394 matches
-
cel care se îndreaptă acum către o altă sală de spectacol - nu poate introduce un oraș într-un joben. Nu. Dar un iepure? Iată o întrebare pe care o putem numi redundantă. Bineînțeles că un iepure ajunge foarte ușor acolo. Jobenul este locul unde ajung toți iepurii care își doresc libertatea, dar trăiesc permanent într-o cușcă, fără să își dea seama de asta. E drept că gratiile sunt invizibile, însă animalul rămâne în captivitate și nu poate evada. Niciodată. La
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
crezi tu. Nu acea foame. Simt nevoia să mă hrănesc cu viețile false ale unor oameni care se mint. - Urmează o dizertație pe această temă? Un discurs? Nu, mulțumesc. Cafeaua. Unde e cafeaua mea? Nu ziceai că devii gospodină cu joben? Acum să te văd... - E lângă tine, pe noptieră. Doar știi că mă țin de cuvânt. Cafeaua aburea, avea caimacul gros și un gust formidabil. Fu nevoit să accepte realitatea. Magicianul preparase o cafea exceoțională. - Pot să-mi pun și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
îl vedea numai el. I se păru că decorul se transformă într-un eșafod imens, iar el - condamnat la gânduri, nu la moarte (sau, poate, și la gânduri și la moartea prin ghilotina gândurilor), se văzu împins către călău. Un joben pus pe o parte îl făcu să tremure, iar ochii călăului sclipiră. A bucurie. A amenințare voalată. A certitudine fatală. Scriitorul nu reuși să articuleze niciun cuvânt, dar simți cum o mână uriașă îl apucă de urechi și îl ridică
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
eu l-am văzut pe acel ins!“ Încerci să-ți fixezi În cuvinte toate detaliile, ca să nu ți se șteargă definitiv din memorie; era un tip matur, Îmbrăcat cu un costum elegant, cu vestă cadrilată și mănuși negre, cu un joben Înalt, din acelea pe care le au măscăricii la circ și din care scot tot felul de obiecte, mai mari sau mai mici, neînsuflețite sau chiar vii. Purta niște botfori roșii, aduși În față ca niște bărcuțe, cu tocul Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ochii țintă la o statuie pe care n-o mai văzuse până atunci. Statuia nu părea nefericită, căci cei care o turnaseră în bronz avuseseră destui bani să-i facă brațe și picioare, ba, în plus, îi îndesaseră și un joben pe cap. Și nici la vălătucii bărbii nu se scumpiseră. Omul, care nu avea o statură mai înaltă ca un copilandru, își ținea capul vag dat pe spate, mâna dreaptă ridicată și piciorul stâng împins înainte. Părea că are ceva
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ouă A. Jarry Ubu (din toți Ubu-ii!) M.M. Ionescu Dresorul lui Casanova I. Klima Castelul H. von Kleist Pentesilea E. Kishon Și-a fost ciocîrlia! T. Mazilu Împăiați-vă iubiții! Frumos e-n septembrie la Veneția! Inundația M. Mihura Trei jobene R. Macrinici A! Frica! L. Pirandello Uriașii munților Plaut Menehmii Y. Reza Artă Ruzante Comedia vacilor Ion Sava Paricidul Vreau să număr stelele! E.E. Schmitt Libertinul M. Sorescu Pluta meduzei R.J. Sorge Cerșetorul D. Solomon Erasmus A. Strindberg Visul R.
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
uciși în mătasă", se ascunde în "vechiul dulap/ plin cu jachete și rochii din marea sufragerie" sau fuge "la vechiul bufet cu borcane lucioase și-adânci" din aceeași sufragerie veche, când nu călătorește cu "vechea cabrioletă,/ Cu fracul boțit și jobenul sub braț", alături de femeia adorată, ca întotdeauna, total etc. Orice impresie de superbă gratuitate pe care o lasă, la o primă vedere, discursurile sale îndrăgostite (și, în general, avalanșa de gesturi demodate pe care le practică), ea este totuși contrazisă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și apoi "plânge că s-a rătăcit/ în alte camere ca într-un labirint" Camera ascunsă; câinii se îmbată în naos de mirosul sfinților, pe care încearcă apoi zadarnic să-l recupereze Căutare; întunericul se îmbolnăvește și pleacă, înfundându-și jobenul pe ochii mărturisind neputința Forme, în timp ce orbul râu Lethe se plimbă, încălțat în pantofi de mort, pe stradă Un râu etc. Chiar și când în codul poetic pentru care optează scriitura daniloviană trec ironia și autoironia bufă sau cinismul bine
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de fapt a femeii se proiectează însă pe un ecran original, în ciuda influențelor expresioniste ale recuzitei lirice. Atrag atenția în special "sufletul grimm/care traversează o eclipsă bovarică" (Nud), pasărea abandon de lângă copacii în cravată și șosete care "își vând jobenul pentru/ domnișoarele cu plete" (Pasăre, abandon) și vipera ce se strecoară, malefic, în mai multe poeme. Eroina care le dilată, uneori până la coșmaresc, dimensiunile printr-o capacitate aproape vizionară este la rândul ei întinsă "pe muchia de cuțit a infernului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
manifestul târziei inocențe" (E). Mai reușite sunt textele în care una dintre marile obsesii ale poetei (alteritatea interioară ca apanaj al artistului modern) este tratată cu solvent suprarealist: "Vând pălării la ușa spitalului/ rotunde, de paie, pălării de cowboy și jobene/ mulțimea dă ghes pe scările de gheață/ să cerceteze, probeze/ pe țeste scalpate, trufașe, spinoase, paranormale,/ anxioase, odioase,/ se admiră fiecare în geamurile spălate de ploaie./ Port coif de ziar, în mână cu o halebardă/ atârnă greu căldarea cu var
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în stil săltăreț de fanfară de parc. Muncitori și muncitoare care joacă dame, șah, citesc ziare, o proletară cu fața senină, emanând forță și calm, ia la ochi, într-un stand de tir popular, o figură ruginită, cu svastica pe joben, ciuruită deja în întregime. A nimerit. Figura cade în față, pe spatele ei stă scris : „Tatăl fascismului”. Proletara noastră țintește acum o casă. A nimerit. Un muncitor cu ciocanul în mână țâșnește pe acoperiș. E rândul sticlelor de bere așezate
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Caragiale, Rică Venturiano este cea dintâi figură vie de gazetar dintr-o galerie de tipuri care va străluci mai puternic prin creația lui Nae Cațavencu; este redus, ca într-o caricatură, la câteva elemente: chintesența poziției și ambițiilor sale, și jobenul și ochelarii. Rică Venturiano nu mai trezește astăzi nici o urmă de îndoială în privința viabilității lui ca tip. El reprezintă nu numai un exemplu al arivismului demagogic din trecut, ci este chiar un exponent al sistemului democrației burgheze, care masca exploatarea
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
bărbați), rezerva 3. Stau cu pătura pînă sub bărbie și, pînă la ceai, încerc, încerc să refac, iarăși și iarăși, scena din atelier. De la cine dracu' spunea că are să-mi transmită salutări? de la cine dracu'? Pe sub fereastră trece unul cu joben flendurit și scandează: Ceaușescu... Ceaușescu... Cea... 7 ianuarie Momentul cel mai al picturii românești, coitul ei astral a fost atunci cînd Sabin Bălașa, Bășin Sălașa, pardon, în anagrama cam groasă a sublimului gușter Ion Frunzetti, concepea imensa compoziție în care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o asemenea carte cu greșeli atât de grave”. *** Mihnea GHEORGHIU 40: „Ca un scriitor din zilele noastre să-și ia sarcina de a smulge (fie și numai parțial) masca de pe obrazul urât al tagmei asfințite a celor în «frac și joben», e un fapt de seamă (...). Schițele mai ample strânse sub titlul sugestiv Fără frac și joben (de Al. Duiliu Zamfirescu n.n.), își propun să treacă prin focul satirei o parte a personalului Departamentului Trebilor din Afară, pe unii dintre membrii
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
noastre să-și ia sarcina de a smulge (fie și numai parțial) masca de pe obrazul urât al tagmei asfințite a celor în «frac și joben», e un fapt de seamă (...). Schițele mai ample strânse sub titlul sugestiv Fără frac și joben (de Al. Duiliu Zamfirescu n.n.), își propun să treacă prin focul satirei o parte a personalului Departamentului Trebilor din Afară, pe unii dintre membrii corpului diplomatic român din țară și străinătate, a căror activitate și apartenență politică și socială îi
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Incendiatorii de războaie, colonialiștii sângeroși, fasciștii, asupritorii, nu sunt demascați ca atare (...) În sfârșit viața Legației a cărei prezentare e făcută cu o atenție bine dozată, pentru detaliul semnificativ, nu numai că nu corespunde intenției de a scoate «fracul și jobenul» membrilor corpului diplomatic, dar din motive necunoscute, rămâi cu impresia că legația română de la Rio din vremea lui Carol II - cunoscutul agent al imperialismului anglo-american și protector al «cămășilor verzi» - era, dimpotrivă, un bastion antifascist (...). Nu-i de ajuns că
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
lui Carol II - cunoscutul agent al imperialismului anglo-american și protector al «cămășilor verzi» - era, dimpotrivă, un bastion antifascist (...). Nu-i de ajuns că autorul a încercat să ni-i prezinte pe candidații la «selecționare» în lamentabila nuditate, «fără frac și joben». Fiindcă a făcut-o «amabil», fără ca el însuși să-și fi scos în prealabil mănușile. Realism cu... mănuși? Imposibil. Nu mai suntem «în pragul Orientului unde nimic nu se ia în serios». *** S.DAMIAN 41: „Încercând să ascundă schematismul, lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
un bestiar (vultur, leu, pește, oaie, miel, pasăre fabuloasă reunind trăsături de papagal, păun, tucan și dropie etc.) și într-un inventar imagistic (om înaripat și alte întruchipări ale motivului aripii și al zborului, acrobat cu tricou vărgat, biciclist cu joben, cer cu mai mulți sori diferit colorați ș.a.) care, împreună cu evocarea repetată, mai ales în pasaje finale, a stării de așteptare înfiorată a unei iminențe misterioase și decisive, mântuire sau catastrofă finală, sunt semne de recunoaștere pentru proza lui Ț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
1995, 1603; Constantin Abăluță, Analiza critică a unui poet, CNP, 1997, 2-3; Nora Iuga, Poezia metalică, LCF, 1997, 19; Aurelian Titu Dumitrescu, Un suprarealist mistic, VR, 1998, 4-5; Gheorghe Grigurcu, Sociabilitate și solitudine, RL, 2000, 25; Aura Christi, Războinicul și jobenul galben, CNT, 2000, 44; Constantin Abăluță, Moartea și înălțarea la cer a hamsterului, „Ziarul de duminică”, 2002, 7; Octavian Soviany, Viața ca un miracol, LCF, 2002, 8; Vasile Pruteanu, „Camera de subsol sau Răscumpărarea”, ATN, 2002, 2; Aura Christi, Valeriu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]