575 matches
-
dezbracă pe cele două Îndrăgostite foarte Încet, avînd grijă să le sărute un pic și să le mîngîie pe ici, pe colo.... Apoi le vezi ridicate și atîrnate de frîngii cu cătușe de catifea. Acum se află amîndouă cam la juma’ de metru de podea și fetele le leagă gleznele. Porumbițele stau față În față, cam la un metru distanță, privindu-se În ochi. Acum vine partea nostimă. Okay, avem și coloană sonoră, bucata asta minunată cîntată de Cele Trei Grații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Nu, eram sălbatic... Ăla cu pata mea era acasă, am omorât unu’ cu care nu aveam nimic, nu, chiar nimic. Ălălalt, cu care era, o fugit când o văzut că ăsta o căzut. Și mi-am continuat drumul. Și, după juma’ de oră, am auzit că o venit salvarea și l-o luat. Vină? Cine l-o adus acolo? Nu la bar, după mine. De ce n-o plecat acasă? Nu dracu’ l-o-ntors înapoi? Păi, eu mă certam cu ăsta, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-mbăt. Mergeam la o nuntă, aveam o limită. Nu mă duceam să mă înec... dacă punea o găleată, băgam capul în ea și să mă-nec. Aveam o limită, așa. Cât reușeam să țin limita asta, nu era nici o problemă. Juma’ de kil, un kil. Dar când scăpam, când treceam de limita asta... gata! Mă prostea aia în străinătate. Plecam de plăcere și eu. Dacă mi-ar fi cerut bani să-i cumpăr haine? Nu i-aș fi dat, dar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sobă cu lemne. „Era băiat ascultător, deștept, nu se apleca să fure nici o hârtie de pe jos. Dădea bună dimineața, bună ziua. Suntem foarte amărâți... sunt și lovit de mașină și doctorul mă tot amână să-mi scoată tija, mă amână de juma’ de an. Era muncitor la Casa Albă, la București. S-a îmbârligat cu unii și i-a dat lu’ mama un pumn și i-a zis, mamă, eu nu mai țin cont ce fac. Și, uite, și acum cade în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
zeflemistă, aroganții, care denigrează. În sinea mea mă rog la Dumnezeu, chiar dacă nu mă vede nimeni. Și mulțumesc lui Dumnezeu pentru comandanți, că e înțelegători, nu fac periuța, că sunt aici treizeci și ceva, cum poți să rezolvi repede în juma’ de oră - cum e gratiile, noi am făcut cerere să se dea jos, să avem acces la cambuză, un fel de depozit unde punem alimentele, castroanele, ce avem noi, un loc avem și punem lângă și hainele, să stea frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pâine ne vine, de ce să ne văităm. Mâncare, apă, baie, e bine. Baie, o dată pe săptămână, având în vedere că sunt atâția oameni aicea, nici conducerea nu poate să facă prea mult, dar o dată pe săptămână e bine. Joia. O juma’ de oră sau o oră e timp să facă toată secția. Avem duș, avem chiuvetă, bine, acum e ca un jgheab, nu ca o chiuvetă. E ceva din beton ca măsuța asta și la lateral e acoperită, să nu curgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
neatenție, luai mulaj de pe cheie. Eram pus pe prostii din astea. Auzi la ăștia, cu pontoace, cu paspartuuri. Iei o bucată de foaie de arc de ceas, se taie un fel de piaptăn, cum e piaptănul, taie iar dintr-o juma’ de cheie, nu se folosește decât o singură dată aia, pentru că, în clipa când apeși, se rupe toate alea acolo-șa. Deschizi - poți să deschizi sau poți s-o blochezi. Să stai, să te uiți ca prostul la ușă. Pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
infectate, din fabricație. - Cum ți-o fi norocul! Sângele lui Bobo intra înspumat în seringă, iar Zogru se simțea lovit în creștetul capului. Era o senzație venită, firește, prin sugestionare, dar neplăcută. - Ce faci, aștepți aici, ori cobor eu peste juma’ de oră? - Coboară tu. Vreau să analizezi și lichidul din rană. - Măi, dar ce fricos ești! - Și să-l compari cu al pacientei dinainte, ți-am trimis-o aici. - N-am văzut-o, poate e afară. Jos, în cabinetul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
seara, după ce ieșise de la magazin, lăsând-o pe tanti Alina fără replică: Mă duc până aici, la o colegă, să-mi iau tema la mate pe mânie, că am uitat de ea, ia-o-nainte că vin și eu în juma’ de oră. Apartamentul de bloc era aproape gol. Într-un colț se aflau o dormeză veche și o femeie slabă, cu fața încrețită și cu părul blond tuns ca o caschetă. - Ai adus banii? Bine, lasă-i aici-așa jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și te arde, însă dup-aia poți să chiulești pe rupte și e haios să te scarpini cu o andrea pe sub ghips și, dacă plouă, nu trebuie să mergi la școală, iar de alergări la ora de sport scapi o juma’ de an, pe motiv că n-ai voie să-ți forțezi piciorul, și dacă n-am curajul s-o fac, atunci o să spună la toată lumea cât sunt de laș, că mi-e frică de-o fractură, și atunci i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
deget, mă chinuiam, deci, să-l repar, însă cărămida nu era destul de tare, degeaba tot ciocăneam nitul, în afară de faptul că mi-am murdărit mâna și pantalonii de uniformă, n-am reușit nimic. După-amiezile, poteca era neumblată, stăteam acolo de vreo juma’ de oră și numai pe nea Miki l-am văzut mergând spre cișmea, l-am salutat, mie nu-mi era frică de el, deși ceilalți povesteau despre el tot felul de lucruri pe care, cică, le-ar fi făcut în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mi-a făcut semn să plec odată, iar când am închis ușa, l-am mai văzut cum își bagă nasul în paharul gol, amușinându-l. Când am ieșit pe poartă, nu se-ntunecase încă, știam că dacă mă grăbesc, într-o juma’ de oră pot să fiu acasă, mi-am scos decorația de pe piept și am privit-o, pe stea erau încrucișate o spadă și o mitralieră, iar pe dos era gravat numele bunicului și cifrele unui an, mi-am scos batista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la drum de-ndată ce a primit vestea, dar bietul bătrân a fost îngropat la repezeală, mare păcat că n-a putut să-și ia rămas-bun de la el așa cum s-ar fi cuvenit, iar acum, deși e aici de-o juma’ de zi, nu și-a luat încă inima-n dinți să intre în baracă, unde numai ce le dăduse drumul câinilor să dea o raită, el își aduce aminte de rulota asta încă din copilărie și se teme de amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
șoptindu-mi cum că ce pula lu’ tata mă tot câcâi, ăștia pot oricând să dea iar curent și atunci până aici ne-a fost, de parcă eu n-aș fi știut că adâncitura asta, din peretele de sub ecran, are numai juma’ de metru, și stând aici, întinși pe burtă, am intra în ea doar până la mijloc, iar dacă se vor aprinde luminile, toată școala o să vadă cururile noastre ridicate, ieșind din gaură, așa că i-am șoptit să-i dea pace lu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Ne vedem mai tîrziu. Vezi ? E foarte simplu. O, Doamne. Oricum. Nu contează. SÎnt sigură că orice cuplu trece și prin momente din astea ușor penibile. Probabil că e un lucru cît se poate de normal. Îmi ia cam o juma’ de oră să ajung de acasă de la Connor, din Maida Vale, În Islington, unde stau eu și, În clipa În care deschid ușa, o găsesc pe Lissy pe canapea. E Înconjurată de hîrtii, În care se uită foarte concentrată. Muncește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu găleata de prune, chircită pe trotuar, cântărea unei fetișcane câteva fructe într-o plasă de plastic roăie, cu chipul prefectului Soporan imprimat. Și sloganul lui electoral: „Cu mine veți trăi bine!“ Țiganca de alături își agita eșarfele date la „juma de preț“. Din farmacie ieșise inginerul Vlad, fratele arhitectul Stelian Lazarovici. Se rezemase de zid și citea concentrat hârtia unui prospect. O fâșie lungș, încolăcită. - S-a operat și el și la ce i-a folosit, oftă bătrânul. O mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
demontate, cu mușamaua canapelelor sfâșiată, cu perdelele de la geamuri zdrențuite, cu spartul neoanelor din compartimente și multe alte de-astea, doar pentru a lovi în regimul dictatorial. „Ca să nu mai vorbim de sustrasul materialelor din construcții - continuă doctorul -, conform principiului juma’ la bloc, juma’ la casă. Blocurile alea care s-au prăbușit la cutremurul din ’77, în București mai ales, credeți că de frica cutremurului au căzut. Nu domnilor, s-a furat masiv la ciment și la fiare betoane, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
canapelelor sfâșiată, cu perdelele de la geamuri zdrențuite, cu spartul neoanelor din compartimente și multe alte de-astea, doar pentru a lovi în regimul dictatorial. „Ca să nu mai vorbim de sustrasul materialelor din construcții - continuă doctorul -, conform principiului juma’ la bloc, juma’ la casă. Blocurile alea care s-au prăbușit la cutremurul din ’77, în București mai ales, credeți că de frica cutremurului au căzut. Nu domnilor, s-a furat masiv la ciment și la fiare betoane, care era baza construcțiilor. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
metru jumătate de așchie la stânga și-un metru în dreapta. Am rămas interziși. De la 9 jumătate, toți locuitorii cartierului arătam ca niște aeroplane putrezite, numai că nu zburam. Trecea cățelul pe lângă noi și ne-ar fi pișat doar ridicîndu-și piciorul. Semănam juma cu niște garduri, juma cu niște copaci... Nu puteai nici să-ți rânjești fizicul pe trotuar, nici să te mîrțologești cu tramvaiul. Te citeau cu toții, care te vedeau, din care cartier provii... 48 DANIEL BĂNULESCU Grilajul de fier forjat. Și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la stânga și-un metru în dreapta. Am rămas interziși. De la 9 jumătate, toți locuitorii cartierului arătam ca niște aeroplane putrezite, numai că nu zburam. Trecea cățelul pe lângă noi și ne-ar fi pișat doar ridicîndu-și piciorul. Semănam juma cu niște garduri, juma cu niște copaci... Nu puteai nici să-ți rânjești fizicul pe trotuar, nici să te mîrțologești cu tramvaiul. Te citeau cu toții, care te vedeau, din care cartier provii... 48 DANIEL BĂNULESCU Grilajul de fier forjat. Și răzuind, dintr-un singur
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scârba patrulelor, se strecurară într-un subsol de bloc de pe Doctor Felix, peste drum de cârciuma "Fîntînica", traseră tutun, haliră alune din buzunarele cât căruța, ale lui Arvinte. Și, din bârfă în bârfă, până la mijirea zorilor, sorbiră și pisoiul de juma' coniac, pe care-l descoperi Regele, inspectând boxele de placaj ale locatarilor. Când pântecele de fierătanii ale primelor tramvaie scăpate din depou hâțânară străduța, degajară și ei locul și o tuliră, pe lumină, în Calomfirescu... Din noaptea aceea, se gândi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
curând cu nara ciulită la gloata nehalită, tălăzuind cam fără aprobare și grupa mare, spre Sinistrat. Decât la Sinistratul în persoană, șezând și el, în mijlocul trotoarului, pe anusul său, uscat ca țambalul și ținând, în prelungirea dungilor pijamalei sale, pe juma' din profesorii cu glagorie din București. Belferii de la Pipera mirosiseră roata poliției, închipuindu-se deja cu brazda de iarbă mânăstirească la gură, prin hartanul cine știe cărui cimitir. Un microbuz aidoma cu cele al Fabricii Pajura de Pâine, inventar, de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
oi fi încoțopenind așa, cu mâna întinsă ? îl bombăni Ologu, privind cum își ia monedele de pe masă. Ți-o fi frică de țeapă ? Că plecăm fără să plătim ? Păi, unde să plecăm, șefu’, că de-aici până la ușă facem o juma’ de oră... Mai și ciocănim, boncănim și huruim din bastoane, cârje și toate alea, ca o fanfară damblagită... Dădu din mână a lehamite și luă un mititel din care molfăi până ce gingiile desprinseră o bucată. Și-o plimbă îndelung prin
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Luați-l în spinare și cărați-vă de- aicea cu el ! — Ba cărați-vă voi ! se oțărî Chisăliță, mirându-se singur de curajul lui, dar ascunzându-se după Pârnaie, care nu părea însă dispus să-l ia asupra sa. — Bă, juma’ de buletin ! rânji Calu, făcând un pas înainte. Ai vărsat vorbele astea din tine înainte sau după ce-ai făcut în pantaloni ? Apoi, către Pârnaie : Hai, rupeți rândurile, că m-ați plictisit. M-am lămurit și cu voi... Dădu cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o fabrică întreagă de nasturi. Nu poate să suporte nici măcar omul din el. Când își clătește fața cu apă de la robinet, trebuie mai întâi să agațe peste oglindă un prosop. Din când în când, la ras, își taie câte-o juma' de față, pentru că nu vrea să-și cumpere nici o oglindă, pentru că o oglindă ca asta nu ar fi decât o scroafă murdară, cum zice el dar pe stradă vitrinele reflectă, și Herrmann îl vede pe Herrmann. Atunci, dacă nu-i
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]