512 matches
-
Nu mi-ați spus numele companiei, insistă Fran. — Ne găsiți pe șoseaua de centură. Wadey’s Buses. Recunoașteți numele acum? Fran tresări. Era șeful companiei dubioase de autobuze. — Treizeci de oameni or să rămână pe drumuri. Din cauza ta. Ești o jigodie, asta ești. Fran vru să pună telefonul în furcă dar părea să-i fi rămas lipit de ureche. — O jigodie ordinară. Vocea bărbatului creștea în intensitate, încărcată de ură și venin. — Te crezi tare deșteaptă, dar nu ești decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Fran tresări. Era șeful companiei dubioase de autobuze. — Treizeci de oameni or să rămână pe drumuri. Din cauza ta. Ești o jigodie, asta ești. Fran vru să pună telefonul în furcă dar părea să-i fi rămas lipit de ureche. — O jigodie ordinară. Vocea bărbatului creștea în intensitate, încărcată de ură și venin. — Te crezi tare deșteaptă, dar nu ești decât o târfă tâmpită. Ar trebui să ai grijă, 'mna Francesca Tyler, sau s-ar putea să ai un accident nefericit într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Laurence în campania de promovare a clinicii după ce aveau să se căsătorească. Propriile gânduri o șocară chiar și pe ea. Oare persoana care spunea asta era fiica tatălui ei? Cea care înfruntase directorul companiei de autobuze când o făcuse o jigodie? Însărcinată sau nu, trebuia să riposteze. Dar cum? Cu bugetul deja auster al Citizen-ului, nu-și puteau permite să reducă prețul de vânzare și în curând vor avea un nou concurent în noul ziar. Dincolo de acest fapt pândea un adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
editorului, nu-l cumpără nimeni nici de frică. În ultimul timp își pierde vremea scriind articole prin ziare. Acum mă zgâlțâie ca un apucat, mă împinge de pe un scaun ca să-mi ia locul în fața computerului. Mă tratează de impostor, de jigodie, de biet pseudonim etc. Abia dacă mai am timp să mă iscălesc... Ed PASTENAGUE Cotidianul, 1 septembrie 2002 One man show Când președintele țării, Ion Iliescu, a venit în ultima zi să-i salute pe participanții la festivalul de la Neptun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
cât de rău mă simt. M-a cuprins o silă generală, o scârbă ce mi pornește tocmai din viscere... Sunt ca o treapă. În loc să spun ce mă doare acolo unde trebuie, mă ascund ca o cârtiță și... Laș, perfid, neom, jigodie, parșiv și încă multe altele, asta sunt! Dar, dacă n aș fi fost așa, ce rezolvam? Că am încercat și altfel. Și, mamă-mamă! Numai eu știu ce-a urmat! Iar lucrurile au continuat să arate ca-nainte și, după ce au
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să-i scriu lu’ bărbată-su’ o scrisorică anonimă ca s-o învăț minte. Știu ce-nseamnă astea, drăguțo. Adu-ți aminte c-am trăit pe Dauphine Street când eram fată. Ce mai scrisori anonime primea taică-meu... despre mine! Jigodii! Am bănuit tot timpu’ că le scria vară-mea, o nenorocită de fată bătrână. — Ce fel de vară? întrebă Santa, interesată. Rudele lui Irene Reilly aveau totdeauna biografii tragice, pe care merita să le asculți. — Aia care și-a scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Logan la fel de surprins cum era În realitate. — Ai auzit ce-am spus. Adu-i avocatul. Patruzeci și cinci de minute mai târziu Încă așteptau. Insch Își Îndesă În gură un alt pătrățel multicolor și mestecă cu zgomot. — O face dinadins. Jigodia asta slinoasă Întârzie doar ca să ne scoată din sărite. Ușa se deschise, exact la timp cât să poată fi auzită remarca inspectorului. — Poftim? se auzi o voce din ușă, pe un ton vădit dezaprobator. Reprezentantul legal al lui Norman Chalmers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tot cazul. Că Angus Robertson, cunoscut drept „Monstrul din Mastrick“, era adevărata victimă. — Nu vă faceți griji, domnule Moir-Farquharson. Insch Îi pronunțase numele așa cum se scria - „Far-Quar-Son“, În locul tradiționalului „Facherson“, pentru că știa că Îl enerva la culme. — Vorbeam despre altă jigodie slinoasă. Ce frumos din partea dumneavoastră să vă alăturați nouă. Avocatul oftă și Își aranjă haina pe spătarul ultimului scaun liber din jurul mesei de interogatoriu. — Spuneți-mi că nu trebuie să o luăm de la capăt, domnule inspector, spuse el scoțând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
totul, așa cum le datorez părinților mei această particulară încarnare: rămân, până la moarte, fiul mamei pe care o invoc, moartă, să-mi răspundă și acum, cum de a avut inima să mă expulzeze din pântecele ei cald în această lume de jigodii? Sunt născut prin cezariană, de aceea port numele pe care-l port. De fiecare dată când mă reapropii de Eminescu, mă îmbolnăvesc, in concreto, și mă posedă parcă duhul întunecat și răzbunător al tuturor inocenților martirizați ai neamului meu, ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că ne caută încă sufletul! Biblioteca nu va dispărea. Că vrea ori nu vrea cineva acest lucru! Biblioteca este o bucurie pentru cel care îi trece pragul! Biblioteca este, oricât ar vrea unii să îi minimalizeze importanța, un "tsunami" pentru jigodiile culturale. Din păcate, pe noi ca bibliotecă municipală, nu ne-a băgat nimeni în seamă!? Până la "criză" editurile "vorbeau" doar cu județenele, odată cu criza au început să "năvălească" peste noi în regim de tsunami! Editurile, ieri ca și astăzi, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ostentativ dezinvolt al romanelor polițiste de serie: „Se și amețise puțin după ce tipul acela borțos din Bronx, la care se dusese cu marfa, îi ceruse să guste odată cu el din pachet, ca să fie sigur că nu-i tras pe sfoară. Jigodia dracului nu avea habar de ce-i aia marfă adevărată; doar voia să le impresioneze pe tipele alea două pe jumătate dezbrăcate care zăceau tolănite peste el în fotoliul imens.“ Acțiunea are un ritm alert, dar nu captivează, pentru că, de fapt
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lumina prăfoasă a zilei. Gurile de canalizare de-a lungul aleilor umbroase din apropierea casei ei Încetaseră să se reverse, rigolele erau Însă tot inundate de mocirla uleioasă băltită din pricina maldărelor de gunoaie care se descompuneau lent În arșița soarelui. Două jigodii râioase scormoneau leneș printre tot felul de cutii de conserve, printre pungi de plastic goale și prin buruieni chiar În clipa când Margaret trecea pe lângă un șir de magazine cu jaluzelele de bambus coborâte ca să ferească de soare. În urmă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
l-a alungat din prăvălie când intrase să-și caute ceva de-ale gurii. Nici n-atinsese bine un sac cu calamar uscat, că omul a și sărit la el și l-a amenințat cu un băț ca pe-o jigodie de câine, iar el a fugit de-acolo, roșu ca sfecla de rușine, deși nu făcuse nimic rău. Timp de vreun ceas, până la plecarea autobuzului, cât bătuse străzile În după-amiaza care Înainta spre amurg pe străzile acelui oraș așezat Între
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și simplu, o grămadă de copii?“ Atunci am început să scormonim din nou prin sertarele anilor noștri tineri și am descoperit acolo amintiri, ca de obicei, contradictorii; numai când am numit-o pe șefa novicilor, pe sora Alfons Maria, „o jigodie care făcea pe sfânta“ am râs amândoi la unison. Ce a fost înainte, ce a fost după? Ceapa nu e prea exactă cu succesiunea întâmplărilor. Uneori, pe foile ei sunt înscrise numere de case, alteori texte stupide de șlagăre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
viața. Eram doar născut mai devreme. Ce chestie! Eu m-aș supăra dacă cineva ar scrie despre mine ce am scris eu despre el, dar cel mai tare m-ar deranja dacă nu ar fi îngrozitor de adevărat. Am fost o jigodie. Și acum când am scris, și atunci când am făcut mult mai multe nefăcute decât el. Norocul meu e că ea nu mi-a răspuns niciodată: Nu, nu mai sînt", ci doar "da, bineînțeles", și atunci tot ce găseam de cuviință
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
în forță! Meiul și biscuiții lipsesc cu desăvârșire din comerțul nostru socialist, Șefu! Nu mă interesează! Mei să te faci? Și biscuiți! Că nu degeaba te plătesc regește! Sondează piața neagră, nepriceputule! Ce? Eu, să te-nvăț?! Executarea!! Ai înțeles jigodie parșivă?! Javră ordinară.. În loc de vițel sacrificat clandestin, să-mi aduci niște mei și câțiva biscuiți! Aista-i ordinul! 'Nțeles... Șefu... Dar nasul meu localizează numai cărnița proaspătă, nu și ciuguleala pentru zburătoare... Mă Timpan, mă! Tu nu-nțelegi că zburătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
contractele încheiate la voia părinților cu decență și creștinească supunere. Acum sunt liberi, fără obligații și se revăd după 50 de ani... Șansa unei vieți!... Mai știi... Nici o dată să nu zici niciodată!... O las... așa precum spuneai, dar tot jigodie a rămas... japița... Și se menține de minune babornița... că nici nu-i dai 73... Ce zici de pregătirea Berecheților, dragă? Și-au continuat discuția cei doi dansatori. Ceva de poveste, Savetucă! Ceva de vis! Și când te gândești că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
doua damă. În acel moment iar dau drumul la o canonadă de strănuturi. - Coboară, dom’le, la prima stație, se aude o voce nervoasă și strănută cât vrei pe stradă. Mai mulți călători îmi trimit „politicos” epitete: „nesimțit”, „prost crescut”, „jigodie bolnavă” etc... Dau replică pe măsură la jignirile aduse. Se iscă un conflict spontan între mine și călători. Sub presiunea acestora, mă hotărăsc să cobor la prima stație și ușor îmi fac loc spre ușă. Mirarea mea a fost mare
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
îi luceau ochii de bucurie, m-am întins pe divan, peste puțin am adormit, era bine acolo, pe divan, o briză plăcută pătrundea prin ferestrele deschise, perdelele subțiri fluturau... 3. În drum spre casă mă gândeam la prieteni, majoritatea niște jigodii, ținusem la unii dintre ei, îi întâlneam în felul meu, umblam adică razna pe străzi până apărea vreunul, venea direct spre mine, habar n-avea că îi dădusem întâlnire; câteodată mă gândeam la unul anume, îmi era egal, voiam doar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fericită la pian, în mijlocul focului soldații violează măicuțele, Maria apasă clapele pianului tot mai tare, iadul se întinde până la picioarele ei, cântă și râde ca o bezmetică, "așa vă trebuie nenorocitelor, sunteți doar niște găini, asta sunteți, acum au venit jigodiile să vă jupoaie, poate că la unele dintre voi le și place, sunteți doar niște găini", pianul atacă partitura, sunetele urlă în văzduh, se împreunează cu flăcările, rupte din când în când de un val de cenușă, un soldat își
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ar arăta mie că sunt ăla. Am găsit o legitimație de bibliotecă. Dacă vede că datorez două cărți poștale și patru timbre, dacă vede că e expirată? Ce făcuse Cherecheș? Am tras cu ochiul peste notițe: omor... bulău... omor. Vierme, jigodie. Tocmai el mă ia la rost... „Ce vrei ’mneata? Să scrii cu monștri fiindcă se vinde. Ai succes, ești celebru. Ești prea tânăr. De ce o faci, dacă nu pentru succes?“ Mormăiam că am mai scris cărți și că, de felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ordinare, lepădături, târfe..... foc, nenorociților, peste tot foc. Doamneeee! Ce ați făcut, derbedeilor, golanilor împuțiți, ce-ați făcut din mânăstirea mea? Leprelor, vă omor, vă împușc pe toți, neam de spurcăciuni, dezertorilor, am oploșit șerpi la sân, funii în jurul gâtului! Jigodii spurcate, ude-i pistolul? Cine mi-a luat pistolul? Dați-mi pistolul! Vă împușc pe toți, scârbelor! Un pomelnic întreg de înjurături în ușa stăreției; de pe acoperiș s-a desprins o șindilă aprinsă; starețul încercă să se ferească, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Și apoi, și-a primit-o în freză de două ori, pizda era înfiptă bine în pula partidului. "Vicii de procedură, domnule procuror! Se mai întâmplă uneori și pești bătrâni să se agațe în undiță, se mai întâmplă!" îl consola jigodia de judecător, așa, mai mut ca să-i pună sare pe rană. Ieremia era cel mai atipic justițiar din Bistrița: apartament, două camere semidecomandat, mașină super nova, mobilă pal nelaminat, Polonia, haine ieftine, țigări Snagov, prânzul săracului la cantina judecătoriei. Cătălina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
m-oi descurca eu în vreun fel. Și cată de nu sta uitat pe unde-i ajunge. Tabloul 2 (Acasă la Ispas. Gospodărie de om cuprins. Dănilă vine, bate în poartă cu un băț. Se aud câini lătrând.) DĂNILĂ: Iaca jigodiile dracului, latră ca la urs! (Strigă) Acasă-s gospodarii? ANISIA (din casă): Da' care-i acolo? DĂNILĂ: Apoi iaca eu, cumnată Anisie. Gata masa, gata? Că vă sosesc oaspeți aleși! ANISIA (scoate capul pe fereastră): Dumneata erai, cumnate Dănilă? Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vrut să-l zăbovesc. Asta-i! DĂNILĂ: Da, asta-i. Adică, aproape asta-i. ISPAS: Ei, asta-i, cealaltă-i, de-acu', dacă tot te afli aici, intră oleacă, doar n-o fi foc. (Hămăituri) Țibă, Frăsinel, lovi te-ar jigodia, vezi c-acuși te ușurez de-un picior! Marș! Hai, bre Dănilă. DĂNILĂ: Hai. (Intră, merg toți trei spre prispă.) ISPAS: Iaca, să ne așezăm aici, la umbră. Șezi, Dănilă. ANISIA: Da' pe mine nu mă poftiți? DĂNILĂ: Cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]