2,723 matches
-
autoservirii; chiar și ea, Maria Săteanu, s-a simțit mereu asaltată de privirea mea și-apoi, Doina e încă o copilă, nici măcar foarte frumoasă. Trebuie s-o ascult pe Maria și să-i dau dreptate; ar fi monstruos să-i jignesc sentimentele de mamă, cu atît mai mult cu cît Doina nu mă mai interesează." Spuneți, doamnă șoptește Mihai, așezîndu-se pe marginea patului. Piciorul Mariei se leagănă încet, anume parcă să pună în evidență mai mult frumusețea genunchiului dezgolit, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
supăra mai tare dacă ar bănui adevăratul motiv pentru care vin. De-aceea nici nu rămîn la petrecerile voastre. Nu rămîi pentru că ne consideri doi con-țărani, nedemni de nasul tău fin! Puțin îți pasă dacă, lăsîndu-te admirată de bărbați, îl jignește pe nea Toader sau nu! Ba-mi pasă, și-mi pasă foarte mult, să știi! se ridică Maria brusc din fotoliu, pornind spre fereastră. Dacă azi sînt doctoriță, sînt datorită lui! Cînd alții, din cauza tatălui meu, voiau să mă alunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
compania, să am cu cine discuta literatură, iar mama te detestă, cred că face un fel de alergie la prezența ta, scuză-mă că ți-o spun, dar ai observat-o și tu... Vezi, de-aceea dimineață, cînd m-ai jignit, am vrut să-i spun mamei, ca prin ea, știindu-i sentimentele, să te lovesc. Furie de moment. Cînd am ajuns la ușa ei..., încuiată. Asta nu mi s-a mai întîmplat. Mi-a dat drumul, e drept, dar de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
marinari pe un vapor și nu a mai coborît... Cine ți-a spus asta? Un bărbat... așa, ca nea Toader... Cu-atît mai mult să nu mă mai cauți! aude Mihai glasul sonor al femeii și înțelege că iarăși i-a jignit soțul. Oamenii ca el spun întotdeauna ceea ce le convine... o aude oftînd. Iar tu mai ai multe de învățat... Maria, te rog, mai dă-mi șansa unei întîlniri! Avem atîtea să ne spunem... -Nu, Mihai, sigur nu! Uită-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
filosof al vremii, pacifist fiind, s-a grăbit să se ducă în statul Chu, pentru a-l convinge pe rege să nu atace statul Song. Întâlnindu-se cu Gongshu Ban, Mo Zi i-a zis: Cineva din miazănoapte m-a jignit. V-aș ruga să-l omorâți. Gongshu Ban s-a cam supărat. Mo Zi i-a mai spus: Dacă îl omorâți pe omul acela, vă dau zece jini de galbeni. Scos din pepeni, Gongshu Ban a strigat: Eu prețuiesc omenia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dl Manolescu susține că, repet, literatura generațiilor despre care a scris d-sa a fost o formă eficientă de protest și subminare a comunismului, ceea ce, după mine, înseamnă a (teă minți cu seninătate pe tine și pe ceilalți și a jigni pe foarte puținii care au avut curajul unui simplu NU pe față, neartistic - pomenesc, pentru că e vorba de dl Nicolae Manolescu, un singur nume: Dorin Tudoran. Încep să înțeleg de ce dl Manolescu spunea despre Revoluție (la decernarea Premiului ALIA lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cozonacul, ca să fie pus din nou la loterie, În folosul cauzei? Așa se obișnuiește În ocazii de astea. Vorbele acestea, rostite cu tonul superior al unui „veteran“ dornic să-l inițieze pe un „boboc“ În obiceiurile secrete ale vieții, Îl jigniră pe Arthur Rowe. — Păi, văd că n-a mai rămas nici un singur client În grădină, zise el. — Mă gîndeam să punem cozonacul la mezat, Între noi, cei rămași, răspunse pastorul, strîngîndu-i din nou ușor brațul. Dă-mi voie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aidoma străzilor și piețelor unui mare oraș, ca și cum lumea locuită ar fi planat deasupra, lăsînd dedesubt doar șesurile negre ale nopții. Drumul era lung și lugubru, dar Rowe izbutea cu greu să-și ascundă entuziasmul, care l-ar fi putut jigni pe tovarășul său de drum: se simțea fericit că ia parte la o acțiune periculoasă. Da, expediția din seara asta semăna mult mai mult cu viața pe care-o visase cîndva. Își aducea contribuția la o bătălie măreață, astfel Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
celor care au alte opinii. După asta ce ne mai așteaptă? Câtă vreme există «delictul de opinie», eu unul nu prea văd ce se poate spera. În loc „să se arate deschisă, dispusă să discute, Puterea se consideră atacată și reacționează jignind. Ea s-a străduit sistematic să piardă orice șansă de dialog și chiar să elimine dialogul real din viața noastră politică, înlocuindu-l cu monologuri despre dialog. Au fost provocate, artificial, rupturi adânci între muncitori și intelectuali, între vârstnici și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
nu sunt ca niște cărți pe care le citești și le pui la loc în raft, sau ca niște șervețele de hârtie, pe care după ce le folosești le arunci. Și lipsa ta de respect față de fata cu care ai venit jignește toate femeile, inclusiv pe mine. După care se întoarse cu spatele la mine și ieși. Îmi venea să râd. Îmi venea să povestesc cuiva cele auzite, eventual chiar lui Yves. Dar mi-am dat seama că era imposibil ca el să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mea. La nunta mea! (accentuase prima dată „nunta“, a doua oară „mea“, deci am ascuns un zâmbet. Mai lipsea să accentueze „la“). Cum poți să faci așa ceva? Tu îți dai seama... - Te rog, am întrerupt-o. Nu intenționam să te jignesc. Sunt acolo de mult... - Dar nu are importanță! Nu are nici o importanță! Tu chiar nu îți dai seama, tu cum crezi că s-ar simți fata căreia i-au aparținut dacă i-ar vedea? Ce spui cu asta despre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cei ce cred că pot trece cu vederea latura economică a existenței și tot ce comportă ea; în fine, dacă mă consideri seducător, treacă de la mine; adulator, tot așa; vânzător ambulant, la fel; dar dacă mă faci inconștient, atunci mă jignești! Dacă în Călător am vrut să prezint (printr-o alegorie) implicarea cititorului (a cititorului obișnuit) într-o carte care nu e niciodată cartea pe care el o așteaptă, nu am făcut decât să explicitez intenția mea conștientă și constantă, prezentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Ceea ce mi se păruse ecoul neregulat al potcoavelor iepei mele, repercutat de peretele calcaros și accidentat al celuilalt mal, era de fapt zăngănitul acelor pași care mă însoțeau. Tânărul era numai spinare și gât, cu o pălărie de pai destrămată. Jignit de comportarea lui, am dat pinteni iepei ca să-l las în urmă și să nu-l mai am sub ochi. Abia îl depășisem, când nu știu ce inspirație m-a făcut să întorc capul spre el. Își luase pușca de pe umăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu un bărbat anost, comentă Mma Makutsi. Ce fraieră, Mma Bovary asta! Bărbații anoști sunt soți foarte buni. Sunt fideli și nu te părăsesc pentru o alta. Sunteți foarte norocoasă că aveți de logodnic... Se opri. Nu intenționase s-o jignească, dar era prea târziu. Nu-l considera pe domnul J.L.B. Matekoni anost; era un om de încredere și, pe deasupra, mecanic; va fi un soț extrem de bun. Asta vroise să spună; nu vroise să afirme că-i anost. Mma Ramotswe se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
spuse ea. Mi se pare că lucrează aici. Femeia îi aruncă o privire plictisită. — Pe domnul doctor Ranta, o corectă. Nu e un oarecare domn Ranta, ci domnul doctor Ranta. — Îmi cer scuze, zise Mma Ramotswe. Nu vreau să-l jignesc. Unde e, vă rog? — Îl caută ba ici, ba colo, răspunse femeia. Acu-i aici, în clipa următore nu-i niciunde. Așa-i cu domnul doctor Ranta. — Dar, în momentul acesta, unde-i? insistă Mma Ramotswe. Momentul următor nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
monstru ca Oberlus? El, Oberlus, era convins că, dacă judecătorul l-ar fi cunoscut personal, l-ar fi absolvit pe cel care ar fi sfîrșit cu el, inclusiv felicitîndu-l pentru a fi scăpat societatea de o asemenea povară. Să-l jignească, să-l insulte, să-l pocnească, să-l ofenseze, să-l biciuiască, să-l mutileze și chiar să-l omoare pe Iguana Oberlus nu ar fi fost condamnabil În ochii majorității oamenilor, și de aceea era valabilă și reciproca: să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să-l insulte, să-l pocnească, să-l ofenseze, să-l biciuiască, să-l mutileze și chiar să-l omoare pe Iguana Oberlus nu ar fi fost condamnabil În ochii majorității oamenilor, și de aceea era valabilă și reciproca: să jignească, să insulte, să pocnească, să ofenseze, să biciuiască, să mutileze și chiar să omoare un om nu trebuia să fie condamnabil În ochii Iguanei Oberlus. Iar raționamentul său nu era unul la care să fi ajuns printr-o lungă meditație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cuibărea În fotoliul mare unde citea de obicei și unde Își aprindea pipa Înnegrită. O privi pieziș: - Nu Îndrăznești să Întrebi ce simte cineva care se naște astfel, nu-i așa? adăugă el imediat. Ți-e teamă că m-ai jigni și m-aș Înfuria... Nu, tăgădui el. SÎnt mulți ani de cînd duc fața asta după mine peste tot... Mult prea mulți ani! Nimic nu mă mai jignește. Acum sînt eu cel care Îi jignește pe ceilalți, iar asta Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu-i așa? adăugă el imediat. Ți-e teamă că m-ai jigni și m-aș Înfuria... Nu, tăgădui el. SÎnt mulți ani de cînd duc fața asta după mine peste tot... Mult prea mulți ani! Nimic nu mă mai jignește. Acum sînt eu cel care Îi jignește pe ceilalți, iar asta Îmi place. - Te bucuri de asta, nu-i așa? - Bineînțeles, admise el. Îmi place să observ că inspir teroare, dar nu prin urîțenia mea, ci pentru că Într-adevăr ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
e teamă că m-ai jigni și m-aș Înfuria... Nu, tăgădui el. SÎnt mulți ani de cînd duc fața asta după mine peste tot... Mult prea mulți ani! Nimic nu mă mai jignește. Acum sînt eu cel care Îi jignește pe ceilalți, iar asta Îmi place. - Te bucuri de asta, nu-i așa? - Bineînțeles, admise el. Îmi place să observ că inspir teroare, dar nu prin urîțenia mea, ci pentru că Într-adevăr ceea ce fac Îi terorizează pe alții... Făcu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
este regula care se respectă, atunci schimbarea este inutilă și trebuie împiedicată." "Vorbiți ca un burghez, domnule Mihail, ca un plutocrat, ca un om supus contractelor, balanțelor de plăți, celui mai exact și mai meschin calcul. Nu vreau să vă jignesc, nu vreau să vă acuz, probabil acest fel de a fi și de a gîndi v-a ajutat să vă păstrați funcția, dar nu și demnitatea." Privirea opacă a prințului Basarab Cantacuzino au avea nici o legătură cu incisivitatea cuvintelor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
uneori, ceva anume, nu știa ce, o determina să exagereze, să insiste în a se pune de-a curmezișul dorințelor bunicii și atunci, ca mânată de o forță întunecată, făcea tot felul de obrăznicii. Nu se gândise, vreodată, s-o jignească, dar s-a întâmplat asta într-o zi în care, de dimineață, fusese îngrozitor de neascultătoare. Știa că greșește dar acel ceva o mâna de la spate cu o forță mai puternică decât dorința ei de-a se potoli. Neputându-se stăpâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nici măcar o dată tonul deși numai Dumnezeu știa câte motive avusese să o facă. Se desprinse din strânsoare, se repezi în casa bunicii, îi sări în brațe și ceru iertare iar din ziua aceea avu mare grijă să n-o mai jignească, nu doar de frica ramurii năzdrăvane de copac. În inima Luanei se cuibărise un sentiment aparte și ea purtă această profundă simțire dincolo de trecerea grăbită a Bicii pe pământ. * * * Era un ghemotoc de fată, cu părul galben, vâlvoi și încâlcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ei de a fi este perfect normal. De ce făcea Renar asta? Cu ce îl supărase? Era de acord, de cele mai multe ori aveau păreri și dorințe diferite dar ăsta nu era un motiv de supărare, cu atât mai puțin s-o jignească așa de tare. Sătulă de împunsăturile băiatului, cum că fetele de la Timișoara nu vor face nicicând așa și pe dincolo, se ridică bățoasă de jos și aruncându-se în șa țintui bine bicicleta pe roți, o ridică brusc de pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
avea nici cea mai mică dorință de a participa, dar la insistențele fetei nu mai avu ce face și promise că va fi prezentă. Nu-i spuse nimic lui Ștefan. Lăsă, doar, un bilet pe masă: "Am plecat la mama". Jignit de plecarea ei inoportună, el nu dădu nici măcar un telefon. Luana se întâlni cu Mara și Bogdan în fața liceului. Clădirea frumoasă, din cărămidă, făcu aceeași impresie plăcută asupra ei la fel ca întotdeauna. Îi dădură lacrimile văzându-și adunați, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]