940 matches
-
sunt Calderón de la Barca ( Viața e un vis), Ibsen (Strigoii și Micul Eyolf), precum și Eugène Labiche și Ed. Martin, Henri Lavedan, Georges Feydeau, Max Maurey, Jacques Nathansen, Maurice Magre. Doar câțiva prieteni binevoitori au părut că apreciază producția lirică a junelui ofițer care, într-un adevărat desfrâu al lamentației, își teatraliza impudic afectele. Un potop de „lacrămi” inundă strofele ușoare din volumul Raze de lună (1905). De pretutindeni se aud „doiniri de plâns”, ecou al suspinelor unei inimi rănite de cioburile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
al capitalei. B. debutează cu o epigramă, iscălită Costache Aristol, în „Lumea veche” (1896). Ulterior, colaborează cu proză și versuri umoristice, cronici, note de drum și publicistică diversă, sub nume propriu ori sub pseudonime, la „Moș Teacă”, „Propaganda”, „Evenimentul”, „România jună”, „Dreptatea”, „Adevărul”, „Belgia Orientului”, „Litere și arte”, „Moftul român”, „Zeflemeaua” ș.a. Scoate el însuși revista „Zig-zag” (1901-1902). Mai târziu, scrie la „Epoca”, „Conservatorul”, conduce ziarul „Semnalul” (Râmnicu Sărat, 1909-1911). Mai semnează în „Furnica”, „Flacăra”, „Vestala”, „Greierul”, „Dușmanul” ș.a. Tipărește broșura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285857_a_287186]
-
făcuse, în „Gazeta Bucureștilor”, politică progermană. A beneficiat de un decret regal de grațiere. A colaborat, din 1896, la „Dochia”, „Foaia interesantă”, „Țara”, „Revista literară”, „Epoca”, „Carmen”, „Litere. Științe. Arte”, „Foaia populară”, „Evenimentul”, „Secolul XX”, „Literatorul”, „Noua revistă română”, „România jună”, „Revista modernă”, „România ilustrată”, „Adevărul”, „Pagini alese”, „Observatorul” (1902-1904), la care a fost redactor, „Viitorul”, „Lumina” (Ploiești, 1904-1905), unde a lucrat ca secretar de redacție, „Revista idealistă”, „Românul literar și politic”, „Depeșa Prahovei” (Ploiești, 1907-1908), pe frontispiciul căreia figurează ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 51, 52, 127. „Tohăneanu a descoperit atent și specificități proprii meșteșugului lor. Când și-a propus să rezolve scene laice, a oscilat între imaginea „cu perspectivă” și viziunea bidimensională a înaintașilor (Ceata flăcăilor din Drăguș, Junii brașoveni etc.). Abia când s-a apropiat de tema istorică, de chipuri de voievozi unde prezentarea „votivă” îi permite i întreprindere mai apropiată de meșteșugul iconarilor amintiți, a izbutit să ajungă la o viziune închegată, personală.”( Vasile Savonea - Arta naivă
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
și proză la „Familia”, „Amicul familiei”, „Noua bibliotecă română”, „Rândunica” și la „Dreptatea” din Timișoara. Articole despre învățământul în limba română, despre utilitatea înființării de școli pentru fete scrie în revista „Biserica și școala”. Îi aparțin pseudonimele Bănățeanul Călător, Bănățeanul June, Bănățeanul Moș. Căsătorită în 1887 cu ofițerul croat Isac Puhallo de Brlog, se mută la Sarajevo, în Bosnia, pe urmă la Mostar, în Herțegovina. După câțiva ani revine în Banat, dar activitatea publicistică și-o reia abia în 1905, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287920_a_289249]
-
La Dobroudja) (1918). O dare de seamă amănunțită despre această misiune apare sub titlul Propaganda românească în străinătate (1920). Continuă să publice numeroase articole politice, culturale, literare, de istorie sau critică a artei, dar și proză, la „Adevărul”, „Sburătorul”, „Dobrogea jună”, „Viitorul”, „Universul copiilor” ș.a. Revenit la catedră, are o remarcabilă activitate didactică, concretizată și în editarea, între 1921 și 1935, a numeroase manuale de istorie (pentru învățământul secundar) și cursuri de antichități greco-romane, de ceramică greacă, de istoria civilizației ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]
-
căsnicie/ Pe cât socoți...”887 Ironia naratorului se dezvăluie chiar și în spatele sfaturilor încurajatoare ale lui Placebo, este omniprezentă, devenind o emblemă a stilului chaucerian: „E semn de vrednicie ntr-adevăr/ Când se îndeamnă omul sur la păr/ Să-și ia nevastă jună... Zău c-așa-i!/ Împodobită inimă mai ai!/ Însoară-te așa precum îți place/ și eu socot că-i bine cum vei face.”888 Aleasa are însușiri deosebite, deși este clar că opțiunea bătrânului nu a luat în calcul nimic
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
lipsit subiectul marii politici europene, al responsabilităților care-i reveneau fiului celui mare al lui Wilhelm al II-lea. Cel din urmă mărturisea că "mai ales acest aspect îi contura sentimentul infirmității sale". Între motivele preocupărilor se aflau urmările Revoluției Junilor Turci din Imperiul Otoman, poziția Italiei, care era pentru Berlin "un aliat lamentabil", raporturile tensionate dintre Germania și Anglia. A fost pentru Kronprinz prilejul de a marca faptul că unul din obiectivele vizitei făcute regelui Carol I era "să se
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
decât despre însemnări sporadice ale prințesei sunt România, Europa și unele evoluții din sud-estul european. Am menționat deja, că în timpul primului dialog mai lung de la Buftea (22 aprilie 1909), Kronprinz-ul își mărturisise, printre altele, preocuparea sa provocată de Revoluția Junilor Turci de la Constantinopol, declanșată anul precedent 82. Subiectul a fost reluat în timpul conversațiilor de la Berlin din iunie. prințul moștenitor "deplângea evenimentele care i-au adus la putere pe Junii Turci, pentru că succesele repurtate la Constantinopol de diplomația imperială [a Germaniei
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Moftul român”, „Vieața” (e, până în martie 1895, unul din directorii publicației), „Naționalul”, „Lumea veche” (revistă literară și umoristică pe care o editează în 1896 și la care colaborează și bunul său prieten I.L. Caragiale), „Adevărul de joi”, „Pagini literare”, „România jună”, „Noua revistă română”, „Minerva”, „DiGranda” ș.a. Bună parte din foiletoane intră în volumele Ghiveci (1894), Cronicele Doctorului (1898), Verzi și uscate (1900), Factor răspunzător. Decorat! Mica publicitate! (1915), Cu ou și cu oțet (1920), semnate Dr. Urechiă sau Iodoform, alături de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290375_a_291704]
-
București, 1976, passim; Mihail Dragomirescu, Criticele domnului Titu Maiorescu (Studiu de critică generală), CL, 1893, 1, 3; Lui Titu Maiorescu. Omagiu, București, 1900; G. Ibrăileanu, Spiritul critic în cultura românească, Iași, 1909, 59-87; Panu, Junimea (1943), I-II, passim; România Jună lui Titu Maiorescu. Scriere omagială, Suceava, 1910; G. Bogdan-Duică, Titu Liviu Maiorescu, București, 1921; Negruzzi, Junimea, passim; Soveja [S. Mehedinți], Titu Maiorescu, București, 1925; Vianu, Opere, II, 142-183, 318-366, III, 373-374, 387-403, V, 75-82; Constantinescu, Scrieri, III, 379-383, 412-452, 484-546
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
scopul „de a culege mărgăritarele poporului”. Schițe, legende istorice, versuri și material folcloric i-au mai apărut în „Analele literare, politice, științifice”, „Familia”, „Lupta”, „Foaia poporului”, „Albina”, „Revista noastră”, „Tinerimea română”, „Doina doinelor”, „Aurora”, „Opiniunea publică”, „Ion Creangă”, „Șezătoarea”, „Dobrogea jună”, „Epoca”, „Milcovul”, „Gazeta Transilvaniei”, „Noua revistă română” ș.a. A mai semnat Hristian N. Țapu. Ț. prospectează toată Muntenia (îndeosebi fostele județe Teleorman și Vlașca), Moldova și o arie din Dobrogea, acumulând un vast repertoriu folcloric: două mii două sute de piese (poezie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290060_a_291389]
-
făcut „cu plăcere despre amândouă părțile“. Dar această formulare foarte ambiguă lasă loc la diverse interpretări. Care părți? Cele două familii care se preocupă de realizarea acestei alianțe sau cei doi tineri? Sau tinerii confir mă alegerea părinților? Cum tânărul june nu are inel de logodnă pentru schimb, cumnatul propune sărutarea ca simbol al acordului deja încheiat. Tinerii se sărută, iar Iamandi îi oferă fetei un dar ca venind din partea , așa cum este obiceiul, povestește în continuare tatăl. După toate acestea, Iamandi
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
De-a lungul secolului o serie de alte măsuri se prevăd în așa numitele „zapise de cununie“ adevărate certificate alcătuite de preotul unei comunități. Se regăsesc acolo elemente cu privire la gradul de rudenie dintre parteneri, starea civilă înaintea solicitării unei căsătorii - june, fată mare, văduv, văduvă, divorțat, divorțată, în cazul acestora din urmă dacă au primit și dreptul de a se recăsători -, străin de loc și-atunci are nevoie de martori și chezași care să-i dovedească și să-i susțină spusele
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
e-n pieptulu Domnului, Scris 'e raza soarelui. Iar în dosul soarelui, Scrisă-i luna și lumina. Dar în brazii umerei, Scris își doi luceferei. Mai în jos de mînecele, Scrise-s stele mărunțele. Dar în poala Domnului, Scris îs juni colindători. Rămîi vesel cest domn bun.... Dumnezeu coboară în mai multe chipuri printre săteni. Uneori o face firesc, sub semnul lui „eșiți, eșiți”, din colindul de mai sus; sau apare direct din cer, în seara lui Crăciun și se așază
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
numele tuturor. E o șmecherie. De fiecare dată când aude pentru prima dată numele cuiva, Dean îi asociază imediat o poreclă memorabilă - de obicei numele unei persoane faimoase. Așa că el nu se întâlnește niciodată cu un Tom, Dick, Harry sau June. El se întâlnește cu „Tom Cruise”, „Dick Nixon”, „Dirty Harry” sau „June Bug”. Găsește în același timp o trăsătură fizică a noii cunoștințe care să se potrivească cu porecla - de exemplu, dinții lui Tom sau nasul lui Dick, sau pur
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
Temperament de polemist, a intrat în gazetăria cotidiană. La „Tribuna” și „Gazeta Bucovinei” își expune, în 1893-1894, mai ales opiniile în probleme de istorie a românilor. Împreună cu Aurel C. Popovici, la București, participă la redactarea cotidianului politic și cultural „România jună” (1899-1900). Este secretar al Ligii Culturale, se află în prejma lui N. Iorga și a lui A. C. Popovici, ale căror opinii le susține (Românii și ovreii, 1913). Cu V. Pârvan și Virgil Arion editează, în 1913 și 1914, la București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
studiul său "On the distinction between disease and illness", în Philosophy of Public Affairs, 5, 1975, pp. 49-68. 35 World Health Organization, "Preamble to the Constitution of the World Health Organization as adopted by the International Health Conference, New York, 19-22 June, 1946", Official Records of the World Health Organization, nr. 2, Geneva, p. 100. 36 A se vedea, spre exemplu, Rodolfo Saracci, "The World Health Organization needs to reconsider its definition of Health", în British Medical Journal, 314, 1997, pp. 1409-1410
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
afla nivelul de comunicare la care se află și punctele ce trebuie îmbunătățite; EXERCIȚII MONOLOGUL 1. Argumentați că fragmentul următor este un monolog scenic: Rică Venturano: “Am scăpat până acum! Sfinte Andrei, scapă-mă și de-acu încolo; sunt încă june! Geniul bun al viitorului României, protege-mă! Și eu sunt roman! (răsuflă din greu și își apasă palpitațiile). O, ce noapte furtunoasă! Oribilă tragedie! (I se pare că aude ceva și tresare) Ce de peripețiuni!... Ies pe fereastră și pornesc
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
reevaluarea și reconsiderarea unui trecut ce destituie semnificația prezentului, pentru amploarea și semnificația istorico-religioasă a acestor gesturi inaugurale. Odobescu înregistrează precis biografia evenimentului european despre care am vorbit în paragrafele anterioare - „...în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, junele călător Anquetil Duperron aduse în Europa parte din cărțile lui Zoroastru, păstrate sub denumirea de Zend-Avesta în limbile pehlevi și zendă șsic!ț, de către secta ghebrilor 1, ultimii închinători ai focului. Deatunci încoace, ideile s-au schimbat cu totul asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
și Herțegovina. Răscoala bulgară, însă, pregătiră de un comitet revoluționar pe teritoriul românesc și cu sprijinul românilor, era sângeros reprimată în aprilie 1876. Serbia și Muntenegru bucurându-se de sprijinul tacit al Rusiei țariste au pornit războiul de eliberare împotriva Porții. Hotărârea junilor turci, fruntași ai mișcării izbucnite în Imperiul Otoman pentru a asigura prin liberalizarea regimului politic integritatea teritorială neștirbită, întărise convingerea popoarelor oprimate din Balcani, că lupta armată era unica soluție pentru eliberarea națională. România pornea și ea hotărâtă pe aceste
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
e către turci, au provocat în Rusia, dorința de a interveni în conflict în calitate de protectoare a creștinilor din Balcani. Imperiul Otoman s-a mai confruntat cu o răscoală antiotomană în Bulgaria în 1876, cu războiul sârbo muntenegreano-otoman dar și revoluția junilor turci. Afirmarea naționalităților în Balcani a făcut impracticabilă orice reformă venită de la Constantinopol. În Rusia, naționalismul panslav a câștigat și a impus războiul ca soluție a crizei. Anii 18751876-1877 sunt marcați de luările de contact între Curțile din Viena și
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
garanție colectivă, ei considerau, că pericolul nu vine dinspre Austro-Ungaria ci dinspre Rusia. Așadar, în opinia lor, obținerea independenței depidea de relațiile diplomatice cu Germania și Austro-Ungaria. În 1876 problema orientală s-a agravat: izbucnea răscoala bulgară, se declanșa revoluția junilor turci și războiul sârbo-muntenegreano otoman. România s-a declarat neutră În iulie 1876, printr-un memoriu guvernul român solicita Porții și Puterilor Garante recunoașterea individualității statului român și numelui de România. Noul guvern liberal condus de Ion C. Brătianu a
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
este numit vicerector al Colegiului „Sf. Barbara”. Aici începe să se manifeste vocația sa de organizator și animator cultural: conduce o societate literară a teologilor români din Viena, editează „Sionul românesc” (1865-1867, 1872), participă la întemeierea și întrunirile societății România Jună. În anii petrecuți în capitala Austriei va fi făcut și studii temeinice de limbă, literatură și folclor, căci în 1872, la întoarcerea în țară, devine profesor de limba și literatura română la Universitatea din Cluj. Străduințele sale pe plan științific
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289668_a_290997]
-
3. Ellenhorn M.J., Schonwald S., Ordog G. - Ellenhorn’s Medical Toxicology 1997, 2-nd edition Williams & Wilkins: Baltimore. 4. England G. Ann, Landry D. R., Toxicity Alcohols, www.emedicine.com-emerg-topic19.htm. 5. Erickson T.B. - Dealing with the unknown overdose, Emergency Medicine june 1996, 74-89 6. Ferri F.F. - Practical Guide to the Care of the Medical Patient, 5-th ed. 2001 W.B. Saunders Company: Toronto. 7. Mogoș Gh., Sitcai N. Toxicologie clinică, vol.2 Intoxicații nemedicamentoase, Ed. Medicală, 1990, pp. 60-64. 8. Șorodoc
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]