543 matches
-
vezi la clasa fetei „amestec pe națiuni”. Cred că o să-i ia ceva timp Marianei să-și cunoască colegii de clasă. Noi însă ne-am obișnuit repede și ușor unii cu alții. Primii dintre noi ajungeau grecii, de fiecare dată joviali, iar băieții amețitor de politicoși. Erau urmați de evrei cărora ne obișnuisem să le respectăm ritualul matinal de salut. Ei spuneau „Shalom aleichem”, noi trebuia să le răspundem „aleichem Shalom”. Fiecare dintre noi, cu foarte puține excepții, aproape că tăia
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
truda pământului este neostoită, iar pământurile noastre nu mai sunt ale noastre. Bunicul avea o carismă aparte, iar obrajii săi rotunzi îi reliefau un contur generos care îl făcea plăcut și dorit în comunitate. Deși suferise mult, era o fire jovială, extrem de aplecat dialogului cu cei din jur și mai mereu consultat în problemele obștii sătești. Nu avea patima cuvintelor grele și obositoare, nu jignea, nu înjura și avea în sânge și în spirit ceea ce străbunii noștri îi picuraseră în toate
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
vezi la clasa fetei „amestec pe națiuni”. Cred că o să i ia ceva timp Marianei să-și cunoască colegii de clasă. Noi însă ne-am obișnuit repede și ușor unii cu alții. Primii dintre noi ajungeau grecii, de fiecare dată joviali, iar băieții amețitor de politicoși. Erau urmați de evrei cărora ne obișnuisem să le respectăm ritualul matinal de salut. Ei spuneau „Shalom aleichem”, noi trebuia să le răspundem „aleichem Shalom”. Fiecare dintre noi, cu foarte puține excepții, aproape că tăia
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de tranzacții navale. Ne deschidea, pe rând, ușile vechi ale vechilor sinagogi, ne ghida grijuliu pe scările vechi și, explicându-ne ceea ce vedeam și ceea ce nu mai putea fi văzut, ne livra istoria sincopată a migrațiilor, persecuțiilor, supraviețuirii. Un bărbat jovial și grăsuț, născut la... Suceava! Vorbea, din când când, cu noi, nu doar În engleză, ci și, cu anume ezitare, românește, bucurându-se de orice expresie mai puțin obișnuită pe care izbutise s-o intercaleze În conversație sau s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cumva am și scris-o: „Acum, când zidurile Închisorii s-au prăbușit, În mijlocul zarvei și al ruinelor, răgușitul antisemitism post-Auschwitz este auzit din nou”. Imre Kertész arăta, la prima vedere, ca un gospodar maghiar, bonom, cordial, de o calmă și jovială convivialitate. Extrema seriozitate și acuitate, adâncimea, gravitatea și simplitatea „concentrată” a personalității sale au devenit evidente abia când ne-am desprins din grupul cu care luasem cina, pentru o scurtă plimbare În doi. Mi-a vorbit despre anii sub comunism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Se rostogoliră în salon - Tommy Rupp într-o jachetă neagră, militară, iar Duane Cain într-un costum de camuflaj căptușit cu un strat izolator. Cei trei Muskratari 1, reuniți pentru prima oară de la accident. O potopiră pe Karin cu saluturi joviale. Ea rezistă impulsului de a-i întreba unde fuseseră până acum. Rupp se repezi la Mark, care zăcea scheunând în pat și-i întinse palma. Dintr-un reflex adânc, Mark bătu palma cu el. —Doamne, Gus. Chiar că ți-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Iași Goana lui Paul Ioachim. CÎt am stat În Iași, atunci, l-am cunoscut mai bine pe marele actor & director de Național. Era un om popular ( m-a obligat să-i spun pe numele mic, deși eram mult mai tînăr!), jovial, energic, cu farmec. Conducea relaxat teatrul și era mare amator de șuete, la el În birou, ori În vreuna din grădinile Iașului. L-am simpatizat din prima ; de altfel, nu credeam (pe atunci) că erau mulți care să n-o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Smaranda se scutură ca de frig fără să vrea. Marius o apucă de mână iar ea îi zâmbește recunoscătoare. Ce s-a întâmplat? Să nu râzi de mine, dar mi-e frică. Imposibil, pentru tine nu există acest cuvânt! vocea jovială a lui Marius este contrazisă de mimica îngrijorată a feței. De ce să-ți fie teamă? Că-i război.... că, mai devreme sau mai târziu, vei fi trimis cine știe unde să ucizi sau, Doamne ferește!, să fii omorât. Nu vreau să mori, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
apariția unor asemenea indivizi care miros a sânge în acest moment al apropierii frontului de România. Poate urma ceva deosebit de grav. Astfel de oameni sunt periculoși chiar și pentru compatrioții lor. Marius privește rotativ imensa încăpere. Bărbați, femei, multe chipuri joviale, numai foarte puține concentrate sau absente. Într-un colț mai retras, o pereche interesantă. Ea, un chip matur, frumos, cu ochii triști ai unui suflet care plânge. Bărbatul de lângă ea, mai degrabă băiatul tânăr ca un paj, vorbește repede, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
venit de hac. Interesant câte poate să facă un fir electric pus acolo unde trebuie. Acum am nevoie urgent de o hartă detaliată a regiunii. Poate medicul nostru să se ocupe de prizonier? Schultz surâde slab. Continuă pe un ton jovial. Asistență medicală unui terorist? Ești amuzant, maiorule. La teroare se răspunde tot prin teroare. Nu avem nevoie să fim umani. Bruno, șoferul meu, îi va asigura exact tratamentul care-l merită. Tot ce contează este victoria finală. Dacă crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de Lotte Levy-Grünberg, avea pe mormântul din Australia o mulțime de lalele roșii. Am găsit o poză pe arhivele Internet. Cât despre Tiffenburg, nu știu ce-am avut cu el. Nu mă deranjase nicodată cu nimic. Era un om gras, jovial și nazist, ca mulți cunoscuți de-ai mei. Murise în urmă cu trei luni. Vrând să aprindă focul, s-a aplecat prea mult și masca de oxigen din care respira i s-a desprins. Cazul a făcut vâlvă și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
omenesc, al unui frate mai mare care-ți spune : „când o să crești mare“. Atât. Doar faptul de a fi considerat încă mic te face să te simți imediat mai bine, îți dă iluzia că mai ai timp. Cu râsul lui jovial, Gălățanu a spart fereastra mea spre lume. Ascultând poveștile lui despre prietenie, despre Paris, despre București, mi-a revenit pofta de a trăi. Trebuia neapărat să evadez, să scap din Galați, să-mi iau chitara pe umăr și pistolul în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
carul lui Apollo Însuși, doar electrificat. Înăuntru, bărbații stăteau În grupuri formate după limbă. Deși se spălaseră pe față Înainte de a veni la lucru, Încă mai aveau prin urechi cenușă de un negru persistent. Tramvaiul porni din nou. Curând spiritul jovial se risipi și limbile amuțiseră. În apropiere de centru se urcară câțiva negri, care rămaseră afară, pe trepte, ținându-se de acoperiș. Și apoi marele Rouge se profilă pe cer, ițindu-se din fumul pe care Îl genera. La Început se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
iar asemănarea sa crescândă cu președintele nu mai putea fi ignorată. În serile din timpul săptămânii se certa cu televizorul, dar duminica avea public. Unchiul Pete, care de obicei era adormit ca un șarpe În timpul digestiei, era acum animat și jovial. ― Chiar și din punct de vedere chiropractic, Nixon e un personaj dubios. Are un schelet de cimpanzeu. Părintele Mike se băgă și el În discuție: ― Ei, și ce mai zici acum de prietenul tău Tricky Dicky, Milt? ― Cred că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Fiind oră de vârf În circulația călătorilor, autobuzul era suficient de aglomerat. Cu o deosebită eleganță, Tony Pavone o protejă pe fată, oferindu-i un loc pe scaun, ferind’o de Înghesuiala generală, Încercând să afișeze o figură cât mai jovială. „ Îi merge mintea, constată el privind’o cu coada ochiului. În mod sigur a realizat de fapt: În nici un caz, nu mă interesează persoana ei!” Parcurseră mai multe stații de autobuz, În timp ce fata reuși să-i surprindă privirea, destul de timorată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Însă, nimeni nu putea preciza unde. Însfârșit, la un moment dat, Întâlni un maior de poliție În uniformă pe care se grăbi să-l abordeze, reluând toată povestea dela Început, precum și scopul venirii lui la această unitate. Afișând o figură jovială, maiorul Îi dădu speranțe. „Vă rog să așteptați, mă Întorc Îndată...” Reveni Întradevăr după o jumătate de oră rugându-l să-l urmeze. Nu mică Îi fu mirarea Însă, În momentul când Îl pofti să intre În biroul unde pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
parlamentând, cerând „Mită” atât de mare Încât, nu mai rămânea mai nimic pentru plata muncitorilor...!! Bănuind de ce Îl chiamă Contabilul Șef, Tony Pavone scurtă discuțiile cu ce-i prezenți, se afișă Contabilului Șef care-l primi oferindu-i o figură jovială. Tony Pavone fusese descris inginerului șef al unei puternice Întreprinderi de construcții iar acesta era curios să-l cunoască, iar dacă individul prezenta garanție, urma eventual să-l transfere cu muncitori și materiale În ograda lui: din acest motiv, se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
renumit om Înțelept. Cei ce-l cunoșteau din anii tinereții afirmau despre el că, la 30 de ani, când Îi muri soția (ea avea 28 de ani) fu atât de tulburat Încât se va schimba radical și pe viață: din jovial și generos, sociabil și blând, a devenit tot mai Închis, retras și trist. N-a iubit, nici nu s-a apropiat de altă femeie. A trăit până la moarte cu imaginea nevestei decedate. Cartea Sfântă i-a fost a doua tovarășă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
osîrdie constantă Și dorință incitantă - Uneori un pic pedantă - De a scrie-o iritantă Poezie amuzantă, Combătînd tendința toantă - Din, păcate dominantă - De-a seduce vreo bacantă, Cu alură captivantă, Ce te-atrage-ntr-o locantă Evident, exorbitantă. Poanta mea-i chiar amuzantă, Jovială, elegantă, Poate cam extravagantă, Dar nu-i abracadabrantă Nu e nici prea agasantă, Nu se vrea prea importantă Cum e vajnica bacantă... Insă sper că e picantă!!!
Confiden?? by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84329_a_85654]
-
cu o etichetă intitulată Izvorul minunilor". Mult se minunează tovarășul meu, confesorul meu la acel confesional încețoșat în fum și lărmuială bețivă. "Ești caz psihanalizabil", zice, "îți place să vezi cum tot felul de non-valori, de mediocri tâmpiți, de canali joviale te bat pe umăr și cum îi ai de șefi". Vă mărturisesc că dinaintea unor asemenea crude adevăruri de viață azvârlite mie în față de nemilosul meu psihanalist mă refugiez în puținătatea personalității mele, mă umple gândul sumbru că o viață
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
inițial, cu reluarea scherzo ului, apoi a trio-ului; în încheiere revine iarăși scherzo-ul, dar prescurtat - numai prima lui secțiune. Partea a IV-a (allegro ma non troppo) este construită, ca și prima, în forma de sonată. Înfățișarea ei jovială ni-l reamintește pe Beethoven din prima perioadă a activității sale creatoare. Acest final, năvalnic ca un pâriu de munte ce se prăvălește peste stânci, spumegând în lumina soarelui, are aspectul unui perpetuum mobile. Iată tema I expusă de coarde
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
dorea, dar nu se temea că ar putea să se îndragostească de-a binelea de ea. Se duse deci la Georgeta, care-l primi cu o plăcere întristată. I se păru chiar curios lui Felix că o fată așa de jovială și deliberată în tot ce face, exprimând prin perfecțiunea de mare păpușă de porțelan femeia crudă, indiferentă, e atât de preocupată de cazuistica morală. - Domnule Felix, îi zise ea, îmi pare sincer rău de Titi. N-am vrut deloc să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Scrisorii pierdute - humorul călinescian s-a eliberat de veninul satiric, de cuțitul nemilos al zeflemistului, care avea o atât de vie conștiință a moravurilor. Caragiale e un nervos și un îndurerat social (nu moral), în timp ce G. Călinescu e un cinic jovial. Prin faptul că se aplică acelorași tipuri, aceleiași epoci (cu o diferență poate de o generație și, bineînțeles, într-o viziune despoliticianizată), cu aceeași tendință de a împinge comicul la delir, la absurd, humorul lui Călinescu se înrudește cu cel
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Nu mi-e indiferent ce se întîmplă cu oamenii care se folosesc de utilajele astea acolo, sub pămînt! O ședință, promițînd la început a fi una de rutină, s-a transformat într-o analiză amănunțită a tuturor detaliilor tehnice. Tipul jovial care se dovedise a fi în primele minute Mihai Vlădeanu a devenit inflexibil. Nu că ceilalți ar fi fost rău intenționați, dar lor le scăpaseră unele amănunte. Cînd au mers să vadă utilajul funcționînd în gol, echipat cu piesele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
reface, sufletul lui e plin de ele, nu mai are loc pentru ce-ar putea afla de la Săteanu. De-aceea se și ferește să-l întrebe. Deși cîndva o va face, să cunoască... Vă salut, tovarășe ministru! îi întinde mîna jovial. Du-te-n mă-ta! îi răspunde musafirul nocturn un bărbat trecut de 50 de ani, cu capul alb -, strîngîndu-i mîna din mers. Sper că ești singur. Doar cu cel rău din mine, care-mi șoptește ce și cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]