505 matches
-
Într-un final, cu mai puțină convingere. Și... mult noroc, scumpa mea. Ies fără grabă din stația de metrou de pe strada noastră. Când ajung la colț mă opresc, Îmi suflu nasul și trag aer În piept adânc, de câteva ori. Junghiul din piept parcă m-a mai lăsat un pic, iar locul lui a fost luat de o cumplită stare de nervozitate. Cum am să mai pot da ochii cu Lissy după ce a spus Jack la televizor ? Cum ? O cunosc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-și ca un cimpanzeu, mâinile. Traversând Bulevardul Eroilor, cu tot acel freamăt al după-amiezii unui mare oraș, Își dă seama că astăzi nu a citit ziarul. O durere vie, Îi sfredelește trupul, Îl face să se Înconvoaie. Un fel de junghi, imposibil de definit. Se oprește din mers, respiră adânc și, când durerea a dispărut o pornește din nou spre ceea ce Europa s-a făcut că nu vede: sărăcie și suferință. Nouă -Kawabata, nu cumva te simți mai bine azi? Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mine, nu te grăbi, nu curge lapte și miere pe aici, și Îngerii s-au cam plictisit de apucăturile foștilor pământeni. Mai zăbovește pe-acolo! Mai cerșește un timp! Nu se știe niciodată ce ne rezervă moartea. -Kawabata, am un junghi În inimă, simt că-mi pierd credința și că .viața nu mă mai vrea.. -Îți dau un sfat: termină cartea și roagă-te la Dumnezeu să te ajute s-o publici. Poate, cine știe iei și niște bani pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din Berlin când au ars pe terenul lor de instrucție, arta modernă: Käte Kollwitz, Emil Nolde, Paul Klee, Marc Chagall, Max Beckmann, Oskar Kokoschka, Pablo Picasso? Probabil n-au gândit nimic. Dar dacă umbra vreunui gând a trecut ca un junghi prin sufletele lor, atunci el a fost următorul: în aceste tablouri, omul este înfățișat drept ceva obscur și de neînțeles - mai curând ca un miracol, decât ca un fenomen biologic, măsurabil și ușor de clasificat din punct de vedere științific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
tu pe cale naturală, bestia ar fi făcut prăpăd. Nu, crede-mă că aceasta a fost singura alternativă pe care o aveam la dispoziție. În timp ce ea vorbea, Cristian Toma se îndreptă de spate și făcu câteva mișcări ușoare ale torsului. În loc de junghiurile ascuțite de durere care îl fulgerau cu o seară în urmă, trei seri dacă era să se ia după ce spunea Ileana, acum nu mai simțea nimic. Își trecu cu grijă degetele peste coaste, apăsând ușor. Nu-l mai durea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dansez. Totul curgea de la sine, iar eu nu trebuia decât să simt. Am repetat finalul de mai multe ori, până m-am convins că era exact așa cum mi-am imaginat. În timp ce dansam În semiîntuneric, am simțit ceva ciudat, ca un junghi În stomac, ca și când nu aș fi fost singură În cameră. Am deschis ochii și totul În jurul meu, inclusiv propria persoană, au Înghețat de uimire. Una din draperii alunecase puțin Într-o parte, lăsând liberă o frântură de geam. De afară
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
repede din odaie. Am fost surprins. Acum presupun că lipsa țigărilor aduse de obicei de soțul ei i l-a readus în minte, și noua senzație că micile bucurii cu care era deprinsă lipseau acum, i-a adus brusc un junghi în inimă. Și-a dat seama că viața de altădată s-a sfârșit definitiv. Era imposibil să mai menținem conveniențele sociale. — Presupun că ați prefera să plec, i-am spus colonelului, ridicându-mă. Bănuiesc că ai auzit că ticălosul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Nu puteam stabili precis dacă dorește întoarcerea soțului pentru că-l iubește sau pentru că se temea de limbile ascuțite ale bârfitorilor. Și eram tulburat de suspiciunea că acest chin al dragostei călcate în picioare era împletit în inima ei frântă cu junghiurile vanității rănite care, minții mele tinere, i se părea sordidă. Încă nu învățasem cât de contradictorie este firea omului. Nu știam cât de multă poză există în sinceritate, cât de multă josnicie în noblețe și câtă bunătate în desfrâu. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
asupra ei și după ce se va însănătoși n-avea să insiste ca ea să se întoarcă la el, era absolut liberă. Dar când am ajuns la spital - o clădire severă și mohorâtă, a cărei vedere era suficientă să-ți dea junghiuri în inimă - și după ce am fost trimiși de la o autoritate la alta, în sus pe niște scări nesfârșite și pe niște coridoare lungi și goale, și l-am găsit pe doctorul care se ocupa de bolnavă, ne-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
după cină și faptul că Blanche spălase totul ca de obicei îi dădu un fior de groază. Comportarea ei atât de metodică făcea ca sinuciderea să pară încă și mai premeditată. Stăpânirea ei de sine era înspăimântătoare. Deodată simți un junghi în inimă și genunchii îi slăbiră atât de tare încât era gata să cadă. Se întoarse în dormitor și se trânti pe pat strigându-i numele: — Blanche! Blanche! Gândul la suferința ei era insuportabil. Parcă o văzu stând în bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o serie de tablouri de-ale lui Stroeve, în rame splendide. Întotdeauna Stroeve se mândrise cu gustul lui artistic. Nu-și pierduse niciodată aprecierea pentru atmosfera romantică a unui atelier de artist, și cu toate că acum această priveliște îi dădea un junghi în inimă, fără să se gândească ce face, schimbă puțin poziția unei mese Louis al XV-lea care constituia una dintre comorile cele mai îndrăgite. Deodată observă un tablou așezat cu fața la perete. Era de proporții mult mai mari decât îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pas - simți o milă copleșitoare. — Sunt doctorul Coutras. Venisem la Taravao s-o văd pe nevasta șefului de trib și Ata a trimis după mine să vin la dumneavoastră. — E o proastă fără pereche. Am avut în ultima vreme câteva junghiuri și dureri și puțină febră, dar nu contează. O să-mi treacă. Când mai merge cineva până în Papeete aveam de gând să cer niște chinină. — Omule, dar privește-te în oglindă! Strickland se uită la el, zâmbi și se duse până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
la cutia de scrisori. Ceva înăuntru! O scrisoare! Mi-a răspuns! Mihaela mi-a răspuns! Draga de ea! Dar... trăsnet! Era chiar scrisoarea mea. Mi-o trimisese îndărăt. M-a durut această respingere, de ce-aș minți? Am simțit un junghi ascuțit în coșul pieptului, care s-a transformat pe urmă într-o ciudă amestecată cu necaz. Și doar prevăzusem eventualitatea... Era tot așa, cu plicul nelipit. Poate adăugase undeva pe marginea hârtiei vreo frază? Nimic. În tot cazul o citise
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
muta greutatea întregului său corp, de pe un picior, pe celălalt. Din când în când, își ducea și mâna în partea stângă a pieptului, masând ușor locul și încercând să potolească ceva ce părea a fi o mare durere, ca un junghi. Deja, de câteva minute bune, ea răsufla foarte din greu și neobișnuit de șuierător. Șerban era mai conștient decât oricine altcineva că, nu peste prea mult timp, ceva din cale-afară de neplăcut ar putea să se petreacă. În aerul de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o face să râdă în hohote. Om cu scaun la cap, auzi! Partea proastă e că toate aceste nume de botez pe care basarabencele le poartă stârnesc dispreț, ba chiar uneori iritare. Marusia, Niusea, ba chiar și Tusea! Tusea și junghiul! Altă expresie ciudată... Dar nu, de fapt nu-i chiar ciudată, asta măcar are un dram de noimă. Basarabencele rusoaice recunosc rareori că ceva are noimă în viața și în lumea răgățenilor. Totul aici e anapoda și greșit, atunci când nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de noi. Frusina a rămas la coada vacii, tu o să fii profesor, eu am alte pretenții de la tine. Auzind aceste cuvinte din gura mamei sale și faptul că a jignit-o pe Frusina care era de față, simți parcă un junghi în inima. El ridică un pic vocea: - Mamă, și ce contează că eu sunt la facultate? Facultatea o fac pentru mine, vreau să am un viitor, să pot întreține o familie, nu o fac pentru voi. Frusina va face liceul
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
intersecție înainte de redacție, trotuarul este blocat de o baricadă de garduri. Un polițist în uniformă albastră stă de partea cealaltă și dă din cap. — Trebuie să vă întoarceți și să traversați. Trotuarul este închis. Se filmează, zice. Iute ca un junghi, cele opt versuri ale cântecului mi se derulează în minte, în timp ce mă zgâiesc la insigna lui. Ochii polițistului se dau peste cap până ce nu li se mai vede decât albul. Mănușa i se ridică spre piept, dar încremenește la jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
clipă de reflecție. — Un cioban În trecere, care căuta o oaie rătăcită. Sau poate că intrase ca să fure ceva. A dat alarma. Era Îngrozit. Dante Își roti Încă o dată privirile În jur, absorbit. Durerea de cap se Întețea la loc. Junghiurile dinapoia ochiului erau străpungătoare. Amețelile reîncepuseră și ele să se facă simțite. Avea nevoie de aer și de odihnă. Nu mai era nimic de făcut acolo, Înăuntru, Își zise. Dă poruncă oamenilor dumitale să aibă grijă să desprindă trupul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
efectele pe care Însemnele autorității sale le produceau asupra concetățenilor. Se Întoarse să se uite după bărbatul care se Îndepărta grăbit, fericit că scăpase de un nebun Îmbrăcat În prior. Pășea Împiedicându-se În continuu de pietrele neregulate. De acum, junghiurile din tâmple Îi Întunecau vederea, preschimbând pavajul accidentat Într-o ceață de scânteieri. Nici el n-ar fi putut spune cum ajunsese la fântâna construită din blocuri cenușii, străjuită de resturile unei statui romane. Peste secole, corodarea și neglijența atacaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lui Îndoită ca o gheară pe masă. — Ai spus că moartea a Început să te urmărească la Acri. Ce voiai să zici? Omul strânse din dinți și, dintr-o dată, Își lăsă prada pentru a atinge cupa din alamă, ca și când un junghi i-ar fi străbătut ciotul. — Messere, Îmi zgândărești o durere veche. Dar Îți voi răspunde. Pe când, alături de tovarășii mei, apăram ultimele ziduri, sub soarele torid al păgânilor, am fost rănit de o săgeată otrăvită. Am văzut-o cum venea către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
falsitate... Însă care era ordinea argumentărilor? Ori poate că ar fi trebuit să ilustreze o premisă? Încercă să se ridice În picioare, dar căzu la loc În scaun. Cineva, În spatele său, trebuie să Îl fi reținut. Cine Își permisese? Un junghi Îi străbătu creierul, iradiind din ochiul stâng. Avea nevoie de poțiunea lui Teofilo. Dădu din nou să se ridice, pentru a doua oară, dar mai Întâi trebuie să se descotorosească de jonglerul acela enervant care Îi urcase În cârcă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zăngănitul metalic al armurilor. Parcă o gloată de cazangii se rostogolea pe povârnișul prost pavat. Nu se opri nici să se uite În spate, arzând toată energia care Îi rămânea. Începea să simtă cum i se taie răsuflarea, În timp ce un junghi ascuțit Îi prinsese stomacul. Poate că urmăritorii erau mai tineri decât el, se gândi cu disperare. Și totuși, cu orice preț, trebuia să scape, pentru a nu trăda speranțele Florenței. Cu siguranță, acea răzvrătire era doar primul act al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fugă dinspre partea dreaptă. Sări Înăuntru, sperând ca urmăritorii să treacă mai departe. Pitulat În umbră, cu inima cât un purice, auzi zăngănitul de fier cum se Îndepărta, În timp ce o sudoare Înghețată, În ciuda căldurii de vară, Îi cobora pe grumaz. Junghiul din șold Îl Încovoia. Speră că secera morții Îl cruțase și rămase nemișcat, temându-se că va auzi din nou ropotul pașilor și strigătele. Mai devreme sau mai târziu, pungașii aceia aveau să priceapă că fuseseră trași pe sfoară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
crezut că se căuta comoara israeliților. Aurul ofrandelor, Chivotul alianței... Unii și-au imaginat chiar că se pornise În căutarea Graalului. Sminteli. Nu-i nimic acolo. N-a fost niciodată nimic. O grimasă i se așternu trecător pe chip. Un junghi din pricina rănii, sau durerea dezamăgirii. — Zeii nu au pășit niciodată pe pământ. Acolo nu există decât miraje. Pietre arse de soare și de flăcările asediilor. Numai urma unei științe străvechi, pe care comunitatea evreiască din Alexandria o păstrase. Fragmente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
perfidului om. Eva a-nțeles mesajul, Cum stătea șarpele-n pom; Pantonima e limbaj, Dincolo de idiOM! Adam privea când la șarpe, Când privea la... ireal, Și când vru să se infrupte, I se-nfipse-un gând în minte Ca un junghi intercostal. Inima-ncepu să-i bată, Gândul sprijinea un țel, Când stelele s-au roit, Ea-i citea gândul rebel. Și-a-nțeles ce se cuvine; Ca s-atingi un ideal, Doar cu-ncolăciri divine Poți să musti mărul... fatal! Rubinul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]