570 matches
-
se strecură, tiptil, în vestibul, avansă, se ghemui. Ușa spre sufragerie era întredeschisă, vorbele se repetau, începea, treptat, să înțeleagă. Liberi? Mai liberi? Suntem mai liberi? Mai liberi decât bănuim? Mai liberi decât credem, mutulache? Mai liberi decât credem. Răspunde, javră, răspunde... puișor. Vorbea rar, se oprea după fiecare cuvânt. Se auzea și un plescăit, parcă, o sorbitură, un plescăit. Tolea mai avansase, crispat, încă un sfert de pas. Prin dunga ușii se vedea acum o fâșie de oglindă, buzele roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mi le-a aruncat în față. Dacă n-aș fi purtat ochelari, aș fi putut încasa una în ochi. — Data viitoare te omor! a zbierat el, scuturându-mi un deget în față, ca o marionetă țicnită. Las-o în pace, javră, altfel ești un om mort! De-acum, toată lumea din restaurant se uita la noi. Nu aveai parte în fiecare zi, când te așezai la masă, de un asemenea spectacol fascinant, dar acum, că domnul Belea mă pusese la punct, acțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fost În echipa de filaj și chiar dumneavoastră v-ați ocupat de urmărirea informativă a lui Manu Traian. Vreți să Îmi enumerați concluziile investigației și elementele pe care vă bazați? Trebuie să redactez raportul pentru tovarășul colonel... — Ce să e-nu-meri, javră? Să enumeri munca mea, da? Doi cu sapa, cinci cu mapa! Se duce de râpă instituția asta dacă eu, decorat de cinci ori, de la Teohari Georgescu la Tovarășul, În persoană, am ajuns să raportez la un spălat pe creieri ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Mon Hermelin! Mon Hermelin! Niciodată nu îl spălase pe stăpân cu mâinile ei și nici nu îl băgase vreodată în pat împăturit cu atâtea sărutări. Și, pentru specimenul ăla, stăpâna îl expediase pe el. Îl aruncase afară ca pe o javră oarecare și închisese bine ușa. Și asta în timp ce ea torcea întruna ceva despre iarbă și petale de micșunele. Eroare! lătră el. Apoi mormăi nemulțumit. Ah, cât se poate înșela parfumata! Ăla puțea pur și simplu! L-am mirosit eu! Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lanțului, mormăind parcă niște ocări în contul cui le-a strâns și a încurcat zalele, în timp ce câinele îi latră în ureche cu glas tunător. Ăsta vrea să fure câinele sau ce naiba face? S-ar putea să fie totuși a lui javra asta de lux. Pare să fie o convenție în sfada de lătrături și ocări, un fel de ceartă în familie, și Rafael apropiindu-se să vadă mai bine, curios, deh, după cât de agitat e dulăul, n-ar fi mare lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de n-ar lipsi mult să rupă lanțul ca să sară-n gâtul lui Rafael. De-acum nu se mai sfădește: lătratul e un strigăt de luptă și o amenințare. Pare gata să facă moarte de om, Milică, fi-ți-ar javra a dracului și spânzura-te-ai de ea cu lanțu’ ăla. Se oprise lumea-n loc. Se uitau ca la circ, incitați, nu l-o încăiera dracului câinele să-l tăvălească? Doar nițel să-l încingă, hă-hă-hă, nu te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nițel ca să se-nvețe minte... Ce vorbești, dom’le, dă-ți seama ce vorbești la băutură. De când cu democrația asta, toți face pe deștepții, să umble cu ditamai animalu’ dupe ei... Io unu’ n-aș da voie pă stradă cu javre d-astea să se dea la lume. Aș da o lege, dom’le, și ce vorbești bre, dă-ți seama, și mai dă-le dracului de legi, că numai legi aveți în cap, de-o să se-aleagă prafu’ cu atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vorbești bre, dă-ți seama, și mai dă-le dracului de legi, că numai legi aveți în cap, de-o să se-aleagă prafu’ cu atâtea scumpiri, și dă-ți seama, rahat cu perje. În loc să aivă grijă d-un copil, târâie javra-n lanț dupe el. Ditamai huiduma de câine cât un vițel... Nu te gândești cât mănâncă ăsta? Te rupe la buzunar, dom’le, s-a smintit lumea definitiv de când cu democrația. S-a dat drumu’ la avorturi, de crește lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai oprește din lătrat, gata să-l trântească și să fugă cu el târâș ca să dea iama prin lume. — Care dracu’ dai? îngăimă Milică. Ghemuit după tarabă, Rafael striga vesel, ca și cum i-ar fi dat o veste bună: Băi, jigodie! Javră ordinară! Nu mai conta cui i se adresa. Câinelui sau lui Milică, fiindcă acesta nu-i recunoscu glasul. Ba poate nici nu-l auzi. Se calmase de-acum. Nu-i mai păsa de indiferent ce ar spune oricine și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de fugă. Nu e glumă, deh, să te lupți cu animalul ăsta... Ăsta da sport, și berea vărsându-se din pahare și o sticlă căzând de pe masă, prinsă din zbor de Milică, Ghiocel, fi-ți-ar căpățâna a dracului de javră băloasă... Culcat! Culcat! Culcat! Unde naiba să se mai culce? Poate doar în patul cu așternuturile răvășite. Ghiocel mârâia sub masă cu fălcile odihnindu-se pe pantofii lui Rafael. — Spune-i să se culce mai încolo. Ziceai că-i ascultător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Ghiocel mârâia sub masă cu fălcile odihnindu-se pe pantofii lui Rafael. — Spune-i să se culce mai încolo. Ziceai că-i ascultător... — Nu-ți fie frică. Nu-ți face nimic. Se joacă. Îi place să se joace. E o javră jucăușă... — E adolescent, are doar un an, explică Sabina. Se adresă apoi lui bărbatu-său: și nu-l mai face javră. Știi că nu-mi place. Ghiocel părea să înțeleagă tot ce se vorbea despre el. Cu un aer spășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-i ascultător... — Nu-ți fie frică. Nu-ți face nimic. Se joacă. Îi place să se joace. E o javră jucăușă... — E adolescent, are doar un an, explică Sabina. Se adresă apoi lui bărbatu-său: și nu-l mai face javră. Știi că nu-mi place. Ghiocel părea să înțeleagă tot ce se vorbea despre el. Cu un aer spășit, ieși de sub masă și se ridică iarăși cu labele pe umerii stăpânei, care-i luase apărarea. Gâfâia, schelălăia, lingându-i tâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
tâmpla cu limba mare și roșie picurând de bale într-un sărut prelung, pulsând de-o senzualitate îndatorată. Un soț giugiulindu-și consoarta ocupată cu gătitul, inspirând drăgăstos și pofticios mireasma bucatelor. Atâta că din cale-afară de nerăbdător, nestăpânit, lacom, javră băloasă, însă tonul ei era diferit de al lui Milică. Îl alinta pătimașă, în timp ce ochii lui Rafael fugeau de pe pagina de revistă cu articolul semnat de Emilian Teodorescu despre venirea minerilor la București, devastările și hăituiala de pe străzi a cetățenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de Emilian Teodorescu despre venirea minerilor la București, devastările și hăituiala de pe străzi a cetățenilor pașnici, autobuzele incendiate ale poliției în Piața Universității și atacul de la Televiziune, regizate de Securitatea sereistă, în spiritul democrației originale a lui Iliescu... Se joacă javra, se face că o mușcă. Jucăuș al dracului Ghiocel. Acuma-l vezi că-i înfige colții în jugulară. Caninii ăia groși ca pe deget, crescuți din menghina puternică a fălcilor, ar composta carnea și ar sfărâma clavicula și oasele vertebrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Acuma-l vezi că-i înfige colții în jugulară. Caninii ăia groși ca pe deget, crescuți din menghina puternică a fălcilor, ar composta carnea și ar sfărâma clavicula și oasele vertebrelor ca pe niște vreascuri. Îl certa, râdea, îl întărâta, javră băloasă, m-ai umplut de bale, vrei să mă muști, ai? Io-ți dau să mănânci și tu mă muști?! Se răsuci și-l aruncă peste umăr ca într-o figură de judo, proiectându-l lângă măsuță, și dacă domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
trebui să nu uit niciodată o chestie În legătură cu fata asta, așa cum nu uiți niciodată viteza cu care decolează un avion, să nu uit că maică-sa era maică-sa. Pare simplu. Însă știi că și maică-ta a fost o javră. Și mai știi că și tu ești o javră, dar În alt fel decît era ea. Și atunci de ce ar trebui ca ea să fie ca maică-sa? Tu nu ești. Da’ nimeni n-a zis că ar fi. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
asta, așa cum nu uiți niciodată viteza cu care decolează un avion, să nu uit că maică-sa era maică-sa. Pare simplu. Însă știi că și maică-ta a fost o javră. Și mai știi că și tu ești o javră, dar În alt fel decît era ea. Și atunci de ce ar trebui ca ea să fie ca maică-sa? Tu nu ești. Da’ nimeni n-a zis că ar fi. Ea, vreau să zic. Ai zis doar că n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cînd ea doarme lîngă tine, tu te apuci s-o distrugi și să te lepezi de ea fărĂ simpla formalitate a unor cocoși care să cînte de două ori măcar, dacă nu de trei, chiar și la radio.“ „Ești o javră“, se gîndi, privind-o pe fata care dormea În scaunul de lîngă el. „BĂnuiesc că te apuci s-o termini de frică să n-o pierzi sau să nu te prindă prea tare sau pentru că speri să nu fie adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fie adevărat, da’ nu-i bine ce faci. Mi-ar plăcea să văd că există și altceva, În afară de copii, pe care să nu te apuci să-l distrugi la un moment dat. Mama fetei Ăsteia a fost și este o javră, și mama ta la fel. Asta ar trebui să te apropie de ea, să te facă s-o Înțelegi mai bine. Nu-nseamnă că și ea tre’ să fie o javră, așa cum nu-nseamnă că tu ar trebui să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dat. Mama fetei Ăsteia a fost și este o javră, și mama ta la fel. Asta ar trebui să te apropie de ea, să te facă s-o Înțelegi mai bine. Nu-nseamnă că și ea tre’ să fie o javră, așa cum nu-nseamnă că tu ar trebui să fii un ticălos. Ea te crede un tip mult mai bun decît ești de fapt și poate că asta o să te facă un tip mai bun. Ai fost bun de ceva vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
porunci, chiar dacă n-ar fi fost gravate pe pietre. Știi, Conștiință, a trecut ceva vrem de cînd oamenii se speriau de tunet. Fulgerul - da, asta e ceva. Da’ tunetul nu ne mai impresionează așa de tare. Încerc să te ajut, javra dracu’, spuse Conștiința. Fata dormea Încă În timp ce urcau dealul Înspre Tallahasee. „O să se trezească probabil cînd oprim la primul semafor“, Își spuse. Însă nu se trezi, așa că merse mai departe prin vechiul orășel, făcu stînga pe U.S. 319 și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sunteți...? Hei...! O să mor, că sunt bătrân! Mi-e rău...! Mi-e greață...! Vărs...! Vomit...! Borăsc...! Pe voi!... Ha, ha, ha, ha, ha! Rahat pe varză! Ce v-am făcut! Huideo! Labelor! Căcănarilor! Cretinilor...! Du-te-n mă-ta, de javră! Clovnule! îl repede Avocatul, transpirând copios, pe la tâmplele grizonante. Ești un mare nenorocit! Fii om matur! Ți s-a urât cu viața? Cu asemenea lucruri, nu se glumește! Da' ce, măi, eu glumesc? Delirez? Mă demențializez? Mă-ndes la ruleta
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
oropsite, negre, disperate, un spirit omenesc umil și umilit și Arhanghelul privi ostentativ și neclintit, spre Vierme. Ce...?! Cum...?! Eu...?! Eu să fi fost...?! Văleu...!! Dar, când...!? Când, dracu'...?! Când a plecat lepădătura de Coco, ca să și-o pună, cu javra de Năică? Atunci când am urat eu, lumii, să se ducă-n budă? Când am blestemat-o, am hulit-o și când m-am îndoit de Doamne-Doamne, ca un prost...? Atunci, probabil? Phiii...! Ce-am dat-o-n bară! Mi s-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de anafură, pe care unii dintre membrii cei mai masivi și mai îndrăzneți, ai haitei de lătrători janghinoși, revărsate în șarjă de sub pod, le hăpăie cât ai zice pește! Fii atent pe stânga, Dănuțule! strigă Fratele, căutând înfricoșat un retevei. Javrele nenorocite vor să ne taie calea, prin învăluire! E o capcană, băi! Am feștelit-o! Să fugim! Da, s-o tăiem de-aici! Repede, măi...! Mânați! se grăbește și Sile, din instinctul cel mai pur și cinstit, de conservare. Stați
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și el pe la curtea Iuga, deoarece a primit scrisoare de la conița Nadina că sosește în țară și vine negreșit și la moșie. Îndată ce se depărtară puțin, Dragoș murmură: ― Nu e fată și femeie tânără de care să nu se lege javra asta grecească! Tatăl despoaie pe bărbați și băiatul pe femei. În fața cârciumii erau acum mai mulți oameni care vorbeau și gesticulau cu aprindere. Când văzură pe Dragoș cu Titu, glasurile se potoliră. În mijlocul grupului se aflau pândarii lui Cosma Buruiană
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]