519 matches
-
face era să mă aflu în slujba unui bine ale cărui căi de a pătrunde în lume rămâneau pentru mine misterioase. Iar acum? Ce aștept, întorcîndu-mă, de la mine și de la lumea mea care, de 11 ani, se târăște ca o jivină bătută? În tot acest răstimp m-am purtat ca și cum am fi ieșit de "sub vremi" și am socotit că prețul libertății mele nu mai trebuia plătit cu evadarea "din această lume". Dimpotrivă, ca să exist cu adevărat, trebuia să cad în timpul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Să se Împartă tortul! strigă Martin. Ce-ți spuneam, uite-l cum Își dă În petic. Susana Lastarria comenta tot ce se petrece Împreuna cu sora ei Chela, care venise ca s-o ajute să strunească haita aceea de mici jivine. Și jivinele mîncau acum tortul, cake is the name și-i era imposibil să termine cu comentariile: e fiul lui cutărică, al deputatului cutare, ce băiat bun era, În ultimul timp a Îmbătrînit mult, e leit maică-sa, seamănă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Împartă tortul! strigă Martin. Ce-ți spuneam, uite-l cum Își dă În petic. Susana Lastarria comenta tot ce se petrece Împreuna cu sora ei Chela, care venise ca s-o ajute să strunească haita aceea de mici jivine. Și jivinele mîncau acum tortul, cake is the name și-i era imposibil să termine cu comentariile: e fiul lui cutărică, al deputatului cutare, ce băiat bun era, În ultimul timp a Îmbătrînit mult, e leit maică-sa, seamănă ca două picături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu mantia grea și albă a zăpezii. În codri, deja s-a așternut un strat gros de frunze uscate, săgeți frânte de cârduri de cocori și rândunele străpung cerul, luându-și rămas bun de la meleagurile noastre, la început de drum. Jivinele pădurii își caută adăposturi pentru iarnă, iar oamenii își încheie ultimele lucrări agricole și pregătesc adăposturile pentru animale. Când luna noiembrie se apropie de sfârșit, Toamna mai plânge puțin, apoi, cu o ultimă reverență, face loc surorii sale, Iarna, retrăgându
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
direct din țâță?, Încât unii oameni nu-i omoară, fiindcă ușurează ugerele gata să crape ale vacilor nemulse), șarpele pornește după mirosul cel bun - numai că cineva trebuie să stea de pază, cu mâinile-covrig la gura omului Înșărpat și de cum jivina Își arată capul, tu-l apuci și-l strângi (dar nu prea tare, să nu-l rupi!) și-ncepi să tragi; tragi Încet, Încetișooor... Dacă-i și Ileana lui Maxim pe-acolo, să spuie ea descântecul de șărpe-nghițit - bine, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
lintiță. Purta pantaloni scurți, coloniali, englezești și o cască de plută, le primise în dar de la împuternicitul britanic cînd împlinise cincizeci și cinci de ani împreună cu un album zoologic editat de Oxford Press, album din care lipseau o groază de jivine și gîngănii pe care Schmeltzer le văzuse cu ochii lui în desișurile de stuf și papură pe care le cercetase mai cu de-amănuntul decît un veritabil contrabandist. Cu toate că manualul în vigoare nu prevedea vreun fel de experiență ori împăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
am liniște... Asta-i ca o patimă, cucoane Grigoriță, la mine... lucru mare... Nici nu mănânc, nici nu beau, s-a sfârșit!... Vin eu, cucoane Grigoriță, și găsesc urmă pe cărarea asta... Erau multe labe pe omăt... Trecuse Sfântu-Andrei, umblau jivinele potăi... Găsesc eu urma, o cercetez, o găsesc afară din pădure până-ntr-un loc, o mai găsesc spre sat, pe urmă spre bahnă, întoarsă... Mă gândesc eu că-s în bahnă... Și m-am dat așa, la marginea pădurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
opri, cercetând cu ochii și ascultând cu urechile. Tot timpul cât venise din Prelunci cătră Valea Mare, aceste simțuri foarte agere ale ființii lui stătuseră încordate și nici o pasere nu trecuse printre cetini fără a fi auzită, nici urmă de jivină nu rămăsese neobservată, pe albul vioriu al omătului. Culi Ursake se nimerise a fi unul din cei mai buni paznici ai terenurilor de vânat de la apa Frumoasei și, oricât de năcăjit se afla el în ziua aceea de marți 15
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zâmbi paznicul. Au fost niște spaime zadarnice, care s-au dus... —...cum se duc toate, Culi. Așa este... cum se duc toate, oftă paznicul. Apoi dădu la o parte amăgirile acestea ale inimii și trase cuțitul, prubuluind unde să târâie jivina, unde s-o atârne și cum să lucreze, ca să-i scoată cât mai frumos blana. Acea piele are să meargă la București, are să călătorească la Paris, ori la Berlin, prin expoziții; au să se mire domni și doamne în jurul ei; are să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de astfel de năcaz. După ce nana Floarea tăcu, ornicul din părete răspunse: Tic-toc-tic! Câteodată paznicul lua cu el în pădure pe Onu Bezarbarză, mai ales când se ducea să cerceteze teascurile. Căpcăni de jder clădea Culi la locuri unde aceste jivine mici și agere aveau mult umblet. Așeza lemnele lungi între doi arbori vechi. Jderul trebuia numaidecât să se strecoare pe o punte îngustă de trunchișor de brad, ca să ajungă locul unde era bucata de cărniță sau trupul însângerat al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
satul meșterii de albii. Era o așezare de nomazi; cai, porci și vaci umblau slobod în jurul căruțelor. Coviltirele erau ridicate de pe draghini și așezate pe stâlpi. Pe lesele de subt aceste coviltire se aflau dormitoarele familiilor, ferite de dihăniile și jivinele luncilor și de viiturile apelor la vreme de noapte. Focuri ardeau în toate părțile. Femei cu fuste colorate se învârteau între vetre și căruțe, pregătind cina. Meșterii lucrau la trunchiuri cu topoare care păstrau forma evului de piatră: lungi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
straniu, terorizat de zgomotele și de spaimele întunericului. Dar oare nu tot într-o noapte asemănătoare, în actul al treilea din Regele Lear, întrebarea inaugurală din Hamlet se va face din nou auzită? O noapte vijelioasă, o noapte când nici măcar jivinele care, aidoma fantomelor, „rătăcesc prin beznă” („wonderers of the dark”) nu îndrăznesc să-și părăsească vizuina. Noaptea unei furtuni căreia omul nu-i poate ține piept, noapte încărcată de forța unei alterități terifiante ce pare să aparțină unui univers de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ochii cuiva. Nu, ca să fiu sinceră, n-am nici o încredere în tine și-n pasărea ta, Darlene. Siguranța e cea mai importantă. — O, Lana! Darlene era distrusă. Dă-ne o șansă! Tocma-ncepuse să meargă bine. Ba nu. Mișcă! Ia jivina asta de pe baru’ meu pân-nu face un găinaț. Lana aruncă învelitoarea peste cușcă. Ăia, știi tu care, nu mai vin și poți să-ți iai locu’ pe scaun, lângă bar. — Mă gândesc să-i spun, știi tu cui, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de plantațe. Garantat fiecare băutură, c-are ș-un strop de tărie. Ăău! Garantat că cine bea ia ș-un sculament de pe pa’ar. Hei! Nime’ n-a mai văzut ceva ca don’șoara Harla O’Horror cum dansează cu jivina ei. Az’ noapte deschiderea. Poate că n-aveți altă șansă să vedeți număru’. Ignatius îl văzu prin mulțimea care trecea grăbită prin fața Bucuriei Nopții. Se părea că nimeni nu urma îndemnul omului care făcea reclamă. Acesta se opri din strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
viu. Priveam fascinat la frumusețea cetății, când din umbra unui stejar din margine de drum s-a ridicat un lotru! Am tresărit, dar mă prefac că nu-l bag în seamă și dau să trec înainte. Cu un salt de jivină, mi se așează în față. --O clipă de zăbavă, boierule! - îmi grăiește el cu glas ce nu îngăduie nici o împotrivire. M-am oprit privind la el cu nemăsurată teamă, dar și cu multă admirație... Chip de voinic abia ieșit de sub
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
din cauza unui balaur, ploaia și furtuna nu mai conteneau, astfel că suveranul ținutului este poreclit Negură împărat. Singurul mijloc de a scăpa de urgie este trimiterea în pustie a unei fecioare curate. Dintre fetele trimise, cele „necurate” sunt mâncate de „jivinele” (balaurii ?) care ascultau de solomonar, dar nu și fecioara „curată”, eroina basmului. în acest punct al epicului, structura scenariului (până aici clasică) devine atipică prin contaminarea motivului bine cunoscut și universal răspândit (pe care îl voi numi „legarea magico-erotică a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vrăjitor atribuite lui Solomon, așa cum apar consemnate într-un hronograf românesc din secolul al XVIII-lea : „Și au aflat [Solomon] firea a tot ce iaste în lume, a oamenilor, a dobitoacelor, a păsirilor, a gadinilor, a peștilor, a ierbilor, a jivinilor și a câte știm că sunt în lume pe supt ceriu și pre pământ, și în ape, toate cu înțălepciunea sa le-au aflat, care înțălepciune-i era dată de la Dumnedzău. Așijderea și planitele și crângurile și toată tocmala ceriului și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
brațele deschise. După ce au isprăvit saluturile, au fost invitați la cină. În sala de mese îi așteptau deja soția comandantului și câțiva căpitani. Toți îi măsurau cu privirea pe japonezii însoțiți de Velasco și de căpitanul vasului ca pe niște jivine ciudate și apoi se uitau pe furiș unii la alții. Hotărât să nu se facă de rușine în fața acestor oameni, Tanaka Tarozaemon își îndreptă umerii ca și cum ar fi fost supărat, dar Nishi scăpă pe podea furculița și cuțitul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să încheie: - Dacă ar fi fost un constructor, am fi avut deja dovada puterilor sale și am fi știut precis la ce ne putem aștepta din parte-i. Dar avem de-a face nu cu un constructor, ci cu o jivină, care nu poate fi pe deplin conștientă de puterile sale. Fiind încolțită, sau strânsă cu ușa, ar putea să-și descopere o forță de care încă nu era conștientă, și anume, puterea de a nimici oameni și de a folosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în cantități suficiente, apoi mai mult decât suficiente. Dar crescând mereu, îi era mereu foame. Și simțea că și dincolo de mlaștina aceea trebuie să existe viață. Într-o bună zi, încumetându-se mai departe decât oricând înainte, dădu peste două jivine uriașe, solzoase, încleștate într-o luptă sângeroasă. Când substanța vitală a jivinei învinse începu să-i curgă prin trupul inform, Anabis simți o bucurie necunoscută până atunci, un adevărat extaz prilejuit de imensa cantitate de energie absorbită. În câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
era mereu foame. Și simțea că și dincolo de mlaștina aceea trebuie să existe viață. Într-o bună zi, încumetându-se mai departe decât oricând înainte, dădu peste două jivine uriașe, solzoase, încleștate într-o luptă sângeroasă. Când substanța vitală a jivinei învinse începu să-i curgă prin trupul inform, Anabis simți o bucurie necunoscută până atunci, un adevărat extaz prilejuit de imensa cantitate de energie absorbită. În câteva ore, în timp ce învingătorul își devora prada încă fremătătoare, Anabis crescu de milioane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ase me nea istorii, l-au despicat În patru și În paisprezece și au ajuns la Încheierea că trăiesc pe lume oameni cu blestemul de a se preface noaptea, după ce se dau de trei ori peste cap, În cîte o jivină. Dacă În aceeași noapte nu apucă să bată nouă hotare, așa rămîn vreme de trei ani... Ori de șapte ori de nouă. Afară de atunci cînd le atingi cu fierul. Dar, dacă recunoști sub Înfățișarea unui cîine ori a vreunei mîțe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ca să-i tragă de limbă și să-i prindă cu vreo vorbă proastă despre țar și Împărăție. Bănuiala s-a răspîndit și rușii nu s-au mai arătat la fel de prietenoși cu dînsul. Îi puneau Întrebări ciudate despre zăpadă și despre jivine necunoscute ori despre unele pe care chiar ei i le arătaseră pentru Întîia oară. Nu știa ce să le răspundă, iar ei păreau că nu-l cred că nu știe. Ba i-au luat și robota de curier și i-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la drum lung și primejdios!.. Că priceperea la îmblânzirea Balaurului Moșul a lăsat-o moștenire lui Băbălean de la Bobeica pe care-l înștiințez eu cu buciumul cel nou. De peste munți se auzea un vuiet înspăimântător. Orătăniile, animalele de casă și jivinele se agitau ca niciodată și căutau cotloane, locuri ferite, adăposturi și gaură de șarpe în așteptarea monstrului aducător de moarte. Oamenii își făceau semnul crucii și îngenuncheau în fața icoanelor din casa cea mare, implorând izbăvirea cerească. Deodată, în plină zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu obligații: colectivizare, mobilizare la munca în CAP, regie-actorie, dansuri-coruri, cercuri de lectură, alfabetizare și modelarea omului nou... Dar măcar acei oameni noi, modelați de noi, l-au spulberat pe tiran... că noi tremuram cu frica în oase ca niște jivine prin galerii. Pe tiran, da! Dar nu și pe ciracii lui! Că foarte mulți dintre ei se află astăzi la butoane și prădăluiesc ce-a mai rămas din țara asta... Minciuna, delațiunea, cinismul, șantajul, violența verbală, frauda, furtul, șmecheria, promisiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]