858 matches
-
să plâng. Da. Dacă aș începe acum să plâng, știu că nu m-aș mai opri. Aș vrea un vin roșu pentru mine și unul pentru soțul meu. Accentuează cuvântul „soț“. —Asta vrei, dragă? Soțiorul măcar are bunul-simț să pară jenat, cum și trebuie. Îi zâmbesc, cu o oarecare compasiune. Doamne, pentru o persoană care aproape plânge pe dinăuntru, cu siguranță zâmbesc mult azi. Când se termină servitul, sunt gata să mă prăbușesc. Aduc un Irish Independent să citesc în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
zic, cuprinsă de o ușoară nervozitate. — E doar așa, o idee. S-ar putea să nu-ți placă. Vreau să spun că... tu hotărăști dacă da sau nu. Îl fixez nedumerită. S-a colorat vizibil la față și pare realmente jenat. O, Doamne. Să nu-mi spui că i s-a făcut de niște perversiuni. Oare ce vrea, să mă pună să mă Îmbrac În tot felul de costumașe și chestii dintr-astea ? Sinceră să fiu, nu m-ar deranja deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
că iubitul tău s-a purtat ca la carte și a fost super romantic. Pariu că te-a scos În oraș sau ceva de genul ăsta. — Adevărul e că m-a Întrebat dacă vreau să mă mut cu el, spun jenată. — Pe bune ? Katie mă privește visătoare. Doamne, Emma, sunteți un cuplu absolut perfect. Când mă uit la voi, parcă mai-mai Îmi revine speranța că asemenea lucruri chiar se Întâmplă. Ție toate Îți ies așa de ușor ! Nu-mi pot reprima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la televizor și câteva clipe ne uităm În tăcere la niște modele care dansează, Îmbrăcate În blugi Gap. Când se termină reclama ridic privirea și o văd pe Lissy fixându-mă curioasă. — Ce ? zic. Ce e ? — Emma... Își drege glasul jenată. Sper că n-ai secrete și față de mine, nu ? Față de tine ? spun, ușor luată prin suprindere. Prin minte mi se derulează pe repede Înainte o serie de imagini. Visul ăla ciudat pe care l-am avut, cu mine și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
se mai așeze. — Știu asta ! spun. Suntem două persoane mature și raționale și avem o relație stabilă, plină de iubire. Iar asta e, așa cum știi prea bine, exact ceea ce-mi doresc de la viață. Doar că... Îmi dreg glasul ușor jenată. Nu mai facem sex chiar așa de des ca Înainte... — E un lucru cât se poate de normal Într-o relație pe termen lung, spune Lissy atotștiutoare. Trebuie să ai mereu grijă să reînvii scânteia. — Cum ? Cu cătușe ai Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
chipul meu În agonie. Domnule Harper, Începe Connor să se bâlbâie. Îmi pare foarte, foarte rău. Dar vă asigur că nu... că nu am... Își drege glasul. Nu am cuvinte să vă spun cât sunt de jenat... cât suntem de jenați amândoi... — Sunt convins, spune Jack. Chipul Îi e total lipsit de orice expresie și ilizibil, iar glasul la fel de sec ca Întotdeauna. Poate vreți totuși să vă aranjați puțin ținuta Înainte de a vă Întoarce la treabă, ce ziceți ? Ușa se Închide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Inima Începe să-mi bubuie tare și-mi Împing stresată scaunul spre spate. L-am mai zărit de câteva ori prin clădire, dar e prima oară când ne vedem față În față, de la despărțirea noastră. — Bună, zice. — Bună, Îi răspund jenată, după care se așterne tăcerea. Fără veste, observ lista cu idei de locuri de Întâlnire, Încă neterminată, tronându-mi pe birou. Shit. O apuc cu gesturi cât pot de normale, o fac cocoloș și o arunc nonșalantă la coș. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
total și de incredibil de strigătoare la cer. Cred că am să mă apuc cât de curând de golf, spune Jack. Ca să-i cunosc și eu pe marii mahări. Ce părere ai, Emma ? Abia pot vorbi. Sunt peste măsură de jenată. Nu-mi doresc decât să dispar sub pled și să nu mă mai vadă nimeni niciodată. — Domnule Harper ! ne Întrerupe o voce și trag aer În piept, ușurată. Ne uităm cu toții În direcția vocii și-l vedem pe Cyril aplecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Ai reținut absolut tot. Și nu Înțeleg deloc cum ai reușit. Ce anume nu-nțelegi ? a zis Jack ușor Încruntat. — Nu Înțeleg de ce cineva ca tine ar fi interesat de viața mea tembelă, insignifiantă și plicticoasă, am spus eu, din ce În ce mai jenată. Jack m-a privit un moment În tăcere. — Emma, viața ta nu e deloc tembelă și plicticoasă. — Ei, nu ! — Nu e. — Cum să nu fie ? Nu fac niciodată absolut nimic ieșit din comun, nimic superinteligent, nu am propria mea firmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
era vorba ? Tu ești tipa care citește cincisprezece horoscoape pe zi și care minte despre... Se oprește imediat când Îmi remarcă expresia. Scuze. Scuze. Cred că trebuie să te simți absolut Îngrozitor. — Da. Așa mă simt. Rănită. Furioasă. Și extrem de jenată. Și mă Îndoiesc de tot și de toate, adaug În gând. Sunt atât de confuză, de șocată și de uluită că abia mai reușesc să-mi mențin echilibrul pe banca asta. În câteva minute, Întregul meu univers s-a prăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
gât. Știam eu. După douăzeci și unu de ani, prietenia noastră s-a terminat. Se află un foarte mic secret - și gata, se termină totul. — OK, zic, făcând eforturi să nu izbucnesc În lacrimi. Am să mă mut eu. Nu ! zice Lissy jenată. Mă mut eu. Emma, nu e vina ta. Eu am fost cea care... te-am indus În eroare. — Poftim ? Mă uit la ea uluită. Lissy, nu m-ai indus În nici o eroare ! — Ba da. Pare de-a dreptul bulversată. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ți s-a părut că te las pe dinafară. Dar... nu e genul de lucruri despre care poți vorbi În voie... Nu ! zic imediat. Evident că nu puteai face asta. Am fost o proastă. Scormonesc cu vârful pantofului În pietriș, jenată și rușinată. Ar fi trebuit să-mi dau seama că e vorba de ceva important. Când mi-a zis că e ceva delicat și complicat, nu făcea decât să-mi spună adevărul. — Doar o mână de oameni știu despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Zürich, îi explic. Cred că avionul a avut întârziere sau așa ceva. Mă uit la Janice și, spre mirarea mea, o văd roșind. — De la Zürich, spune, dând aprobator din cap puțin prea vehement. Înțeleg. De la Zürich. Și îmi aruncă o privire jenată, aproape compătimitoare. Ce a apucat‑o? — Vorbim chiar despre Luke Brandon, da? zice Angela, trăgând un puf din țigară. Celebrul om de afaceri. — Păi, da, zic, oarecum surprinsă. Nu știu nici un alt Luke. — Și el e prietenul tău. — Da. Urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
A, da, zic vag. Cred că la ăla n‑am fost niciodată. — Dar tipul a zis că trebuie să fie o întâmplare, pentru că vânzările din toate celelalte, din Fulham, Notting Hill și Chelsea, au atins niște cote incredibile. Îmi zâmbește jenată. Se pare că la Gifts and Goodies ăsta din colț sunt un best‑seller! — Nu mă mir deloc! zic. Ramele tale sunt cel mai frumos articol pe care îl au de vânzare acolo. De departe. O înlănțui cu brațele. Suze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Mă uit la el, și aproape nu mai am aer de uimire. — Serios? Propria mea emisiune? Despre ce? — Nu contează. O să‑ți găsim un format beton. Ia o gură mare de cafea. Ești comentator politic, nu? — Ăă... nu chiar, zic jenată. Dau sfaturi financiare. Despre ipoteci, chestii de‑astea, știți cum e... — Aha. Greg încuviințează din cap. Sfaturi financiare. Să zicem... asta așa, ce‑mi vine acum, pe loc, în minte... Wall Street. Wall Street combinat cu Ab Fab combinat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
întoarce spre mine, confuz. Un singur lucru nu înțeleg. Dacă n‑ai fost la Guggenheim, atunci de unde‑ai luat cartea pe care mi‑ai dat‑o? — De la magazinul muzeului, șoptesc. De pe Broadway. Luke, îmi pare atât de rău... Eu... Tac jenată și rămânem într‑o tăcere cumplită. Inima‑mi bate să‑mi sară afară din piept; îmi simt sângele pulsându‑mi în urechi. Nu știu ce să spun; cum să mă răscumpăr. Luke mă privește alb, apoi dă scurt din cap, se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Yu, o figură influentă în congresul lui Chiang Kai-shek. Vizita lui Yu Shan e neanunțată. Ea credea că vestea o va face fericiă pe Yunhe. Dar aceasta e mai mult decât dezamăgită. Yunhe crapă ușa un pic, arată stingherită și jenată ca un copil care a fost surpins furând. E în pijamale, cu părul ciufulit și rujul întins. Nu deschizi ușa? întreabă Yu Shan. E dezordine înăuntru. Blocând ușa în continuare, Yunhe propune: Putem să ne întâlnim peste o oră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fetiță, du-te la mătușa Fairlynn. O, e caldă. Se mișcă precum un vierme. Ia uite la părul ăsta pufos. Miroși ca o aluat de pâine. Nah începe să se dea la sânii lui Fairlynn. Ora pentru lapte! râd eu. Jenată, Fairlynn mi-o dă înapoi pe Nah. Vrei să asculți noul meu roman, Jiang Ching? Se numește Noua Nora. E despre cum Nora pleacă din casa numărul unu și intră în casa numărul doi. Rezemată de pernă, îmi întreb soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ei se vor zbate, ritmic, iar el o va pândi printre gene, așteptând să recunoască pe fața tot mai străină eliberarea printr-un spasm impudic, rictusul Încremenit și cearcănele dintr-odată Îmbătrânindu-i obrazul. Ce ușor se excita atunci, ce jenat era să nu cumva să-i zărească cei de alături șlițul umflat al pantalonului, uneori, când nu mai putea Îndura, mergea În toaleta parfumată a casei Dobrotă și se ușura singur, după ce controlase neliniștit Încuietoarea ușii. Intra apoi În vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
care Îl ții Îndoit În mână și Îi dai, Încet-Încet, drumul. Dar nu vă lăsăm să plecați până nu ne terminați povestea sosirii! insistă Antonio cu aceeași undă de ironie În glas care o face pe Giulia să se simtă jenată. Cel mai dificil moment a fost așadar atunci când v-ați Întâlnit rudele... sau așa-zisele rude? — Nu, categoric nu! Acela a fost momentul derutant. Dar momentul cel mai neplăcut a fost la vamă. Stăteam, din ce În ce mai obosit, din ce În ce mai nervos, și așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
exagerată, nimeni nu avea intenția să mă deranjeze. Numai atunci când le-am spuscă voi ține o prelegere plicticoasă au fost derutați, nehotărâți. Ce vrusesem de faptsă spun? S-a auzit un râs, s-au auzit câteva vorbe care, În tăcerea jenată a celorlalți, au sunat oarecum ca o insolență. Acolo, sunt obișnuiți ca tot ce spui să aibă un Înțeles ascuns, chiar contrariu și caută insinuarea până și În cea mai plată frază. Am avut atunci o ezitare dacă să arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nu știu ce minune, mi-am amintit lucrarea asta! Îi făceam lui Anton temele cu atât mai mult zel cu cât o vreme primeam pentru ele o răsplată bănească la care pe urmă s-a adăugat un alt imbold și mă simțeam jenat când trebuia să Încasez mica remunerație a efortului meu. — Dar primeai totuși banii lui, nu? râde Christa. Iar imboldul Îl bănuiesc... Ai Început să-i faci curte verișoarei lui, pianista. — Ai ghicit, draga mea. Probabil este o schemă univesală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ar fi putut fi iubita mea. Sau, și mai exact: iubita mea s-ar fi putut numi Marioritza. Prințul aprecie discreția pictorului. Totuși, ceea ce văzuse în locuința acestuia nu fusese o iluzie. Trupul acela gol întrezărit prin aburii băii... Graba jenată cu care Dante Negro închisese atunci ușa spre interiorul casei. Așadar, fusese Marioritza. Contraatacă. ― Și... femeia voalată... care ieșea din locuința ta destul de târziu, spre miezul nopții, ca să se vadă cu consulul francez... și ea ar fi putut fi iubita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
am și făcut-o. Și tot așa o să-i vorbesc și altă dată, dacă îmi convine mie. Ai priceput? Louise s-a prăbușit la loc, în scaun, și-a ridicat din umeri către comeseni. Prinzând curaj la vederea surorii ei jenate și a spatelui inamicei, Alison a preluat inițiativa și s-a întors către proaspătul ei soț. —Luca, aceștia sunt și copiii tăi. Du-te după ea și adu-i înapoi. Numai că Luca a rămas pe loc și n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Tăcere. Apoi bărbatul a oftat și el. — Eu am sunat-o. —De ce? Julia a fost surprinsă de cât de calmă i-a sunat vocea. —Ca să-i spun c-am ajuns cu bine. James a avut măcar decența să pară puțin jenat. Am înțeles. Din nou, tăcere. James se uita la telecomandă, de parc-ar fi implorat-o în gând să ilumineze, ca prin farmec, televizorul. Julia strângea din buze, adâncită în gânduri. — Deci, să vedem dac-am înțeles corect, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]