710 matches
-
greșeală, zise Grosvenor, împăciuitor. - În fond, poate că nici n-a greșit prea mult, recunoscu Morton. Instinctul de conservare își spune totdeauna cuvântul copleșind orice alte considerente. Totuși, e mai bine să trecem peste acest aspect. Savanții s-ar simți jigniți, iar noi avem și așa destule disensiuni la bord. Morton se întoarse cu fața spre public și rosti cu glas tare: - Domnilor, vă rog să vă pronunțați asupra planului domnului Grosvenor. Cei care sunt în favoarea lui, să ridice mâna! Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pagini din Vanity Fair, dar fără chef, tot la scrisoarea mea mi-era gândul. Becky îmi place din ce în ce mai puțin, nu mai vreau să-i semăn, deși mi-e milă de ea mai mult decât de Amelia. Poate s-a simțit jignit? N-am nici o ciornă să văd ce-am scris, îmi amintesc vag ideile, dar nu mai știu exact tonul și vorbele. Sau poate nu l-o fi găsit și a lăsat scrisoarea la fratele lui, și el nu i-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o plictisească. Mânia apăru din nou pe fața doamnei, iar lui Costache îi fu teamă de-o scenă. Nimic nu-l deranja mai mult decât să fie obligat de împrejurări să asiste la certuri conjugale. Din fericire, doamna se retrase jignită, fără să mai spună un cuvânt, nici măcar musafirului. Așadar cine e prietenul care v-a-ncredințat cheia? se grăbi Costache să risipească stânjeneala. Avocatul era crispat. — Știți, domnule Boerescu, prin natura meseriei sunt în preajma a tot soiul de oameni, pe care nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de pierdut, oricum nu mai poți merge mai departe. Fara ieși, parcă orbește. La început, sugestia că ar trebui să cumpere un pistol și să se sinucidă nu părea să fie o aluzie la persoana sa. Dar se simți îngrozitor de jignit că o făcuse tocmai soacră-sa. Să se omoare? Era ridicol. Era încă tânăr, abia se apropia de cincizeci de ani. Dacă i se oferea o șansă corespunzătoare, cu mâinile lui atât de abile putea să-și câștige existența onorabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
îi fie sigheh și apoi un altul, dar erau bătrâni și burtoși, iar ea se păstrase virgină. Unchiu-său, care era șef de echipă pe un șantier din Shiraz, îi tot pomenea de un pretendent, dar, când îl văzu, se simți jignită: muncea ca administrator la un hotel, dar avea obrazul mâncat de bube, iar salariul și-l împărțea cu un fiu și-o nevastă din altă căsătorie. În 2002, după Anul Nou, la spitalul lor se vorbea că vor opera o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mi-au fost indiferenți. N-am nici o vină că au murit. ― Cineva mai bănuitor ar putea raționa altfel. ― Cum? ― Mi-ați arătat agenda încercînd să mă convingeți că vă notați fiecare pas. ― Exact. ― Dar dacă ați omis conștient câte ceva? ― Mă jigniți! Mă jigniți profund! ― Dacă nimic din ceea ce ați scris nu e adevărat? ― Extraordinar! Aveți cuvântul... Cristescu șopti cu ochii pierduți în gol. ― Inutil! Sânt convins că ați scris adevărul. Din punct de vedere al complexului psihic, sînteți un om în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să doarmă peștii somnul de veci. Până ce Bătrânul s-ar fi scârbit. "Niște viermi, ar fi bombănit el. Cum să fie demni niște viermi?" Dezgustat, ar fi început să apară din ce în ce mai rar pe coridoare. Era dezamăgit și se considera chiar jignit. Apoi n-a mai fost zărit deloc. S-a retras în sala cu oglinzi și n-a mai vrut să iasă de-acolo. Nu mai vroia să vadă, ar fi spus, niște epave care se târau trăind oricum. Treptat, ar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aceste nopți urâte și răzbunătoare o scăpase Aristide. S-a iubit cu el și și-a căpătat liniștea... Chiar și după ce Aristide a părăsit-o, a rămas liniștită. Numai că atunci a trebuit să înfrunte mânia pescarilor care se simțiseră jigniți. Vasăzică pe ei îi respingea și se culca, în schimb, cu un străin sclifosit care, pe deasupra, se lepăda de ea ca de o cîrpă? Veneau la poartă și îi strigau tot felul de porcării. "Cățea!" "Tîrîtură"! Într-o zi au
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
viermii nu zboară". Și chiar exaltarea ciudată care o cuprindea pe Laura începuse să mi se pară cam obositoare, fiindcă mediocritatea ce-mi fusese dată prin destin se revolta până și împotriva unui viciu de excepție. Laura m-a privit jignită și disprețuitoare: "Vorbești așa din invidie, pentru că n-ai fi capabil de o asemenea îndrăzneală". Am înghițit în sec. Avea dreptate și m-am ferit să-i mai supăr vreodată favoriții, chiar dacă uneori îmi venea să rup în bucăți poza
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
prostie să ai scrupule tocmai acum. Spune, eventual, că ai făcut pe tine de frică, asta produce impresie, înduioșează. ― Ești cinic, șopti pierdut Dinu. ― Eu cinic? ― Îmi vorbești de parcă aș fi un șobolan oarecare. Vorbea cu ultimele resurse de mândrie jignită. ― Știi ce ești? i-am zis. Un căcăcios. Tremuri ca un vierme. S-a înroșit violent și a înghițit în sec. ― Tot ce mai pot face pentru tine, am continuat, e să-ți cioplesc o piatră funerară frumoasă. Atât. Dacă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ce e posibil. În acest timp, Rieux, la biroul lui, recopia niște fișe. Tarrou tot îl mai privea pe rentier care se frământa pe scaun. \ De ce n-ați venit cu noi, domnule Cottard ? Celălalt s-a ridicat cu un aer jignit și și-a luat pălăria lui rotundă: \ Nu e meseria mea. Apoi pe un ton de bravadă : \ De altfel eu mă simt bine în mijlocul ciumei și nu văd de ce m-aș băga ca s-o fac să înceteze. Tarrou se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Nu doresc în mod special să mă socializez. — Scumpule, ca să-ți spun adevăru’, nu mai pot suporta s-ascult în seara asta istoria aia cu autobuzu’. Mi-ai spus-o deja de patru ori de când am intrat aici. Ignatius păru jignit. — Nu bănuiam deloc că te plictisesc. La urma urmei, călătoria aceea cu autobuzul a fost una dintre cele mai instructive experiențe din viața mea. Ca mamă, ar trebui să te intereseze traumele care mi-au format concepția despre lume. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să fii aici la ora unu azi. — Papagalu’ meu a răcit az’ noapte, Lana. A fost îngrozitor. Mi-a tușit toată noaptea drept în ureche. De unde-ți vin în cap asemenea scorneli? — Păi, i-adevărat, spuse Darlene pe un ton jignit. Își puse pălăria uriașă pe bar și se cocoță pe un scaun înalt, intrând în norul de fum suflat de Jones. A trebuit să-l duc az’ dimineață la veterinar, să-i facă o injecție cu vitamine. Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
salt până la marginea micii scene ca să arate publicului lenjeria de corp ce se vedea prin deschizătură. Oh! Oh! — Ăău! — Stop, stop! țipă Lana, sărind de pe scaun și oprind brusc gramofonul. — Hei, ce s-a-ntâmplat? întrebă Darlene cu o voce jignită. — E un număr împuțit, asta e. Mai întâi, tu ești îmbrăcată ca o femeie de stradă. Eu vreau să prezint la mine-n club un număr nostim și rafinat. Ăsta-i un local serios, tâmpito. — Nu mai spune?! — Arăți ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
urâtă. Cum e În America? Absurditatea Întrebării era Îndeajuns să o facă pe Asya să-și piardă stăpânirea de sine, oricât de hotărâtă ar fi fost În decizia ei de a rămâne distantă. I-a aruncat mătușă-sii o privire jignită. Dar dacă și lui Armanoush Întrebarea aia i se păruse caraghioasă, nu a lăsat nimic să se vadă. Se pricepea la mătuși. Mătușile erau specialitatea ei. Cu obrazul drept ușor umflat din cauza bucății de humus pe care o avea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
am născut m-am trezit Înconjurată de patru mătuși-mame sau mame-mătuși. Fie trebuia să le spun lor „mamă“, fie să-i spun mamei „mătușa Zeliha“. Asta s-a dovedit a fi mai ușor, Într-un fel. — Nu s-a simțit jignită? Asya s-a animat zărind un cargou ruginit navigând În largul mării. Îi plăcea să privească vasele alunecând de-a lungul Bosforului, să viseze cu ochii deschiși la felul În care arăta echipajul de la bord, Încercând să vadă orașul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ochii deschiși la felul În care arăta echipajul de la bord, Încercând să vadă orașul prin ochii unui marinar aflat necontenit În mișcare, un marinar care nici nu trebuia să debarce În vreun port, nici nu simțea nevoia să o facă. — Jignită? Nu! Vezi tu, avea doar nouăsprezece ani când a rămas Însărcinată cu mine. Oricât de ciudat ar părea, faptul că nu Îi spuneam „mamă“ a fost probabil o ușurare pentru ea. Erau toate mătușile mele și, Într-un fel, acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
scăldată În sudoare și părul plin de păduchi! — Destul! Mătușa Banu s-a ridicat În picioare. — Nu vrei să asculți partea cea mai bună? Nu vrei să știi ce i s-a Întâmplat micii Shushan? a Întrebat domnul Bitter părând jignit. Vroiai să afli despre familia musafirei tale, nu-i așa? Ei bine, mica Shushan din povestirea mea e bunica musafirei tale. — Da, a răspuns mătușa Banu. Mi-am dat seama de asta. Continuă! — Bine! s-a entuziasmat domnul Bitter, savurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fi mai mult decât fericită să Învețe secretul ăsta. Sunt ultima persoană pe care ar trebui s-o Înveți magia. Chestia asta n-are nici o legătură cu magia. Coranul ne interzice să practicăm magia! a răspuns Petite-Ma, părând ușor jignită. Ești persoana cea mai potrivită. Ai hotărârea, tăria de spirit și furia de care e nevoie. — Furia? La ce-ți trebuie furie? Aș fi fost candidatul perfect dac-ar fi fost vorba să urlu obscenități unor oameni nesuferiți, Însă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și slăbit. — Mă spionezi? a Întrebat. — Ce? a râs zgomotos Zeliha dându-și seama că făcuse, fără să vrea, o descoperire. Ești atât de prost. Puțin Îmi pasă dacă te duci la târfe, e problema ta, mă doare-n cot. Jignit, Mustafa a simțit dintr-odată impulsul de-a o pocni. Trebuia să Înțeleagă că nu-și putea bate joc de el În felul ăla. Zeliha Îl privea cu ochii mijiți, de parcă ar fi Încercat să-i citească gândurile. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu a fost Încă clasificată? — Astăzi e cea de-a patra zi fără băutură. Nici măcar un strop! Și știi de ce? Fiindcă te-ai dus din nou la Alcoolicii Anonimi, presupun, a răspuns Asya. — Nu! a spus Încet Caricaturistul Alcoolic, părând jignit. Fiindcă azi se Împlinesc patru zile de când te-am văzut ultima oară și voiam să fiu treaz la următoarea noastră Întâlnire. Ești primul și unicul imbold din viața mea ca să devin o persoană mai bună. În clipa aia a roșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ăsta nu era un motiv ca să-mi petrec vacanța mare cu mîna pe lopata pentru mortar și pe firul cu plumb! Iar mama zîmbea! Așezat alături de ea pe un scăunel capitonat, străduindu-mă să nu-mi mișc picioarele, eram vexat, jignit, furios. În mod vizibil idiotul ăla nu bănuise nici o clipă bravele Întrebări pe care mi le punea tribunalul lăuntric al conștiinței, iar mama Îl aproba, Îi mulțumea! Eram umilit pînă În străfundul sufletului. Nu eram lipsit de un anume simț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu sânge rece. ă Să știi că poți, Porfiri. și că ai. și asta este ceea ce te deosebește pe tine de stimatul nostru prokuror. Pentru o clipă, se citi încordare în ochii lui Porfiri, care nu știa dacă se arate jignit sau intrigat. ă Greșești. Nu ai dreptate deloc. O fac pentru glorie. Sunt la fel de ambițios precum prokuror-ul. Nici acum nu se uita la Nicodim Fomici, ca și cum se temea că ar fi găsit confirmarea în privirea celuilalt. § Funcționarul șef Zamiotov îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
spuse ea în timp ce câteva pete roșii își făcură apariția pe gâtul său. Deși știa că trebuie să-l confrunte, nu putea face față privirii lui. ă Ce vă era Stepan Sergheievici Goriancikov? întrebă Porfiri brusc. ă Un chiriaș, protesta eu jignită, apoi adăugă: El locuia în casa mea. ă și Boria? ă Administratorul meu. ă Nimic mai mult? ă Ce insinuați? ă Că se certau din cauza dumitale. ă Vă înșelați. Răspunsul său era mai calm decât se așteptase. Porfiri Petrovici se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
din bucătărie, apoi se Întoarse brusc spre ea. — De ce m-ai sărutat? o Întrebă nerăbdător. — N-ai vrea s-o lași baltă? — Nu, nu, de ce m-ai sărutat? — Ca să pun capăt văicărelilor tale, să te fac să taci. Sam părea jignit. — Nu am chef de asta acum, Îi explică ea. Am alte lucruri pe cap. Nu vreau să Încep o relație, nu vreau nici măcar Întâlniri. După cum vezi, sunt ocupată cu Împachetatul. Nu e nici un bărbat prin preajmă. Ar fi minunat dac-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]