687 matches
-
Matematica Robertei, Lecția de barbologie, Să răspundă Frantz Iosef, 50 de blonde, Scurt tratat de deșteptologie, Sfânta dezlegare la sex, Bate vântu’, Udrea-n dungă, Cu Gina Pistol, înainte, Dar cu Zdreanță ce-ai avut?, Cum să-ți omori eficient nevasta, Jupoaie-mă dar cu tandrețe, Peisaj cu Ceaușescu, Un „Huooo!” literar-democratic, Vivat Gașca, Foaie verde foaie blondă, S-a băgat colivă pe internet etc. Dicționarul concetățeanului său Ioan Baban: „Cultura și literatura română de la origini până azi în județul Vaslui” îi
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
Își aminti că Juan Lucas se plîngea că Îl costă o avere casa: „Arhitectul și inginerul se Îmbogățesc pe spinarea mea, spusese el odată: whisky-ul curge gîrlă, toată ziua stau la taclale și cînd vine ziua de plată te jupoaie nu altceva“. Juan Lucas stăpînea perfect jargonul creol și-l folosea adesea. „Bună ziua, doamnă“, spuse meșterul și Julius Întoarse capul și se uită cu luare-aminte la femeia care sosise tocmai atunci. Venise să-i aducă mîncarea lui PÎine cu șuncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de fapt deja terminat: atât dragostea mea disperată pentru ea, cât și povestirea despre Gina. Nu vă pot spune cât de trist era să fac dragoste cu propriul meu personaj și nu cu fata pentru care m-aș fi lăsat jupuit de viu altădată. Dar întotdeauna când am înnoptat lângă ea m-am trezit noaptea și am văzut-o cum pri vea tavanul, fără să clipească, fără să-l vadă, cu ochii lucind slab de la semi-lumina ferestrei. Am văzut-o prima
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
stătea în spatele lui, în picioare, lângă pat. De sub gulerul bluzei sale de corp ieșeau tatuaje, o caricatură de mușchi roșii gravați pe pieptul lui spân, la fel de detaliați și de realiști ca într-un manual de anatomie. Parcă ar fi fost jupuit de viu. Îi șopti lui Karin, lent și tunător pentru toți cei proaspăt ieșiți din comă. —E căcător de incredibil. A pățit-o fix omul care n-o merita. Rupp o apucă de cot. Băiatul nostru și-a luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Dar moartea se îndepărtează odată cu apa care se retrage. Răsuflarea ei e un cutremur. Balena gâfâie și se rostogolește, strivind sub ea vieți, în timp ce aerul o strivește. În capul ei urlă furtuni. Căngi și funii o înfășoară. Pielea i se jupoaie, în straturi de grăsime. Săptămâni, luni, iar gemetele muntelui de animal putred slăbesc. Orașul risipit se adună înapoi. Mici vieți născute pe uscat împung monstrul cu ace și cuie, îl hăcuiesc, revendicându-și casele zdrobite. Păsările ciugulesc din carnea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Miza pe faptul că va obține permisiunea retroactiv. Și acum o avea sau cel puțin aproximativ. —Oau. Tare. Sunt înregistrat live. Vrei să cânt? —Merge. Dă-i drumul. Mark atacă un cântec monoton, complet afon. O să te spintec, o să te jupoi... Se opri. Atunci haide. Dă-mi un așa-zis test de-ăla de-al tău. E mai bine decât să zac aici până mor. Am adus unele noi. Mistere cu fotografii. Scoase din geantă testul de recunoaștere facială Benton. —Mistere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la capătul căutărilor. Și pe când stăm noi, caracterizați de asemenea stări, tocmai vine feciorul șturlubatic care peste tot este el prezent, foarte activ se manifestă la comemorări, și mai ales când a venit Majestatea Sa Regele și a vizitat camerele jupuite de mortar ale Memorialului revoluției. Atunci, în marea aglomerație de dinaintea fotografiilor revoluției, pe dinaintea schemelor care limpede arată oricui vrea să vadă cum anume au avansat ofițerii responsabili de grozăviile reprimărilor, el deodată izbucnește în recitarea unei poezii vindicative în care
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
stridentă, de acutele lui prea peste poate, ascultăm ușor vinovați și pe urmă mai departe mergem noi, ne înghesuim comemorativ, din poze ne privesc figuri tinere, foarte tinere: "indiferent de naționalitate au fost loviți de glonț", spune mai marele camerelor jupuite de mortar, și arată mai multe nume, cutare sârb, cutare neamț, cutare ungur, și se sprijină în bastonul de rănit cu care l-a înzestrat revoluția. În oraș mergem cu un autobuz dărăpănat să vizităm monumentele revoluției, nu suntem mai
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și se mândresc cu asemenea trofee. Cel ce are mai multe piei trece de cel mai voinic. Sunt chiar unii care fac un soi de măntăli din mai multe de aceste piei cusute împreună. Mai mulți au obiceiul de a jupui mâna dreaptă a oamenilor ce au ucis și de a face din pieile lor, cărora le lasă unghiile, învelitori pentru tolbele lor. Alții în sfârșit iau pielea întreagă a oamenilor și, întinzând-o pe bețe, o port de călare pentru
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
temple, nici altare, afară decât lui Mars» (IV,59). Asupra jertfelor ne spune Herodot că «victima este înfățișată în picioare cu membrele dinainte lățuite într-o frânghie; că nu este nici foc aprins, nici auspicii, nici libațiuni. Animalul gâtuit este jupuit si apoi fiert.» (IV, 60). Pentru Mart se fac jertfe deosebite. «În fiecare district, se ridică aproape de locul unde magistrații țin judecățile, un templu în modul următor. Se adună un mare număr de legături de vreascuri care se clădesc pe
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
bare, am văzut că nu ți-a convenit când ți-am spus că Leej îmi aparține. Nu-mi fac griji dacă ești de acord sau nu, mă-nțelegi. Dar nu fi milos cu nimeni. Am văzut femei ca lumea care jupuiau de vii niște tipi amărâți. (Glasul se făcu sarcastic, apoi turbat.) Și le plăcea. Ei și asta s-a lovit de Discipol, ea știe de ce, și uite-așa, pentru prima oară de secole, unul dintre noi ăștia, amărâții, are norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
că le adăugase, acolo unde suportul se reazemă pe nas, un al doilea nas, paralel cu al său, făcut dintr-o foiță de argint sau staniol și lipit așa cum își lipesc unii, la plajă, o frunză, ca să-și ferească nasul jupuit de soare. Numai că frunza lui semăna a cioc de rață și se întindea, țeapănă, deasupra primului nas, fără să i-l atingă. În plus, purta la panglica pălăriei un mic pămătuf ornamental (cum poartă vânătorii) făcut din hârtie de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
bare, am văzut că nu ți-a convenit când ți-am spus că Leej îmi aparține. Nu-mi fac griji dacă ești de acord sau nu, mă-nțelegi. Dar nu fi milos cu nimeni. Am văzut femei ca lumea care jupuiau de vii niște tipi amărâți. (Glasul se făcu sarcastic, apoi turbat.) Și le plăcea. Ei și asta s-a lovit de Discipol, ea știe de ce, și uite-așa, pentru prima oară de secole, unul dintre noi ăștia, amărâții, are norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mare. Această descoperire m-a umplut de bucurie, fiindcă totdeauna iubisem marea, iar bucuria mi-a dat puterea pe care n-o aflasem ceva mai devreme în disperare. M-am agățat cu unghiile de fiecare accident al zidului, mi-am jupuit mâinile și genunchii până ce, cu un suspin de ușurare, am reușit să-l escaladez. Grăbindu-mă să cobor, fericit de isprava mea și nerăbdător să mă arunc în primul val ca să mă spăl de sânge și să simt mirosul mării
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
franțuzesc Ibn Gvirol, și aștepta să apară Guttman, când îl sunară cei de la departamentul de știri. Guttman murise. Fusese împușcat la miting. A lăsat totul baltă și s-a dus la birou, unde a scris un articol în care îl jupuia de viu pe Yaakov Yariv pentru faptul de-a fi creat o cultură în care astfel de asasinate politice deveniseră inevitabile. După ce termină cu asta, Kishon își exprimă caldele aprecieri pentru prietenul său, regretatul Shimon Guttman. Dar a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de o companie ca Levy Pants. Gonzalez nu știe nici măcar ce scrisori se expediază de aici. Hai să mergem, doctore Freud. — Uită-te la tine cât ești de liniștit. Nici nu-ți pasă că Abelman ar fi gata să ne jupoaie de vii, dacă vor putea. Pleoapele acvamarine tremurară. Nu încerci să dai de idealist? — Altă dată. Mi-a ajuns pentru o zi. — Între timp, Abelman a pus Scotland Yardul pe urmele noastre. — Reilly nici măcar nu-i acasă. Domnul Levy nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să verse lacrimi. Își Începea ziua frunzărind fotografiile fostului ei soț, vorbindu-le, suspinând deasupra fiecăreia, pentru ca la sfârșitul zilei să fie frântă de oboseală de atâta supărare. Ochii Îi erau umflați ca două pungi roșii de atâta plâns, nasul jupuit de atâta suflat - În starea asta fusese până Într-o dimineață când se Întorsese de la cimitir și descoperise că toate fotografiile alea vechi dispăruseră. — Ce-ai făcut cu fotografiile lui? a Întrebat mătușa Cevriye, știind prea bine pe cine trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mare. Această descoperire m-a umplut de bucurie, fiindcă totdeauna iubisem marea, iar bucuria mi-a dat puterea pe care n-o aflasem ceva mai devreme în disperare. M-am agățat cu unghiile de fiecare accident al zidului, mi-am jupuit mâinile și genunchii până ce, cu un suspin de ușurare, am reușit să-l escaladez. Grăbindu-mă să cobor, fericit de isprava mea și nerăbdător să mă arunc în primul val ca să mă spăl de sânge și să simt mirosul mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Îi Întrezăream scheletul peste care fusese aplicată parțial o pastă câlțoasă susținută de o armătură de fier. „Dogul unei doamne bogate, bună la suflet“, rânji Salon, „care vrea să și-l amintească așa cum era În timpul vieții lor conjugale. Vedeți? Se jupoaie animalul, se unge pielea pe dinăuntru cu săpun de arsenic, apoi se macerează și se albesc oasele... Priviți pe polița aceea, ce colecție frumoasă de coloane vertebrale și cutii toracice. Un osuar de toată frumusețea, nu-i așa? Apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
din care se ridică aburi verzui... Vitriolul! Mi se aplică o pânză peste ochi, iar fața e Împinsă În contact cu lichidul vorace, o durere insuportabilă, străpungătoare, pielea de pe obrajii mei, de pe nas, de pe gură, de pe bărbie se zbârcește, se jupoaie, e de-ajuns o clipă și, cum sunt tras din nou În sus de păr, fața mea e acum de nerecunoscut, o putreziciune, o variolă, un indicibil neant, un imn Închinat repugnanței, mă voi Întoarce În celulă cum se Întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu se auzea din cauza zgomotului infernal de pe șantier. Dacă mai țipi o dată, te împușc pe loc. A ridicat piciorul și l-a lovit fără milă peste mâinile care se agățaseră de sacii de ciment. Pielea de pe degete i s-a jupuit și a început să sângereze. — Vai! Non, non! Gaston și-a recăpătat vocea. Până în clipa aceea fusese mut de frică. Stătea și se uita, fără glas, la cei doi japonezi. — Gas, intră și tu acolo. Dacă vine cineva, ne prefacem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Curtea era inundată de mirosul greu pe care-l simțiseră încă din stradă. — De unde mirosul ăsta? întrebă Tomoe. — O să vă obișnuiți. E miros de chimicale folosite de fabricile de piei din zonă. Sunt două sau trei fabrici în care se jupoaie și argăsesc pieile câinilor pe care-i omorâm. A arătat spre hornul înalt pe care îl văzuseră de la secția de poliție. Erau acum suficient de aproape ca să audă un cor de lătraturi care spărgeau timpanele. Lătraturi tânguitoare, lătraturi furioase, lătraturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
limba. S-ar putea să te omor într-o bună zi... Atât de tare mă superi uneori, încât nu te mai pot suporta. Escrocule! Ești un prefăcut și pace! Pe cine crezi tu că prostești? Ipocritule! Îmi vine să-ți jupoi pielea de pe față, să-ți scot imediat masca aia! Izbucni în râs apoi. Era ora patru și jumătate dimineața. Endō îl zgâlțâia pe Gaston să se trezească. Jaluzelele erau trase peste ferestrele deschise, dar afară era încă întuneric beznă. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Acolo... unde iese copacul acela din apă. La rădăcina lui. Kobayashi arătă spre un copac uscat ce ieșea din apa învăluită în ceață. Era probabil vreo rămășiță de pe vremea când fusese acolo pădure de cedri, înainte de formarea mlaștinii. Acum era jupuit de scoarță și trunchiul alb se ridica din apă ca un schelet. — Eu stau de pază aici, spuse Endō întorcându-se spre Kobayashi, care era cu câțiva pași mai în spate. Du-te și adu-le. — Eu? spuse Kobayashi surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la șase cifre, atunci să vii să mai stăm de vorbă. — De ce, ca să mă jecmănești de bani pentru următoarea ta afacere? rînji Emma, iar Richard o lovi În joacă. — Nu fi ridicolă, rîse el. De ce-aș Încerca să te jupoi pe tine, de vreme ce Dan e a) mai amabil decît tine și b) are mai mulți bani? — Ah, desigur, nu cumva să-l uiți pe tata, zise Dan. El e investitorul pe care e musai să-l cîștigi. — Tati, spuse Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]