745 matches
-
a ridica în slavă poetul, rămânem cu impresia că scopul criticului era ca poetul să îl întunece pe ziaristul și gânditorul Eminescu. Concret, ziaristul de la "Timpul" devenise incomod și periculos pentru interesele politice atât ale liberalilor, cât și ale conservatorilor junimiști, motiv pentru care... poetului i s-a înscenat aria nebuniei din cabina de la Baia Mitrașewski. Și Theodor Codreanu pune în relație câteva fapte mai puțin cunoscute dar controlabile: somația lui P.P. Carp, ministru al României, în misiune la Viena, către
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Maiorescu, P.P. Carp ș.a.) și Carybda adversarilor politici (liberali) și literari" (p. 51) În realitate, capell-maistrul orchestrației din scena "încătușării" lui Eminescu a fost Titu Maiorescu și "pruba de piatră a adevărului" se află în recompensa pe care corifeul conservatorilor junimiști o primește, de la Ion C. Brătianu, și anume: vizita pe care seful guvernului liberal, Ion C. Brătianu, i-o face în toamna anului 1883, acasă, lui Titu Maiorescu; propunerea lui Ion C. Brătianu, din aceeași toamnă, ca Titu Maiorescu și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
comicul cu tragicul" (p. 100). Momentul ilustrează pe deplin aspirația scriitorului spre a surprinde clipa unui trecut, reductibil doar prin moment; e simultan și schiță, implicând deopotrivă spațiul și timpul. Nu cred că ar trebui să facem abstracție de atmosfera junimistă și maioresciană, creată în jurul prisosului de cuvinte, de care era suprasaturată literatura română. Chiar personajele caragialiene ilustrează ideea beției de cuvinte. Cât privește cazurile atipice din momente, Stavrache, Leiba Zibal ș.a., e adevărat că ele trăiesc doar clipa obsesivă care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai abitir decât în orice alt caz, potrivit cu obiceiul ca personalitățile de excepție să fie tratate cu aplauze, dar și cu aversiune radicală. Mitul Eminescu s-a născut din lucrarea geniului său și s-a consolidat prin recunoașterea "noii direcții" junimiste și ctitorirea piedestalului de către Maiorescu, apoi prin confirmarea urmașilor, inclusiv și paradoxal, prin contribuția detractorilor. În general vorbind, demitizanții, de regulă, în loc să dărâme mitul, mai mult îl legitimează. Cu toate eforturile demolatoare, de la prima mare agresiune a canonicului Grama, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1870, cu o intuiție incredibilă și va atinge cota maximă cu studiul din 1889. Acest fapt îl îndreptățește pe Theodor Codreanu să afirme adevărul că mitul eminescian este cea mai durabilă operă a lui Maiorescu. Uimitor e că tot mentorul junimist este principalul executor al conjurației anti-Eminescu, declanșată de o "gașcă feroce", cum formulează exegetul, în frunte cu P.P. Carp care, din motive politice, ceruse ca Eminescu să fie potolit! Oscilând între credință (pentru poet) și tăgadă (față de gazetarul indezirabil), Maiorescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cult". Dar e vorba ne previne exegetul, folosind toate sursele la îndemână de un veritabil plan maiorescian care nu excludea "sechestrarea" lui Eminescu, acea "arestare mascată" (Călin L. Cernăianu) ori detenție politică (D. Vatamaniuc), poetul fiind considerat irecuperabil de mentorul junimist. De unde și "ingratitudinea" de care se va plânge, repetat, Maiorescu. Cabala antieminesciană viza anihilarea ziaristului, trăitor "între lupi", cel care reușise "să se pună rău cu toată lumea" și care își impunea drept normă de viață adevărul (lucr. cit., p. 211
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
patimi nedomolite, angajând două filosofii de viață, implicit două programe culturale în conflict. Pe de o parte, literatura luptătoare, civismul, pedagogia națională așezată sub semnul urgenței, militantismul care nu putea acorda prioritate rigorilor estetice; pe de altă parte, infiltrația ideilor junimiste, angajând bătălia în sfera emoțiilor estetice, ieșind din culturalitate, pigmentată de volubilitatea superficială a regățenilor, în contrast izbitor cu sensibilitatea gravă, bolovănoasă a ardelenilor. Și dacă L. Blaga vorbea de tipul Grama (vezi Saeculum, nr. 3/1943), detractorii din primul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
își putea asigura victoria în alegeri apelînd la sistemul administrativ centralizat și asigurîndu-și astfel un sprijin suficient în cadrul camerei. Această procedură îi conferea regelui rolul unui pivot între cele două partide. În 1888, odată cu numirea în martie a unui guvern junimist, lunga perioadă a domniei liberalilor a luat sfîrșit, conservatorii rămînînd la putere pînă în 1895, cînd liberalii au preluat din nou controlul. Atît Brătianu cît și Mihail Kogălniceanu, un alt om de stat influent, au murit în 1891, iar conducerea
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
scriitorii poporaniști bulgari, care criticau "sărăcia și ignoranța țăranilor bulgari, declinul vieții rurale patriarhale, dispariția industriilor casnice locale și răspîndirea carierismului și a corupției în cadrul noilor servicii publice.13 Preocuparea față de soarta țăranului ocupa un loc central în programul cercului junimist din România, a cărui figură de frunte era Mihai Eminescu, cel mai mare poet român. Un alt membru al cercului, istoricul literar Titu Maiorescu, a jucat un rol activ în politica țării. El era convins că sistemul politic adoptat de
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cu aplomb din condeiele poetico-jurnalistice ale unui Nichifor Crainic sau Octavian Goga, discursul identitar al acestora poate fi descris drept "fanatism naționalistic", o hiperbolizare a elaboratului ideologic naționalist de la sfârșit de secol XIX. Pe de altă parte, filtrat prin criticismul junimist, mesajul difuzat prin literatura didactică formează un bloc discursiv caracterizabil printr-un "naționalism critic". Vorbim, așadar, de existența unei dualități discursive, ale cărei bifurcații definesc extremele discursului naționalist: fanatismul naționalistic a evoluat înspre "statul etnocratic" ortodoxist al cărui "constituție ideologică
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
reflecției istorice propune, prin exponenții săi (P.P. Panaitescu și C.C. Giurescu), un naționalism critic, curățat de excesele auto-glorificatoare produse de istoriografia romantică. Rădăcinile spiritului critic românesc, erupt în interbelic pentru a destrăma țesutul mitoistoric al conștiinței naționale, coboară până în proiectul junimist. Societatea Junimea, înființată în 1863, este cea care a inaugurat criticismul ca program cultural în societatea românească. Doar că seismul critic declanșat de criticismul junimism în cultura romantică autohtonă nu a produs și o replică pe măsură pe planul istoriografiei
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
momentul când junimea comunității istoricilor decide înființarea unei noi reviste de specialitate, Revista Istorică Română, în cadrul căreia se va preciza "școala nouă" de istorie, impulsionată critic, împotriva "școlii vechi" patronată de N. Iorga cu oficiosul său Revista Istorică. Reînviind criticismul junimist, generația tânără a istoricilor se ridică împotriva istoriei mitificante, pusă în slujba politicii naționale și a intereselor statului. Iată ce îi adresează P.P. Panaitescu lui N. Iorga, liderului incontestabil al "școlii vechi": "domnule profesor, dv. ați purtat o luptă de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
trecutului românesc" (Papacostea cf. Pleșa, 2006, p. 168). Să fie tocmai așa? Credem că o descriere mai adecuată ar fi aceasta: manualul lui Roller a mistificat demistificând. Continuând pe linia istoriografiei critice a interbelicului, ea însăși o prelungire a programului junimist de la sfârșitul secolului al XIX-lea, istoriografia socialistă a demistificat complet mitologia naționalistă care asigura eșafodajul ideologic al memoriei românești. "Duhul național" introdus în istoria românilor de M. Kogălniceanu a fost exorcizat de M. Roller cu intrumentele analizei marxiste. Pe
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la adresa ființei naționale românești, analiza tăioasă și ireverențioasă întreprinsă de L. Boia nu este însă de o originalitate absolută. După cum însuși autorul este mândru să recunoască, inovativitatea abordării sale este relativă, avându-și antecedentele în istoriografia critică ancorată în paradigma junimistă. Istoricul reactualizează astfel o tradiție a criticismului istoriografic suprimată vreme de jumătate de secol, de la oficializarea versiunii rolleriane asupra trecutului românesc în 1947. Fără a dori să minimalizăm meritele majore ale cărții, a cărei influență asupra lucrării de față este
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în zgârcite capitole de dicționar, ci oameni în toată puterea cuvântului. Deși nu-i ierta, revelându-le cu nedesmințit umor cusururile, Leon îi creiona cu drag și cu respect. L-am crezut, mai întâi, ușor șuetard și prea aservit devizei junimiste "anecdota primează". Fals. Un studiu doct și doldora de subsoluri savante poate fi mai puțin relevant și, oricum, mai plicticos decât o vorbă de duh cu surprinzătoare încărcătură caracterologică, ori o situație "pe muchie", aptă să depună mărturie despre neștiutele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
literară a lui Eminescu, v-aș fi deosebit de recunoscător dacă mi-ați putea expedia respectivul volum, evitând lungile formalități de cumpărare a cărților prin intermediul "Ilexim", formalități al căror rezultat este deseori negativ. Mă întreb, de asemeni, dacă, cu ajutorul bunăvoinței Dvs. "junimiste" n-am putea eventual evita, pe viitor, formalitățile privind toate cărțile publicate de Editura Junimea care interesează lectoratul nostru, printr-o plată directă Editurii Deseori, comenzile noastre se întorc neonorate, poate nu întotdeauna după o examinare scrupuloasă a "Ilexim"-ului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în târgul Ieșilor, c-au făcut școală și au apărut pastișe. Când Missir, precursor al traseiștilor politici de azi, a făcut saltul la conservatori, pac și răvașul, la fel de anonim: "Missiraș / De la Iași / Sau din Ieși / Cum de eși? Dintre vechii junimiști / Făcuși țâști / La Tachiști!" De reținut comentariul împăciuitorist al lui Herovanu, care, după ce teoretizează că "valoarea unei anecdote nu stă în adevărul istoric, ci în adevărul ei moral, adică în verosimil și caracteristic, nu prin ceea ce afirmă, dar prin ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
un senior al spiritului, întemeindu-se până la urmă pe o feerie a frumoaselor citate... 5 COORDONATE PRELIMINARE În monografia consacrată lui Titu Maiorescu (la origine teză de doctorată, Nicolae Manolescu 1 scrie pagini inspirate despre vocația de întemeietor a mentorului junimist, vocație ce definește, la alte dimensiuni, întreaga cultură românească: „Avem conștiința că începem mereu (chiar dacă pe o treaptă superioară a spiraleiă și scepticism față de toate începuturile. Trăim în cultul provizoriului și al relativului. Sub orice construcție pe care o începem
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
părăsit și neisprăvit”2. Titu Maiorescu a fost un strălucit întemeietor în critică, în problemele limbii, folclorului, culturii. Critica sa a fost prin excelență culturală. Știm bine câtă cerneală a curs în legătură cu această sintagmă atât de controversată. Rezumând activitatea mentorului junimist, E. Lovinescu nota: „Posteritatea va rămâne nedumerită dinaintea omului care, minte critică atât de limpede, a putut trăi un sfert de veac alături de Alecsandri fără să-i fi studiat opera, alături de Eminescu pentru a-i închina câteva pagini literare de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Ă, critică română”1. Cu toate acestea, Maiorescu este acela care - exercitând o critică de orientare generală - a indicat drumul spre critica aplicată, sub semnul definitoriu al autonomiei esteticului. Cercetarea literaturii din perspective estetice riguroase reprezintă testamentul spiritual al mentorului junimist, unul din cele mai importante testamente ale culturii noastre, preluat și îmbogățit de generațiile postmaioresciene. În binecunoscutul studiu T. Maiorescu și posteritatea lui critică 2 , E. Lovinescu fixează de altfel cu rigoarea cunoscută reprezentanții celor trei generații postmaioresciene și caracteristicile
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
analizate la acest capitol, prin contrast, reacțiunea sămănătoristă (N. Iorgaă și reacțiunea modernistă (O. Densusianuă. Această primă generație „ e o generație de ucenici, formați la școala și la glasul profesorului, aleși din mulțumea studenților, introduși de pe băncile Universității în familia junimistă, sprijiniți în cariera lor literară, universitară și academică; deși unii l-au părăsit, politicește, în suflete le-au rămas pururi amintirea și recunoștința; niciunul nu l-a hulit și nu i-a dat sărutul trădării, semn al întipăririi adânci lăsate
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
măsurii, ne-ar privi rău pentru această lipsă de măsură în omagiu”1. Vladimir Streinu fixează cu siguranță și comprehensiune rolul lui Maiorescu în critica românească, acela de îndrumător de conștiințe, de întemeietor și deschizător de noi orizonturi. Acțiunea mentorului junimist, în totul salutară, este aceea a unui critic exemplar, capabil săși depășească propriile aprehensiuni și reticențe atunci când se află în fața valorii estetice autentice: „Admirația lui nestrămutată în nicio împrejurare față de Eminescu și Caragiale, admirație devenită asistență activă și neobosită, ține
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
de Maiorescu, în a cărui formă ideală conlucrează deopotrivă politica, știința și arta, adică binele, adevărul și frumosul, este factor social, în primul rând, colaborator al ordinei publice.” 1 Așa se explică solicitudinea, grija aproape paternă, delicatețea arătate de mentorul junimist tinerei generații, creatorilor care „vin” și care l-au înconjurat adesea cu dragoste și recunoștință, chit că ulterior unii dintre ei au căutat să se elibereze de tutela (poate împovărătoareă a magistrului. Ca și alți critici români de notorietate, și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
a fost înțeleasă nuanțat, fiind tălmăcită uneori ca posibilitate de renunțare treptată la critică atunci când valorile s-au sedimentat și au pătruns în conștiința publică. Aserțiunea maioresciană „nu interzice în nici un chip exercițiul critic dincolo de emanciparea culturii”2. Dealtfel, criticul junimist a avut prilejul să mediteze și să revină asupra unora din ideile sale estetice expuse în O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867. Vladimir Streinu observă cu multă justețe: „ Gustul maiorescian se dovedește astfel mai ferm decât puteau fi
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
3 Cel de-al doilea studiu, Baudelaire în literatura română, reprezintă una din cele mai pertinente contribuții pe marginea acestei teme deosebit de fertile și de incitante. Primul care s-a oprit asupra numelui lui Baudelaire a fost Titu Maiorescu. Mentorul junimist citise Povestirile extraordinare ale lui Edgar Poe în traducerea poetului francez, cristalizându-și o admirație nezdruncinată pentru literatura marelui american. Dealtfel, prin intermediul poetului francez, Maiorescu va prelua de la Poe câteva idei estetice, pe care le regăsim în O cercetare critică
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]