727 matches
-
grozăvii și mai înfiorătoare, de care, ce-i drept, mă tem. Oamenii își dezgroapă strămoșii și scormonesc în droaia lor de strămoși până ce au răscolit totul și sunt de-a dreptul nemulțumiți și de aceea se simt de două ori jigniți și disperați, spunea el. Eu n-am fost niciodată un așa-zis scormonitor de strămoși, pentru asta îmi lipsește orice premisă, însă când și când și unuia ca mine îi ies în cale dintr-o dată cele mai ciudate exemplare de
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
până la...” se pune, de obicei, la oferte. O fi de bine? Depinde din ce parte a PDL-ului privești majorarea: a actualului sau a viitorului premier. Mettalica, mai spune EvZ, a confundat Bucureștiul cu Budapesta. Personal, nu m-am simțit jignit. Confuzia este justificată. De când ne-a pus Videanu borduri de milioane de euro, ne confundă tot lumea cu o capitală civilizată. Și, cel mai important, Evenimentul are o dezvăluire tare, de ultimă oră (pentru ei): ”Enoiu, mașina de tortură a
Ziare, la zi: La ce contează mărimea pentru Libertatea () [Corola-journal/Journalistic/28053_a_29378]
-
loc îl ocupă funcționarii Ambasadei SUA de la București. Solicitanții de viză erau percepuți de aceștia, indiferent de ținută și prestanta lor, doar ca niște posibili infractori și, de aceea, după mintea lor puțină și plină de dispreț, ei trebuiau obligatoriu jigniți, umiliți și făcuți să se simtă ca aparținând unei țări ce nu 2)se bucură și încă nu se bucură de minim respect din partea acestor ipochimeni sau ai stăpânilor lor . După 1990, majoritatea partidelor politice, cu sau fără doctrina sau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
ascunde într-un labirint cu oglinzi deformatoare noaptea, după plecarea vizitatorilor. Oare în ochii cititorului occidental scriitorul ungur sau bulgar sau român nu are decît meritul de a fi victimă? în Vest cînd sînt aplaudată mă simt în același timp jignită, pentru că nu eu îi interesez, nu ființa mea individuală, ci ființa mea globală. începe să-mi fie frică de satul global, cum îmi e frică de politică. Literatura Occidentului, literatura conștiințelor libere, a celor ce desfid complexele, a celor care
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
la importantul Emil Brumaru). Melancolicii trăiesc din materia existențiala revoluta, nu doar personală, ci și a predecesorilor - uneori accentul cade pe ultima -, împrejurare ce nu impietează asupra libertății creatoare. La rîndul său, ironicul e, după cum afirmă Christian Morgenstern, "un patetic jignit". El ia distanțe față de real că și față de sine însuși, irealizînd, negînd. Sursă să existențiala se ascunde sub pudoarea acidă a contestării. Neputînd fi suspendată, existentă se prezintă la un mod distorsionat, învesmîntata în poze cinice sau doar ludice, cu
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
există vreo șansă de durabilitate în vreuna din cărțile mele, ea decurge din faptul că am încercat să răscumpăr, să răzbun, să întregesc ceea ce simțeam că-mi este refuzat. Acea parte din personalitatea mea amputată sau, în orice caz, profund jignită. M.I.: Și traumatizată. Există în romanele dumneavoastră, nenumit, un traumatism permanent. B.E.: Acest traumatism, sunt nevoit să mă repet, are o dublă sursă. Este, mai întâi, sursa evident socială, de opresiune, protagonistul prozei mele fiind un om ce trăiește într-
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
cu patru sute, eu nu câșlig nimic. Și clienta și negustorul trecură mai departe. După o cercetare generală, cocoana se întoarse la oglinda de cristal și, brusc, oferi două sute. Zâmbind trist în colțul subțire al buzelor, domnu’ Lupu scoase un hm ! jignit și surprins. Lui ginere-său îi plesneau ochii în cap. Conveniră totuși, în cele din urmă, la două sute zece lei. „Am eu acuma o nevoie de parale !...” Când, în sfârșit, clienta pleacă, bătrânul Lupu își freacă mâinile, iar domnu’ David
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
înainte de nașterea celui mai celebru dintre corsicani - Napoleon Bonaparte - adică la 15 august 1768, a fost proclamată oficial unirea cu Franța. Până aici, nimic deosebit. Deosebit avea să se dovedească ceea ce avea să urmeze. Adică părerea corsicanilor, care se simțeau jigniți nu doar în mândria lor de oameni ai locului, dar și pentru că au fost vânduți ca o marfă. Între cei mai înflăcărați inamici ai tranzacției se afla și un bărbat arătos, inteligent și bun orator, care a profitat de momentul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
n-am fost apărată nici de părinții mei. S-ar fi băgat și în foc pentru mine. Chiar dacă de multe ori discutam în contra dictoriu sau ne contraziceam cu vehemență, eram libere să ne împărtășim părerile, fără să ne simțim vreodată jignite atunci când nu coincideam în modurile noastre de a gândi. Ce oroare ar fi fost să nu putem fi noi însene, să trăim într-o continuă ipocrizie, cum făceau atâția în jurul nostru... Doamne, cum râdeam împreună, parcă ni se deschidea tot
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de pierdut, oricum nu mai poți merge mai departe. Fara ieși, parcă orbește. La început, sugestia că ar trebui să cumpere un pistol și să se sinucidă nu părea să fie o aluzie la persoana sa. Dar se simți îngrozitor de jignit că o făcuse tocmai soacră-sa. Să se omoare? Era ridicol. Era încă tânăr, abia se apropia de cincizeci de ani. Dacă i se oferea o șansă corespunzătoare, cu mâinile lui atât de abile putea să-și câștige existența onorabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
fapt, copilul este Impulsiv, nerăbdător. Nu iubește-nvățătura, E obraznic, prost crescut; Hai s-o zicem pe-ndelete: Băiatul e chiar incult. Mamițica îl iubește Și mam’ mare-l dădăcește; Mătușica-l îndrăgește D-l Goe le jignește! Damele se simt jignite De comportamentul lui; Dar nu-i vina noastră!... Nu-i! Dacă este prost crescut, Nu e tocmai vina lui!... Chiriac Florina - Mădălina Clasa a X-a PRIMELE SEMNE... DE VISARE ȘI MELANCOLIE... Răsăritul mării Din apa lin mișcătoare Se ivește
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Apar tot mai mulți inși care nu se simt cu adevărat bine decât umilindu-i pe cei din jur, având ce nu au ei, permițându-și ce nu-și permit cei mulți. Umilitorii se hrănesc din privirile uneori speriate, uneori jignite, alteori jinduitoare ale celorlalți. Ei nu se simt mari decât dacă reușesc să-i facă pe alții să se simtă mici. Averea devine în primul rând un mijloc de a umili. Și, iată, de a ucide. Poate asta e cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
trescu de la parter, așa că stai matale aici, numai nițel, pe măsuță și, până una alta, fii cu băgare de seamă să nu te opărești cu ceaiul“. Absurd! Pușkin și-ar fi zbârlit coama aia a lui creață, ar fi pufnit jignit, și pe bună dreptate, din nasul lui proeminent, și despre nasurile proeminente știm cu toții ce se spune în popor, nu i-ar mai fi răspuns niciodată ocheadelor înserate și s-ar fi cărat definitiv din viața ei într-un registru
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și el dimineața este așa..., cum să-i explice, foarte confuz. Îi pare rău, dar... — Vai, Gigi - se văicări blond vocea -, să nu-ți mai aduci tu aminte de mine... Sunt Marina, dragă. Și să știi că mă simt chiar jignită. Pe cuvânt... Gigi Pătrunjel se ciupi pe ascuns de buza de jos, ca să se asigure că nu e o continuare a visului. Se ciupise atât de rău, încât icni în receptor. Ah, era Marina. Deci nu era el însuși la
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
e dor și de el. Bine, atunci fii cuminte! Te strecori tu cumva. Te distrezi și-mi faci și mie-un serviciu. Duci plicul acesta și-l dai prefectului. Aha! Asta era! Își dădu capul pe spate și-o privi jignit, furios și-nveselit totodată: Va să zică... ăsta-i secretul! De asta... Mama bănuia, dânsa ceva, săraca, dar nu știa... Du-te dracului! Măgarule! izbucni Cerboaica și-i întoarse spatele rupând-o la fugă îndărăt. "Bine. Prea bine" își spuse Miluță și păși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
sfidând ghinionul, și-n clipa aceea ar fi vrut să nimicească totul, nimicindu-și propria lui dorință aprinsă-n viscere, să dispară cât mai repede de-acolo. Măi, băiețică, ia vină tu-ncoace, se trezi înghiontit din spate. Se-ntoarse jignit, subjugat de sila și furia aceea viforoasă care fierbeau în el încă de pe locomotivă, tot drumul și toată viața jefuit de tot, fir-ar să fie! avea să se gândească și să-și dea seama mai târziu, încrâncenat, vânăt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de tot, când te-aștepți să se treacă, în fine, la acțiune, supliciul lecturii pare că abia a început. " Geniul observației - scrie Balzac - pe care-l poseda Popinot era deci, în mod necesar, bifrons: el ghicea virtuțile mizeriei, bunele sentimente jignite, frumoasele acțiuni, în principiu, devoțiunile necunoscute, în timp ce încerca să scruteze în adâncul conștiințelor cele mai mici indicii ale crimei, firele cele mai vizibile ale delictelor, spre a desluși întregul.. Patrimoniul lui Popinot - continuă Balzac - valora o rentă de o mie
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]
-
târzii de noapte, ca o infracțiune. Nu există nimic mai comic decât titlurile filmelor care ni se oferă în mod curent. Mai exact spus, ele ne fac să râdem în hohote dacă avem umor. Dacă nu avem, ne putem considera jigniți, pentru că suntem tratați asemenea unor troglodiți. Dragostea, un teren înșelător, Vampiri, crime și povești de dragoste, Tribul din fundul grădinii, Puicuța cu cocoșel, A ta pentru totdeauna, În căutarea fericirii, Frumusețe blestemată, Graba strică treaba, Răzbunare în pijamale, Nu numai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7354_a_8679]
-
deodată serioasă și, ca și cum arhitectul ar fi uitat că este cu cineva în odaie, începu să se plimbe în sus și-n jos, cu mâinile la spate, meditând. Sultana îl privea crezând că reflectează asupra propunerii. Ioanide era însă profund jignit și trecea printr-o criză morală acută. Ideea de a se despărți de Elvira i se păru de o absurditate totală, iar faptul că trecuse prin capul fetei - ca o vină a sa personală, pentru că numai purtarea lui abstractă față de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dintr-o secretă aprehensiune de a fi depreciat prin jocul inedit al valorilor. - Oh! Se supăra de-a binelea Maman, care era o bătrînăplină de temperament, dar e un scandal! - Într-adevăr, interveni și Mamy cu un aer decis și jignit, e o mare impertinență. Am să iau informații. Pomponescu, nedumerit, întrebă din ochi despre ce e vorba, așezîndu-se la locul său. Subreta (casa avea o astfel de subalternă în afară de bucătăreasă) îi întinse de pe tava o ceașcă de cafea cu lapte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
viitor și se emoționează numai de marile fapte de construcție. Nu s-a petrecut nimic important, exageră Ioanide ca de obicei, de la Michel-Angelo până acum afară de inventarea betonului armat. Și ce te interesează: crimele pasionale, mica publicitate? Tudorel se arătă jignit. - Sunt și alte evenimente, mai importante. - Anume care? - Evenimente care vor schimba fața lumii. - Sper că soarele va apune mereu în același loc. - Nu-i vorba de soare. Europa se transformă. Ioanide nu putu răspunde imediat, deoarece merse să arunce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-l prea supărau, socotindule ca semne de temperament. La rândul lor, copiii îl considerau G. Călinescu pe Hagienuș șiret, vrednic părinte al lor. Lupta intestină endemică constituia într-un cuvânt formula existenței familiei Hagienuș. De data aceasta orientalistul se simți jignit și neliniștit de aluziile pe care i le tot făceau de la o vreme copiii că vâră bani în cărți și piese arheologice. Meditând să-și scoată lucrurile din casă și să le plaseze în altă parte, plecă într-o după-amiază
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Hergot. Unul din ceilalți patru agenți reveni în anticameră. - Nu e nimeni! zise - N-a fost nici un bărbat în casă? Întrebă omul cu mustăți.Erminia nu putu să mintă: - Ba a fost! - Unul bubos la față! - Pătat! corectă Erminia, puțin jignită. - Îmbrăcat cu haină de piele? - Da! - Îl cunoști? (Agentul vorbea mereu familiar, evitând sistematic orice formulă de politeță.) - Nu, zise Erminia, azi l-am văzut întîia dată. - Un anume Gavrilcea? - Nu-i știu numele! minți cu mare greutate Erminia,crezînd
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
loc sertarul când Ioanide apăru amenințător înaintea lui. . - Ce manevrezi aici? spuse el neobișnuit de aspru. Îțicontinui exercițiile de răufăcător? Ce-i cu acest caiet? Dă-l încoace! . - Este caietul meu! Îndrăzni a riposta Tudorel cu oarecare accent de demnitate jignită. . - Nimic nu mai e al tău aici, domnule ministru de externe!strigă Ioanide exasperat, pălmuind pe Tudorel. Acesta, palid, se retrase înapoi fără nici un cuvânt și dispăru umil pe ușa sufrageriei, iar Ioanide zvârli caietul în soba plină de jăratic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Îl compătimi de formă Gonzalv. A murit? - Nu, domnule, protestă Gaittany, am întrebat și adineaori la telefon. E mult mai bine. Se pare că a trecut hopul, e în afară de orice primejdie. - Nu se poate! se supără Gonzalv ca și personal jignit. Era însă perfect exact. Conțescu înfruntase solid pneumonia și acum avea o temperatură moderată, cu tendința spre scădere. Ceea ce îngrijora era doar slăbiciunea excesivă și imposibilitatea de a i se oferi hrană mai abundentă. Asta ar fi putut leza sistemul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]