8,051 matches
-
Și ceasul, și telefonul. Da, Michael, știu, e 11.30, dar totul e sub control, chem un taxi, vin, nu te mișca de acolo, imediat plec, gata, sunt afară. Uf, a închis. Sigur, mai e blana, împrumutată. Șinșila veritabilă, se jura proprietăreasa. Douășcinci de animăluțe mici și moarte, Doamne ferește. Atât de moi. Michael, zău, iubitule, nu trebuie să suni chiar din 5 în 5, știu, e 11.35. Totul e gata, vin. Acum taxiul. Sun și sună. Sună, sună, hai ridică
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și cea mai frumoasă noră. Vă felicit, doamnă, se înclină prefectul. Pentru vremurile astea sunteți, într-adevăr, o mamă norocoasă, o complimentă el, galant. Se-ntoarse spre Cerboaică: Unde v-ați ascuns, să nu mai... De-atâta timp! Extraordinar! Puteam jura că sunteți în celălalt capăt de țară. De ce nu m-ați căutat? Ce să fac, ce să facem, se corectă Cerboaica, roșind. Te deranjează destulă lume, spuse ea repede cu privirile în altă parte. Nu mai voiam să vă inoportunăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-i însă momentul acuma. (Și tare, să-l audă bătrâna.) S-ar putea să fie pe front sau inspectează cu generalul zona din spatele frontului... dacă va veni diseară în oraș, promit să-l caut, să pun mâna pe el, și jur să nu-mi scape! E bine? Neapărat. Te rog. Mi-am dat cuvântul, nu mai insista. Se întoarse afectat spre un domn burtos și-i șopti grăbit: Ocupă-te puțin de doamna! (I-o arătă pe bătrână.) E mama căpitanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pierdută de dinainte de război. Să stăm de vorbă ca doi foști buni prieteni. Nimic altceva. Doi foști buni prieteni, îl dojeni ea. Dar noi n-am fost niciodată prieteni. Diseară la ora opt, în fața Mitropoliei, bine? La opt, repetă el. Jur că va fi foarte important. Cum poți ști asta!? De unde poți ști? Știu. Vei vedea c-am fost și știu să rămân un om de onoare. Limbajul îmi este cunoscut, dar înțelesul îmi scapă. Dacă n-o să vii, n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
că avea să se agațe tocmai de cizmele acelea și să trimită în hăul podului, strivit de barele metalice, trupul unui meloman, îi dădu un șoc. Simți vibrația roților trenului și călcâiul cizmei izbindu-i dureros diafragma. Nu doream asta! jur pe dumnezeul meu că nu doream asta, gândi. Altă alegere însă nu avea. Încă o clipă de ezitare și totul e pierdut. Dacă pierde momentul podului, va fi el însuși un om mort, și-odată cu el... odată cu el... Simți exasperarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
privesc, parcă cerându-i iertare pentru toate vorbele grele pe care le-a iscat în juru-i. Am avut cândva un câine cu suflet de om. Le doresc oamenilor sa aibă un suflet de câine... FLASH 11 (Timpul nu iartă) Își jurase că n-o să se mai întoarcă. Și că n-o să-l mai caute, n-o să-i mai răspundă la insistențe. Da, își promisese sieși, dar de fiecare dată, doar cu jumătate de suflet... În definitiv, la ce anume s-ar
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
zilei de mâine. Se plâng guvernului, celor de dincolo de hotare, iar în ultimă instanță, lui Dumnezeu. Dar tu, tu cui te plângi, frumoasa mea Țară? FLASH 13 (De dragoste) Blestemată să fii! Tresări și deschise ochii. Cine vorbise? Putea să jure că o voce îi strigase asta la ureche. Și totuși era singur, în întuneric. Își roti privirea prin cameră. O liniște apăsătoare. Cifrele roșu-fosforescent ale ceasului arătau cinci fix. Devreme. Prea devreme pentru... De fapt ce mai conta ? De ceva
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
amintire. Paradisul unor clipe trecute prea devreme, în numele... În numele cui? Și de ce? De fapt, nu mai conta. De ceva timp, nu mai avea nimic importanță. Aproape nimic. Blestemată să fii! Cine vorbise? Stătea singur, în întuneric. Și totuși, putea să jure că auzise o voce. Oare strigase el? Posibil, poate chiar el... În amintirea clipelor dulci, ale unei iubiri venite... la apus. Blestemată să fii, dragoste târzie! FLASH 14 (Noi și partea plină a paharului) „A fost un accident groaznic, ceva
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Mă întorc. În spatele meu, o fetiță blondă, cu părul împletit strâns în codițe, îmi întinde o eșarfă albastră. - E a dvs, nu-i așa? V-a căzut din buzunar. - Da, e a mea... Mulțumesc. O privesc insistent. Aș putea să jur că n-am mai văzut-o și totuși am senzația că o cunosc. Nu cred să aibă mai mult de 8-9 ani. Ochi albaștri și câțiva pistrui simpatici, împrăștiați pe obraz. Un palton subțire, în carouri alb-negru, îi înfășoară trupul
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
acestei stări de spleen, ci dimpotrivă, o cultivă meticulos. Dedublarea are loc, uneori, în scopul unei autocompătimiri, pe cât de caustică, pe atât de nesinceră: Și la salcie cu fermecători, Salcie cu Pajura, stă cineva și mai că e mort ai jura, stă în trândăvie, nenorocitul. (...) și doarme, doarme nenorocitul..." (Salcie cu Pajura) Starea (postura) orizontală se traduce, deci, în planul trăirii poetice prin starea de lene, de spleen. Plictiseala, spune Jankélévitch, este unitatea ironiei, o amețeală care se autodizolvă; eternitatea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
culoare măslinie și fuma de scotea un fum negru și gros, ca o locomotivă cu cărbuni. Purta pantaloni largi și un sacou cu doi nasturi. Cămașă albă și o cravată pe măsură, în picioare avea pantofi bine lustruiți, încât puteai jura că sunt noi. De meserie era învățător și avea un dar aparte de a lucra cu copiii, poate că și din cauză că nu avea copii. Avea o soție mai înaltă decât el, bine făcută și de lucrat nu lucra nicăieri. Stătea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
capul, iar țața Veta le-a văzut și ea, i-au furat cârja și au trântit-o de și-a spart nasul și barba. Amândouă sunt la spital. − Dar voi, aici, credeți în fantome? − Eu nu cred, dar vecinele astea jură că au văzut ceva. Ceva, ceva tot a fost de le-a băgat în spital. A doua zi vine și Barbie și bunica îi povestește și ei ce s-a întâmplat. Dar mama își cunoaște fetele: − Fetelor, unde-s costumele
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3086]
-
era bolnavă de tuberculoză) și un preot. Detectivul îi oferă date scriitorului, ce îi servesc la scrierea „romanului” trăit de el însuși. Surprinși de un teribil bombardament al aviației germane, el pare să fi murit. Îndurerată, Sarah se roagă și jură să nu-l mai vadă niciodată dacă Dumnezeu îl va readuce la viață. Urmează doi ani în care el nu mai știe nimic de ea. O caută, o regăsește, dar, din nefericire, ea își trăia ultimele clipe. Soțul îl roagă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
copil, fie în sufletul celuilalt îndrăgostit, fie în pagina de roman. Concluzia mea: o iubire care se termină înainte de moartea celui îndrăgostit n-a fost iubire! Dragostea profundă, totală, ce transcende senzualitatea, se circumscrie ideii de eternitate. Orice amant care jură „iubire pentru totdeauna” o face și dintr-o revoltă nemărturisită împotriva efemerității bucuriei organice, a satisfacției sexuale devenite, atât de repede, neant! O altă concluzie, să-i zicem „minoră”: adeseori, căsătoria nu presupune și existența iubirii. Chiar și în cazuri
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pe un vas de croazieră grecesc, ca bucătar de lux (învățase meseria în armată, la Marele Stat Major). Și astfel a închis gura curioșilor, când, de fapt, adevărul adevărat este altul: soțul ei, tânărul acela „îndrăgostit lulea” și care îi jurase credință veșnică, până la urmă „a dat-o cotită”. Cum? Într-un mod cu totul neașteptat. După ce a intrat într-un cerc de prieteni („cam dubioși” - crede Teodora), s-a despărțit pe neașteptate de ei, a făcut o criză mistică și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
că... Ce înțeleseseși? se zburli Ilinca? Eh, căă... Căăă..., se strîmbă Ilinca scoțînd puțin limba. Nu vezi că te fandosești degeaba?... Degeaba, Virgil... repetă ea privindu-l cu o duioșie cu totul aparte, care-l făcu pe Virgil să se jure în sinea lui că, pentru nimic în lume, n-o va mai supăra vreodată pe Ilinca. N-ai nici un motiv să te cerți cu Vlad, continuă ea. Și, punîndu-i un deget pe frunte, care-i păru lui Virgil că sfîrîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
specie umană am creat! Aurora: Evelin, astăzi suntem la capitolul destăinuiri, un nemuritor și un muritor. Tu mi-ai spus că Adam și Eva sunt două clone. Vreau să-ți fac și eu o destăinuire: Robo și Cosmos și-au jurat frăție de cruce. Deci sunt frați! Evelin: Frați?! De ce și pentru ce mai ales? Aurora: Vom trăi și vom vedea, cum îți place și ție. Am să-ți explic după Conferință. Aurora se uită la ceas. Evelin trebuie să intrăm
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Cosmos. Despre această enigmă am să 125 fac o comunicare la Academie. Unii nu mă vor crede, dar îl iau ca martor pe Cosmos. Deci? Profesorul: Deci, Robo și Cosmos au devenit frați de cruce, frăție folosită între oameni, care jură să se ajute în viață și să nu trădeze. Evelin: Dar nu între roboți?! Profesorul: Discutam dăunăzi cu Aurora că roboții au cam început să aibă unele manifestări, ca să nu zicem sentimente umane. Evelin: Lui Cosmos știu că-i place
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
nemișcat, cum nemișcați sunt toți călăreții lui, ale căror contururi se reflectă în lamele lustruite de Tayyib. L-a omorât? Tipic feminin. Să trecem peste luptă și să sărim la final. L-a omorât? Nu, l-a pus să-i jure credință, cu fruntea lipită de lespedea pe care se scurgea sângele a doi dintre fiii lui. Și a jurat? Da. A jurat. După care drumurile lor se despart. Musa îi dă drumul, își recuperează aurul, își răsplătește războinicii cu o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
omorât? Tipic feminin. Să trecem peste luptă și să sărim la final. L-a omorât? Nu, l-a pus să-i jure credință, cu fruntea lipită de lespedea pe care se scurgea sângele a doi dintre fiii lui. Și a jurat? Da. A jurat. După care drumurile lor se despart. Musa îi dă drumul, își recuperează aurul, își răsplătește războinicii cu o mărinimie de calif. Tariq ia calea Damascului. Se în toarce acasă sluțit și gârbov. Umilit, cu răzbunarea colcăindu-i
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Să trecem peste luptă și să sărim la final. L-a omorât? Nu, l-a pus să-i jure credință, cu fruntea lipită de lespedea pe care se scurgea sângele a doi dintre fiii lui. Și a jurat? Da. A jurat. După care drumurile lor se despart. Musa îi dă drumul, își recuperează aurul, își răsplătește războinicii cu o mărinimie de calif. Tariq ia calea Damascului. Se în toarce acasă sluțit și gârbov. Umilit, cu răzbunarea colcăindu-i deja în gâtlej
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Musa, eu i-am aruncat-o la picioare, eu i-am ales numele, Omalissan, și eu m-am bucurat ca nimeni altul de siluirea ei, eu m-am ridicat împotriva emirului meu când sclava i-a sucit mințile, eu am jurat că n-o să am liniște până ce nu se va alege decât praful ridicat de vânt din trupurile lor puturoase. Eu sunt Tariq ibn Ziyad. Și cu mine ar fi trebuit să înceapă povestea. 27. backtolifebacktorealitybacktolifebacktoreality... Închizi fereastra. Din x-ul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Evgheni aproape că sparge ceainicul de porțelan pe care deabia îl luase de pe masă. Trebuia să vină și asta. Sfârșitul. Cu siguranță e vorba de o femeie tânără, care se va desco torosi de el instantaneu. Ah, ar fi putut jura că Ivan a atins o vârstă dificilă... Răbdare. Și, mai ales, prudență. Glacial, așază ceainicul pe măsuța de toaletă și își îndreaptă coloana trosnind abitir din toate articulațiile. — Nu, domnule. — Nu? — Nu. O vreme, Ivan nu spune nimic. — Cineva care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tate de lume ca să se urce pe Thule, într-un port particular, neștiut decât de el și de medicul de pe vas, a clătinat din cap, așa cum făceau doctorii din cărți și din anii lui de ucenicie și cum el își jurase că nu va face niciodată, și a dat un verdict scurt, neînsoțit de nici o rețetă și de nici o recomandare. — Hibernează. Nu avea anul scris pe spate, cum au, de multe ori, pozele vechi, dar era aceeași fotografie, mai puțin urma
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
coșmar, Lupino se dezmetici în clipa imediat următoare. În doar cîteva zile se transformase într-atît încît să nu-și poată controla pornirile ucigașe? Nu pentru asta se apropiase de turmă! Ratase din nou. Căprioarele dispăruseră fără urmă și putea să jure că acum erau deja departe. Înălță pieptul și scoase un urlet prelung, de ciudă și de deznădejde, care-l ajută să se calmeze. "Lupino, pleci iarăși de la zero. Mai ai de învățat, băiete, mai ai multe de învățat!" Singur în fața
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]