864 matches
-
anunțat că dorește să facă toate aranjamentele pentru a-l stabili în comerțul cu ceai. Chiar și cel mai îngăduitor observator în categoria cărora Spavin are onoarea de a se înscrie, ar fi avut foarte puțin de elogiat la Bridgeman junior. Un individ dizgrațios, brutal și necioplit, cu ceea ce s-ar fi putut numi un aer de irlandez. Faptul că era deja beat (la ora unsprezece dimineața) se adaugă la această impresie neplăcută, negativă. Cine ar fi crezut că dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe noi, le sugeră idilic Urecheru. Horticultoarea găsi prilej să-nfigă o țeapă: - Vă facem mîncare? Ca întotdeauna, la bufet se găseau cîteva notabilități. Văzîndu-l pe Fărocoastă, preotul se arătă grăbit să plece. Pe loc rămaseră doar instructorul utece, Tomulescu junior și nelipsitul Grigore Costan, edec politic de pe vremuri. După numai două păhărele, Grigore începea să răcnească: „A timpuri a muris, cum zicea conu Neculai. Trăiască!” și își căsca ochii în cap, prăvălindu-se peste tejghea. Cum pe Fărocoastă bătrînul pezevenghi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
la moarte prin spânzurare a fostului dictator irakian Saddam Hussein, precum și explozia catastrofală din Lagos - Nigeria, cu ceva mai mult de cinci sute de victime. Și acolo se fură petrol din conducte ca și în România. Aștept vizita profesorului Craus junior. Ca să aud soneria, am renunțat la radio și TV, citind dintr-un volum despre Dimitrie Bolintineanu. Craus junior a venit pe la ora 13, a primit cu plăcere cartea promisă tatălui său, plus un exemplar din numărul recent al „Academiei Bârlădene
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mai mult de cinci sute de victime. Și acolo se fură petrol din conducte ca și în România. Aștept vizita profesorului Craus junior. Ca să aud soneria, am renunțat la radio și TV, citind dintr-un volum despre Dimitrie Bolintineanu. Craus junior a venit pe la ora 13, a primit cu plăcere cartea promisă tatălui său, plus un exemplar din numărul recent al „Academiei Bârlădene”. În final și-a cerut permisiunea de a mă mai vizita, voind să afle mai multe despre Priponești
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
a fi un timp prizonier într-un lagăr sovietic. Tot la această agenție C.E.C. m-am întâlnit cu prof. Gruia Novac. Îl aștept să rezolve problema la C.E.C., apoi o discuție apropiată referitor la activitatea cotidiană și despre Gruia Novac junior, fost coleg de clasă cu nepotul meu care, după cutremurul din 1977, a urmat cursurile la Școala Generală nr.1, fiind prieteni foarte buni. Și un gest nesperat și tocmai de aceea mai prețuit: m-a adus acasă cu mașina
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
lui financiar ca să licitez cărți. și-atunci cum puteam să fiu promovată pe postul de editor, dacă nu-mi puteam demonstra capacitatea de a face achiziții de valoare și de a edita romane așa cum trebuie? știam că mulți dintre angajații juniori se confruntau cu situația asta imposibilă, în care te învârți în jurul cozii. Cu atâția editori seniori talentați, care-i solicitau atenția și bugetul lui Gordon, părea aproape imposibil să reușesc să rup rândurile angajaților juniori - chiar și cu Jackson împingând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
știam că mulți dintre angajații juniori se confruntau cu situația asta imposibilă, în care te învârți în jurul cozii. Cu atâția editori seniori talentați, care-i solicitau atenția și bugetul lui Gordon, părea aproape imposibil să reușesc să rup rândurile angajaților juniori - chiar și cu Jackson împingând locomotiva pentru mine. În ultimele câteva luni, văzusem mai multe cărți care promiteau zburându-mi printre degete, fiindcă nu reușisem să obțin, la timp, un răspuns de la Gordon. N-am putut să dau vina pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
era chiar puțin nebună, dar de ce era mai înțelept să-mi țin cariera pe loc, când puteam să urc zece trepte dintr-o dată? În plus, Jackson depășise demult perioada în care încerca să se descurce dintr-un salariu de editor junior. Publicase atât de multe cărți extraordinare încât ajunsese să se sature de experiența asta. Eu, însă, tânjeam să acumulez mai multă experiență! Oare el își dădea într-adevăr seama cât de mult îmi doream asta? El edita și discuta concepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de-aici, asta e altă poveste, pe care o vor spune timpul și misterioasele înclinații ale trupului. Eu, unul, îmi propun să stau cu urechile ciulite, așteptând să văd ce urmează. A doua zi dimineață, devreme, îl sun pe Al junior la benzinărie, care însă nu a rezolvat ghicitoarea mașinii. — La ea lucrez chiar acum, îmi spune el. Cum am un răspuns, vă caut. Mă mir și eu cât de puțin mă afectează. Ba chiar cred că mă bucur să rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
care ridică din sprânceană. Mă recunoaște. Te rog nu veni spre mine, mă rog În gând. Te rog, nu veni la mine. — Iar ea cine e ? Îl Întreabă pe Paul. — Ea e Emma Corrigan, unul dintre asistenții noștri de marketing juniori. Pornește către mine. Artemis a tăcut. Toți ne privesc cu ochii cât cepele. Sunt stacojie de jenă. — Bună ziua, spune pe un ton plăcut. — Bună ziua, reușesc cu greu să Îngaim. Domnule Harper. OK, bine, m-a recunoscut. Dar asta nu Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
locuiam în cèminul studențesc în aceeași camerè, isi verifica în dulap dacè toate hainele sunt la locul lor, era foarte categoric în privința asta, nu acceptă că nimeni sè-i împrumute hainele, Cum te cheamè? încercând eu sè mè apropii de Vlad junior, dar, ignorându-mè, acesta continuè sè-și vadè de jucèriile lui, dacè nu ești tata, pare el sè-mi spunè, atunci nu avem ce vorbi! Mutând acum jucèriile, într-o ordine cèreia nu reușesc sè-i gèsesc vreo semnificație, dinspre un colț al camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
chiar nu vă cunoașteți numele de familie? Întrebă. — Am mers cu toții la școli private, i-am explicat eu. Asta e de natură să te scârbească pe viață de astfel de curiozități. La liceu, lui Derek i s-a spus „Brewster Junior“ ani de zile. Oare vă puteți imagina ce daune psihologice lasă astfel de poreclă? Cicatricile unor răni ca aceasta nu se vindecă niciodată complet. În dreapta mea, Hawkins zâmbea cu gura până la urechi. Monroe Îmi aruncă o căutătură plină de scepticism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
spate, și cum ăla micu, Gigi, fusese prins de proprietar în garajul lui aruncând pe fereastra din dosul casei scule, piese, echipamente și tot ce-i pica la mână, normal că poliția s-a orientat repede. Mai ales că Zane junior fusese înhățat în garaj tot cu ciorapu’ ăla negru pe față și tot împroșcând cu spray-ul ăla lacrimogen. Cică dăduse lovitura la benzinărie ca să aibă de unde da șpagă la poliție, să scape de primul pocinog; apoi voise să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
țara noastră se îngrijorează cel mai mult în legătură cu sănătatea, dar în același timp obțin și cel mai mare procent de pe continent la afirmația „sînt conștient că nu mă îngrijesc de sănătatea mea atît cît ar trebui”. Altfel spus, la categoria juniori, sîntem pe primul loc la îngrijorare și pe ultimul loc la îngrijire. Ce ne spune acest lucru ? Păi, generalizînd puțin, s-ar zice că sîntem tot mai post moderni (sau post-industriali, după preferință) în ceea ce privește temerile legate de propriul corp și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pe toți, că toți mint și fură. La ce bun? m-am săturat, nu mai cred în nimic, țară de rahat, toți ăia buni au plecat și pleacă. Se-alege praful de tot - deci vechea lege a lui Tra hanache junior: „o societate fără moral și fără prințipuri va să zică că nu le are“. Cam aici am rămas. „De unde vitalitatea asta dementă a ta, optimismul ăsta neghiob?“ mă chestionează amicii, mai ales că toți mă știu de cioranian ireductibil, vrednic atlet al
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
-și goliciunea cu pătura. — Ești cea mai mistică persoană pe care o cunosc. Tot timpul lauzi un fel de esență vie pe care noi nici măcar n-o putem... Robert Karsch îl luase în râs fără milă. Entul. Druidul. Uriașul Verde Junior. Karin îi ținuse isonul - orice cruzime era bună, ca să fie recunoscută. Daniel vorbi către ceva de dincolo de fereastră. —Un milion de specii care se îndreaptă spre dispariție. Nu putem face prea multe mofturi când ne alegem căile personale. Cuvintele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
măciucă. Piloerecție, o veche relicvă a evoluției - piele de găină. —Ce operație? Mark se dezlănțuie. Am nevoie de tine, doctorașule. Nimeni altcineva nu poate să-mi spună. Toate părticelele alea din creier, care pălăvrăgesc între ele? Cetele alea de Cercetași Juniori? Weber dă din cap. Poți să scoți una afară? Una singură? Fără să omori toată trupa? — Da. Ușurarea e imediată. Mark alunecă în jos, pe pernă. —Poți să pui una înăuntru? Știi tu. Să răpești un cercetaș și să bagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de mult timp în faza de schiță. Orașul Păsărilor. Profit de pe urma animalelor. E o mare afacere de viitor, înțelegi tu? Să afle cum să mișculeze bucățelele încoace și încolo. De la cocori la oameni. Invers. Cum spui tu: cu un Cercetaș Junior în plus sau în minus, trupa tot aia rămâne. Tot ca înainte te simți. Și la mine ar fi funcționat, doar că ceva n-a mers cum trebuie. Ceva comunică prin Mark. Ceva primitiv, ce Weber trebuie să audă înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a fost trimis e-mailul: 11.25 p.m., marți seara, abia la douăsprezece ore de când fusese declarat mort. Dădu clic pe mesaj ca să-l deschidă. Cine ești și de ce vrei să îl contactezi pe tatăl meu? Se pare că domnul Nour junior știa la fel de puține lucruri despre tatăl lui câte știai tu despre al tău. Ar putea fi o femeie. Ar putea să fie fiica lui. —Uri, te deranjează dacă ne uităm la mesajele pe care le-a trimis tatăl tău? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
apăsat, noi tot putem afla. Ups, Vladimir 48. Din nou greșeală. —OK, anunțați-mă când aveți ceva folositor. Amir Tal nu avea mult de așteptat. După zece minute, echipa din camionul Canal 2 de la reședința familiei Guttman raporta că Guttman junior și Costello au plecat, îndreptându-se, se pare, către casa ziaristului Baruch Kishon. Între timp, analiza computerizată indica existența unei corespondențe între Shimon Guttman și Ahmed Nour în ultima perioadă, primul utilizând un nume de cod arab, căruia i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu care se șterg la fund dimineața. S-a făcut. —Doar ca să-ți demonstrez că te înșeli, ăsta e singurul motiv pentru care fac asta. Și încă un lucru. — Da. — Fii în continuare cu ochii pe Costello și pe Guttman junior. Nu-i scăpa de sub supraveghere. Dacă sunt aproape să găsească explicația pentru toată nebunia asta, foarte bine. Să ne conducă la ea. Capitolul 35 Ierusalim, joi, 11.11 a.m. Nu avea idee cât a stat culcată la pământ. Se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aveam, te-am ales pe tine. Aveam nevoie de tine din cauza - cum s-o spun cât mai delicat -, din cauza experienței tale unice. Maggie simțea că pălește. — Ce vrei să spui? — Aveam nevoie de cineva care să se împrietenească cu Guttman junior. Dacă știa cineva unde ascunsese bătrânul nemernic tăblița asta, el trebuia să fie acela. M-ai adus aici ca să, ca să... Nu putu rosti cuvintele. —Păi, hai să dăm cărțile pe față, Maggie, aveai experiența necesară. Te-ai împrietenit cu nebunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de pe telefonul hotelului, dar a refuzat. M-a rugat să vă dau asta. Îi întinse lui Maggie o bucată de hârtie, ruptă din carnetul de mesaje al hotelului. Ne vedem într-un moment vechi. Știu ce avem de făcut. Vladimir junior. Capitolul 60 Ierusalim, vineri, cu două ore mai devreme Tremurul i se domolise acum, fiind redus la o durere ritmitcă. Se întrebă dacă nu îi injectaseră ceva, poate în coapsă, când îl împingeau în Mercedes. Sau poate mai târziu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
încăpățânatul naționalist palestinian Ahmed Nour? Capitolul 61 Ierusalim, vineri, 12.20 p.m. Maggie se holbă la mesaj, iar fruntea i se descreți și zâmbi. Cunoștea un singur Vladimir și acela era Vladimir Jabotinski, mentorul și pseudonimul lui Shimon Guttman. Vladimir junior putea fi o singură persoană. Cu o ușurare ce o năpădea ca un val de extenuare, înțelegea ce îi spunea Uri. Că era în viață. Cumva reușise să supraviețuiască focurilor de armă de pe autostradă; cumva îndurase toate torturile la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și a găsit un e-mail pe care i-l trimisese fiul sau fiica lui Ahmed Nour. Cine ești și de ce l-ai contactat pe tatăl meu? În graba lor, el și Maggie nu făcuseră nimic în privința asta, presupunând că Nour junior știa la fel de puține despre tatăl său cum știa Uri despre al lui. De data asta Uri a răspuns și, nu la mult timp după aceea, a primit un mesaj. Uri a avut grijă să nu spună multe, ci doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]