13,535 matches
-
ședea și croșeta hăinuțe de copii. — Recunosc totul, spuse domnul Eckman. Brusc, scaunul lui se ridică până când acesta ajunse sus, deasupra lui, și bătu cu un ciocănel de licitație. Răspunde-mi la aceste Întrebări, spuse domnul Eckman. Te afli sub jurământ. Nu ocoli răspunsul. Răspunde cu da sau nu. Ai sedus-o pe fata aceea? — Într-un fel. Domnul Eckman scoase o coală de hârtie de la mijlocul teancului, apoi alta și alta, până când teancul se clătină și căzu pe podea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lor la ora opt, la cină („bărcuță“ fiind termenul din jargonul familiei Blunkett, folosit când se refereau la Private Lives, iahtul lor de aproape patruzeci și șase de metri lungime). Și mai celebră decât Barbados este mica pistă din Mustique: jurămintele matrimoniale par să fie uitate de o tânără mireasă de Îndată ce s-a apropiat de caruselul din bambus pentru bagaje de pe aeroport. De obicei, asta se Întâmplă pentru că Mick Jagger tocmai a invitat-o la cină, lucru care pare să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
senzație de claustrofobie. Sunt atâția palmieri În curte, e ca În Ziua Trifidelor 2. Numai că, pentru a-mi urmări țelul, trebuie să rabd. Tonul lui Lauren era acum la fel de solemn ca al unei călugărițe care tocmai și-a depus jurământul de celibat. Tipul e prima cuplare din planul meu. — Și cum a fost tipul? am Întrebat-o. —Păi... ca să zic așa... Cuplarea Matador m-a omorât de-a binelea. Să săruți un spaniol e nașpa. Îți suge limba la propriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
obligatoriu ca toate fetele din America, atunci când iau prânzul, să facă schimb de complimente privind incredibilul simț al modei al fiecăreia dintre ele, după care trebuie să schimbe cuvinte denigratoare la adresa propriului stil. Înveți aceste replici la liceu, imediat după jurământul de loialitate. Principalul este ca niciodată să n-o faci la discreție și să nu accepți, din greșeală, vreun compliment. Când am scăpat de acest protocol, am oftat amândouă În același timp și ne-am așezat. Un chelner veni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
tu ești Încă măritată cu el și, indiferent de ceea ce se Întâmplă, trebuie să te gândești și la o reconciliere. Că doar ăsta e tot rostul unei căsătorii. La bine și la rău și toate celelalte. — Eu am scos din jurămintele noastre partea cu „la rău“. Christopher nici măcar nu a băgat de seamă. Marci a făcut o pauză și apoi, Înseninându-se un pic, zise: Ce distractiv, Salome vrea să-mi petrec toată vara viitoare cu ea la East Hampton. Zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mele. Cada vibrează odată cu țipetele care vin de sub podea. Fie un dinozaur zburător din preistorie trezit la viață în urma unor teste nucleare îi nimicește pe cei de dedesubt, fie au dat televizorul mult prea tare. Într-o lume în care jurămintele nu mai au nici o valoare, în care rugile nu mai înseamnă nimic, în care promisiunile sunt făcute doar pentru a fi încălcate de îndată, n-ar fi rău să vedem cum cuvintele își redobândesc puterea. Într-o lume în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
aproape în întregime de o fotografie veche, eu și Gina zâmbind, acum douăzeci de ani. Probabil că e de la anunțul nostru de nuntă, din cine știe ce ediție de sâmbătă de pe vremea aia. Declarația noastră publică de iubire, angajamentul nostru. Legământul nostru. Jurămintele. Străvechea putere a cuvintelor. Până la moarte. Dedesubt, anunțul zice: „Acest bărbat este căutat de poliție pentru lămuriri în legătură cu mai multe decese recente. Are 40 de ani, 1,78 metri înălțime, 80 de kilograme, păr castaniu și ochii verzi. Nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să-și despartă fiica; a uitat și de declarația aceea calomnioasă, care i-a fost adusă la cunoștință de către unul dintre cei care au cercetat dosarul soțului: "Am fost prezent, și o pot spune și în instanță, sub prestare de jurămînt, că soția acestui reacționar a luat în derîdere clasa muncitoare, afirmînd: "vreau să văd pînă unde merge insolența (și cuvîntul era subliniat) clasei noastre muncitoare."" A uitat, căci în sufletul ei reînviase o flacără veche; a mers în dormitorul Mariei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
seara aceea, cu viscol, cînd..." Înțepenește cu ochii asupra lui și-n urechi îi răsună vorbele celui care a analizat, cu nouă ani în urmă, dosarul soțului: "Am fost prezent, și-o pot spune și în instanță, sub prestare de jurămînt, că... insolența..." Vorbe frumoase, dificile, greu de crezut să le fi scris un muncitor care nu știa nici cuvîntul "scuze", înlocuindu-l, după o scurtă bîlbîială, cu "iertare". Am! țipă unul din băieți, trăgînd de broboadă, rupînd-o pe bătrînă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să stea zile și nopți la spital; ajunsese să doarmă în cabinetul ei; puțin o interesa că Theo se chinuie cu Doina... Hm! Dar eu cum de-am putut?! Și doar eu o născusem. Și declarația aceea: "sub prestare de jurămînt", "insolența". Prea de tot! Dacă-l întreb, cred că nici acum nu știe prea bine sensul cuvîntului. În esență, Theo a rămas un necioplit. Maria putea să facă din el..., dar nu s-a ostenit deloc; a intrat în căsnicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
era să-l împiedice tocmai pe el să descopere vaginul înainte să... înainte să ce? Vai, tocmai aici e clenciul. Margoulies punea deja ceva la cale. Îl „trata“ pe Bull cu același cinism cu care Ribbentrop negocia cu Molotov. Un jurământ ipocrit îl înlocuise pe cel hipocratic. *** Bull era în farmacie cu rețeta strânsă în pumnul grăsuliu. În fața lui, la coadă, doi drogați își luau doza de metadonă. Se îndepărtaseră de tejghea doar până la cordonul care separa un raft cu produse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fantasmagoric și înfricoșător: Liverpool. Iar pentru asta, era de ajuns să uit de promisiunea făcută, să dau o fugă până la cruce și, în loc să trec țanțoș și sfidător prin fața ei (ca în toate acele luni în care simțeam că am un jurământ de respectat), să rămân acolo până ce ea va binevoi să se înroșească sau nu. Nu era chiar așa mare scofală. În fond, după ce m-aș fi lămurit cum stăteau lucrurile, îmi puteam cere scuze. Nu, hotărât lucru, nu prea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
biata fată era cît pe ce să-și lase pielea... Iar cînd balamucul a luat sfîrșit, dumnealui a șters-o... — Nu țin minte să-l fi văzut vreodată pe omul ăsta, zise Rowe. Individul replică, agitîndu-și pălăria: Voi repeta sub jurămînt tot ce-am spus. Beavis urmărea scena cu gura căscată. — N-avem timp de gîlceavă, chicoti domnul Prentice. O să faceți cunoștință mai tîrziu. Deocamdată, am nevoie de voi amîndoi. — Dacă ați vrea să mă lămuriți puțin, stărui Rowe, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Unde-i el? Întrebă. — Acum nu mai ai nevoie de el. Nu mai e aici. De ce l-ai lăsat să plece? Doar mi-ai promis! — Da, ți-am promis. Și-și Încrucișă două degete, așa cum fac copiii cînd calcă un jurămînt. — De ce-ai făcut asta? — A trebuit să mă tocmesc cu el, răspunse ea În doi peri. Rowe Începu să desfășoare cu atenție filmul - nu voia să-l expună prea mult. Dar te-a păcălit! exclamă el, Întinzîndu-i filmul. Nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
femeie independentă, cu o afacere de condus și o casă confortabilă, proprietate personală, situată pe Zebra Drive. De ce, se întreba el, s-ar lega o astfel de femeie de un bărbat care s-ar putea dovedi greu de suportat de îndată ce jurămintele vor fi fost rostite și se va fi instalat în casa ei? Nu, dacă ar fi fost în locul lui Mma Ramotswe, ar fi fost foarte posibil ca el însuși să refuze o cerere în căsătorie, chiar și una venită din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
indian, simțea că o chinuie o migrenă chiar înainte să se pună la coada lungă a rudelor care așteptau să intre în vizită. Fratele ei fusese implicat în furturi de mașini și, deși ea depusese mărturie în favoarea lui, afirmând sub jurământ că asistase la o întâlnire în timpul căreia el fusese de acord să se îngrijească de mașina unui prieten - o minciună gogonată - știa că este vinovat, după cum demonstrase acuzarea. Într-adevăr, infracțiunile pentru care fusese condamnat la cinci ani de închisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
respecta nimic din ceea ce au stabilit oamenii; nu voi mai asculta de nici o lege și nu voi accepta alt cer sau iad decît cele pe care eu Însumi le voi hotărî... Eu de-o parte, ceilalți de alta.” Își repetă jurămîntul cîteva zile mai tîrziu, cuvînt cu cuvînt, În fața unui soare care se odihnea de-acum, Învins, la linia orizontului, iar cînd se simți din nou vindecat și În putere, coborî pe coastă, puse mîna pe harponul greu pe care nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
om de paie, dar stînd de două ori în preajma lui și-a dat seama că îi convenea să fie considerat așa, asta îi asigura un tratament mai blînd, mai îngăduitor față de porcăriile pe care le făcuse. Își încălcase cuvintele, încălcase jurămîntul militar, nu-și ținuse nici un fel de obligații morale și, pe deasupra, puțin îi păsa. Lucrul îl îngrijorase cel mai mult. Nu că domnul Caraiman nu știa ce face, fericiți cei săraci cu duhul că a lor e împărăția cerurilor!, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acțiunii, dar acolo, în stradă, voi fi obligat să vă interzic orice mișcare. Eu trebuie să apăr ordinea de drept. Ah, desigur, prin acest eu trebuie să înțelegeți atîtea și atîtea, mii de oameni în uniformă, care au depus un jurământ și care au de îndeplinit o datorie. De aceea mi se pare că acțiunea la care, cum să zic, la care meditați este de domeniul planurilor frumoase, dar irealizabile. Dar să nu fiți triști, amărîțî, nu sînteți singurii și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era pofta. Nu putea fi altcineva decît numitul Caraiman, Carol Caraiman, omul care renunțase de două ori în mod public la putere, care nu avea îngăduință să mai calce pe pămîntul țării și căruia puțin îi păsa de făgăduințe și jurăminte pentru că, de vreme ce a renunțat o dată și a ajuns în situația de a renunța a doua oară, putea să jure iarăși și iarăși, tot de atîtea ori de cîte ajungea să fie sperjur. Speriat de gîndul său, de descoperirea făcută chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Mi-a spus că totul a început în casa lui Basarab Cantacuzino, că e o afacere de stat, un complot militar, deși după toate aparențele e mai mult un fel de carnaval, băieții se joacă de-a societatea secretă, cu jurăminte și pumnale, ce mai, ca în vremea lui Mitiță Filipescu, cînd cu cărvunarii. Dacă îmi aduc bine aminte, Bîlbîie a pomenit ceva și despre Balbo, dar eu cu toată convingerea cred că este vorba de o coincidență adevărată. Știți, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru acele făpturi sărmane care cerșeau și cereau Îndurare, de a nu le putea mărturisi neputința sa și de a le cere lor Îndurare, pentru a se căi În fața lor, pentru a fi crezut În neputința sa, căci poate prin jurăminte și implorări le‑ar fi putut intra În voie, căci el visa ochii aceia stinși de pâlpâirea vieții, care, În rotirea lor congestionată, teribilă, Îl căutau și‑l aflau, căci numai ochii aceia Îl priveau, Își Întorceau privirea după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
relatări de la cursele de cai din Budapesta, apoi despre răscoalele din Grecia și despre loviturile de palat din Serbia.) Tot În acel ziar de pe vremea domniei lui Franz Joseph vom da de unele declarații chiar ale domnului primar, depuse sub jurământ, declarații cu atât mai prețioase cu cât veneau de la un om care, după propria‑i apreciere, era lipsit de orice prejudecată, aplecat fiind spre „pozitivism“. „Scena era cumplită“ (spunea domnul Benedek În Aradi Napló). Doar din considerație pentru cititor, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dormea somnul justițiarului, nebănuind că tainicul său vis despre stăpânirea lumii va fi curând adus la cunoștința omenirii oarbe și surde. Conform declarației lui P. Petrovici Stepanov, fost procuror al sinodului moscovit, fost consilier de palat etc., declarație dată sub jurământ În 19 aprilie 1927 la Stari Futog, acesta ar fi avut În mâinile sale manuscrisul cărții de la sfârșitul secolului trecut. Îl tipărise pe cheltuiala sa, tradus În rusă, fără a se menționa anul și locul apariției, fără numele autorului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
căci el Însuși Îl evoca arareori. În corespondența sa pomenea despre climă, despre Dumnezeu, despre obiceiurile din Orient.) De când trăia În exil, serviciile făcute pe vremuri Ohranei Îi apăreau mai puțin glorioase. Părăsise Rusia, susținea el, În primul rând din pricina jurământului față de țar: jurământul militar nu putea fi Încălcat. Imperativul său categoric - concepția onoarei de iuncher - Îl va aduce deci pe vaporul englez, până la Constantinopol. Unde se va stabili. Hoteluri sordide, gândaci, nostalgie. Lui A.I. Belogorcev Îi va fi tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]