele tunurilor de pe crucișătoare. Armate osoase trăgând cu bazooka, zvârlind peste orașe mine de brand, sticle incendiare, cearceafuri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
probabil hrănită cu o doză de infantilitate, mi-a fost dat să cunosc oameni care aparțineau unor lumi etanșe, fără acces direct unele la altele: hoți, golani, artiști, savanți, literați și pseudoliterați, ratați, ajunși, ariviști, paranoici, activiști, proști, deștepți, lichele, javre. E drept că și mediul pușcăriei, unde găseai tunați și adunați, te ajuta să treci barierele sociale care despart oamenii în viața lor obișnuită. Și cum, vrând-nevrând, am ajuns martorul privilegiat al unei epoci, m-am apucat să adun câteva
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]