897 matches
-
p., cu o postfață de Constantin Hușanu. * Bucovina în presa vremii I (Cernăuți 1811 2004) , Editura Edict, Iași, 2004, 521 pagini. * Bucovina pământ românesc II - Presa din Rădăuți - 1893 - 2004, Editura Edict, 2005, 205 pagini. * Cu capul pe umărul meu... Jurnalistică împreună cu cititorii, cuprinzând parte din publicistica autorului, Edit ura TipoMoldova, 2005,319 p. * Mălin, vestitorul revoluției - antologie ziaristico-scriitoricească dedicată poetului Alexandru Mălin Tacu, obiec tiv informativ al securității din România într un fel de proces al postcomunismului, Editura TipoMoldova, Iași
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
a răspândirii meseriilor, o gazetă care a promovat frumosul, a încurajat literatura în toate formele sale - proza, poezia, traducerile, reproducerile, preocupări stimulate de însuși proprietarul tipografiei unde se imprima G. Cațafany, și e l un îndrăgostit și creator de literatură, jurnalistică, de carte. Nu din emfază adresându-se lui G. Bariț - alt luptător și om de înaltă cultură, Ștefan Neagoe îi scria încă de la înființarea gazetei: „Te avizez că în Bârlad apare un ziar hebdomadar - Paloda - rog a-i urmări ideile
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
în epocă, demnă a fi citită și astăzi de tineretul nostru, dar și al multor schițe și nuvele, printre care enumerăm: „Socoteala”, „La țară”, „Din dureri le lumii” etc. Cartea fraților Mircea și Sergiu Coloșenco face trimiteri de esență la jurnalistica locală, din care ie s în față periodicele de care s-a folosit Vlahuță - vestitul „Sămănătorul” de la Bârlad din perioada 27 septembrie 1870 - 26 mai 1874, 23 mai - 19 septembrie 1876, trecerea lui ca titlu și pro gram de activitate
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
odată cu ruperea relațiilor diplomatice 73. Declarația a fost necesară, admite Eminescu, drept răspuns la atitudinea Angliei: "Drept că în realitate era altfel, căci România n-a fost niciodată vasală Turciei; dar în ochii diplomației engleze și a unei părți din jurnalistica austriacă România era ceea ce e și după opinia lui Savfet Pașa: parte integrantă a Imperiului Otoman."74 Aceeași presă ostilă insinuează că România va trece de sub vasalitatea Turciei în aceea a Austro-Ungariei. Eminescu consemnează fidel desfășurarea evenimentelor de pe front și
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
H. Sima, F. Verca, F. Brădescu)63, și În lucrările aparținând unor personalități românești tot din exil, consacrate În mediile academice occidentale, precum Ghiță Ionescu, Vlad Georgescu etc.64. Tema rezistenței anticomuniste a fost reluată și dezvoltată În istoriografia și jurnalistica românească abia după 1989. Receptarea fenomenului rezistenței a fost una din cele mai fascinante teme de istorie În discursul public după 1989. Subiect interzis de ideologia comunistă, el a fost recuperat mai Întâi la nivelul publicisticii populate de interviuri și
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
cinci editoriale " Timpul" de instigare la crimă, complot, adoptarea "în privința asasinilor politici" a devizei asasinilor: Ale tale dintru ale tale ... Eminescu raspunde acestui atac furibund pe 17 decembrie 1880 printr-un articol numit de N. Georgescu "piatra de hotar în jurnalistica românească", în sensul abolirii gazetăriei cu parolă. Iată un fragment: "Ale tale dintru ale tale. Nici prin vis nu ne trecea că, din întâmplare, pusesem mâna pe una din acele locuțiuni mistice, din acele devize ale partidului roșu de care
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
literaturii române de azi pe mâine, II, 2009; Adina Dinițoiu, în "Observator cultural", nr. 680, iulie 2013 . ANUȚA, Cătălin, n. 25 septembrie 1968, Iași m. 20 mai 1997, Iași. Studii gimnaziale și liceale în Iași. Facultatea de Litere, secția de Jurnalistică (neabsolvită din cauza morții timpurii). Ziarist la "Evenimentul zilei". Debut publicistic în "Suplimentul literar-artistic al "Scânteii tineretului"" (1986). Colaborează și la "Orizont", "Ramuri", "România literară", "Steaua", "Astra", "Amfiteatru", "Convorbiri literare" etc. Postum, textele poetice îi sunt adunate în volumele: Ars longa
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Cronica", nr. 5 și 6, mai-iunie 2011; Ioan Holban, în "Luceafărul de dimineață", nr. 19, 2011; Constantin Pricop, în "Vatra Veche", nr. 2, 2011. POPA, Dorin, n. 5 iulie 1955, Știubeni, județul Botoșani. Licențiat al Facultății de Fizică. Master în Jurnalistică. Doctor în Științe Umaniste, specialitatea Filologie. Redactor, secretar general de redacție, redactor-șef adjunct și redactor-șef la revista "Dialog" a Universității ieșene "Al.I. Cuza" (1979-1983). Redactor la Editura Universității "Al.I. Cuza" (1990-1992). Redactor principal (publicist comentator) la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
România (1991-1999). Șef departament cultural la ziarul "Monitorul" (astăzi "Ziarul de Iași") (1992-1997). Realizator al emisiunii Exerciții de înțelegere talk-show, Radio Nord-Est, Iași (1998-2000). Realizator de emisiuni TV la posturile Europa Nova și Tele M (1992-1997). Conferențiar în cadrul Departamentului de Jurnalistică și Științele Comunicării, Facultatea de Litere, Universitatea "Al.I. Cuza". Debutează cu versuri în revista "Convorbiri literare" (1973) și editorial cu Utopia posesiunii: transcrieri disperate (1990). Publică versuri, eseuri și cronici în mai multe reviste de cultură din țară. Cărți
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu nuanțele tablourilor. Nu ar fi nici onest, nici eficient un traseu care pleacă dinspre manuscris către opera publicată (am ști dinainte unde ajungem și ar crește riscul "decupajelor" în interpretare). De ce vom considera că hipotextul din lirică, dramaturgie sau jurnalistică presupune corespondență intratextuală, iar traducerea filiație? Motivul este legat de necunoașterea cronologiei interioare a unor teme și preocupări ale autorului, chiar dacă exteriorizarea pe portativul unui registru sau al altuia răspunde unei succesiuni. Este foarte posibil ca vreo obsesie a imaginarului
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
personaje dintr-o gigan tică Halimà. Interesant rămîne faptul că autorii nu vorbesc aproape deloc limba engleză. Percepția lor este primordial senzo rială. Cu toate acestea, citind imensul volum (peste 450 de pagini!), ai sentimentul că nimic nu scapă ochilor jurnalistici formați ai celor doi (foarte des, notează paradoxurile negative ale "Americii mitologice", cum ar fi discriminarea rasială: negrii sînt analizați într-un capitol independent, iar statutul lor marginal, în societatea americană, e "taxat" pe bună dreptate). Există un nivel cumva
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Dezordinea preventivă a lui Matei Vișniec, roman al unei episteme deconstructiviste, cu totul atipice: "Fiind o literatură de idei despre viitorul sumbru al omului "destructurat", lectura nu e prea atractivă, dar trebuie continuată cu interes profesional, din curiozitate. Studenții de la Jurnalistică ar avea un profit real din dezbaterea unei astfel de cărți, care i-ar face fie să dea bir cu fugiții, fie să se opună inteligent sclaviei la care obligă meseria, nu fără dezgust, ori poate cu dorința de a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ființă ciudată de genul neutru - un visător“4. Evident, avem a face cu una dintre „ideile fixe“ dostoievskiene, dacă meditația asupra ei are limitele temporale atît de largi (1847‑1860Ă. Problema care se pune este aceea a permeabilității genurilor. Din jurnalistică, Dostoievski face literatură, de vreme ce fragmente de foileton sînt transpuse cuvînt cu cuvînt în autodescrierea celui ce se declară el însuși „tip“. Cel puțin în teoria literară se insistă pe ideea că literatura este altceva, calitativ vorbind, decît jurnalistica. Aceasta din
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
genurilor. Din jurnalistică, Dostoievski face literatură, de vreme ce fragmente de foileton sînt transpuse cuvînt cu cuvînt în autodescrierea celui ce se declară el însuși „tip“. Cel puțin în teoria literară se insistă pe ideea că literatura este altceva, calitativ vorbind, decît jurnalistica. Aceasta din urmă poate fi definită drept una dintre formele de activitate practico‑intelectuală: activitatea de translare în conștiința de masă (opinia publicăă a aprecierilor asupra evenimentelor curente, care sînt (considerate, recunoscuteă actuale din punct de vedere social. Or, „translarea
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
drept una dintre formele de activitate practico‑intelectuală: activitatea de translare în conștiința de masă (opinia publicăă a aprecierilor asupra evenimentelor curente, care sînt (considerate, recunoscuteă actuale din punct de vedere social. Or, „translarea“ în literatură a unor fragmente de jurnalistică, în cazul lui Dostoievski, vrea să însemne adresarea către un public de masă și miza pe actualitate. Dacă nu pe o actualitate reală, cel puțin pe una jurnalistică. Problema e că, pentru jurnalistica rusă a momentului, dominată de Belinski și
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
punct de vedere social. Or, „translarea“ în literatură a unor fragmente de jurnalistică, în cazul lui Dostoievski, vrea să însemne adresarea către un public de masă și miza pe actualitate. Dacă nu pe o actualitate reală, cel puțin pe una jurnalistică. Problema e că, pentru jurnalistica rusă a momentului, dominată de Belinski și Dobroliubov, calul de bătaie era de fapt unul literar, „omul de prisos“. Acest tip al inadaptatului, provenind din literatura lui Pușkin și Lermontov, a fost abuziv utilizat în
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
translarea“ în literatură a unor fragmente de jurnalistică, în cazul lui Dostoievski, vrea să însemne adresarea către un public de masă și miza pe actualitate. Dacă nu pe o actualitate reală, cel puțin pe una jurnalistică. Problema e că, pentru jurnalistica rusă a momentului, dominată de Belinski și Dobroliubov, calul de bătaie era de fapt unul literar, „omul de prisos“. Acest tip al inadaptatului, provenind din literatura lui Pușkin și Lermontov, a fost abuziv utilizat în jurnalistică cu rolul de mediator
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
Problema e că, pentru jurnalistica rusă a momentului, dominată de Belinski și Dobroliubov, calul de bătaie era de fapt unul literar, „omul de prisos“. Acest tip al inadaptatului, provenind din literatura lui Pușkin și Lermontov, a fost abuziv utilizat în jurnalistică cu rolul de mediator între literatură și ideologie. „N‑ai unde trăi, așa că‑ți frămînți gîndurile în cap“, rezumă Andrei Platonov, în alt context, esența paradigmei sale artistice. În foileton, dînd vina pe „mediu“, Dostoievski se află în apropierea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
atunci, da, filmul este manipulare. Este o absurditate să spui că poți să fii obiectiv, fie și în documentar sau că poți fi neutru. Cred că filmele neutre nu sunt bune sau nu sunt filme, până la urmă. Studenților mei de la jurnalistică, atunci când afirmă că obiectivitatea este o exigență a viitoarei lor profesii, eu le spun că prefer un alt cuvânt: corectitudinea. Sunt perfect de acord, asta spun și eu: corectitudine și onestitate. Una este să fii cinstit cu tine însuți, cu
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
lingvist, deoarece păstrează în mare parte o limbă română de sfârșit de secol XVIII, când boierii moldoveni s-au așezat aici la îndemnul Ecaterinei a II-a a Rusiei. În fața unor astfel de realități încetezi să operezi doar cu mijloacele jurnalisticii, te surprinzi făcând documentarea unui antropolog, a unui lingvist, a unui istoric sau a unui sociolog. Am fost puși de multe ori față în față cu un trecut care a rămas în memoria comunității respective ca istorie orală și pe
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
multe, de jurnaliști pentru care jurnalismul este doar un hobby sau un paravan pentru afaceri de succes. Cred că astea sunt extremele și că în momentul ăsta sunt foarte puțini cei care merg pe o a treia cale. Cea a jurnalisticii pur și simplu, în care să nu te pui pe tine în valoare, ci personajul. Altfel, avem un narcisism uriaș în breaslă, toți vor să devină vedete. Ați filmat și în Sudan, într-o țară cu o cultură destul de diferită
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
regie în filmul documentar sau în cazul reportajelor documentare? Am un coleg care ține foarte mult ca la sfârșitul tuturor reportajelor pe care le face să fie trecut doar ca reporter. Deși aceasta este treapta cea mai mică în ierarhia jurnalisticii, ceea ce o face reprobabilă pentru mulți dintre jurnaliști. Cred că în cele mai multe cazuri, calitatea de reporter este esențială pentru acest gen de reportaj documentar. Și spun asta pentru că este mult mai important efortul din teren și munca 24 de ore
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
profesionist. Scriitoarea Aurelia Lăpușan, cadru universitar și jurnalist cu bogată experiență publicistică, constata, pe bună dreptate, într-un studiu din 2003, că "ritmul de muncă și condițiile materiale, politicile redacționale și mai ales dependența de patron pun în alte coordonate jurnalistica noului mileniu"9. Accentuarea dependenței față de un patron, ca factor de degradare a profesiei de jurnalist, a afectat și prezența discursului religios în presă. În decembrie 1989, după cum observă Ilie Radu, "starea cea mai fragilă era cea a presei scrise
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
românească, ea însăși având un curs și discurs schimbat substanțial în ultimi 22 de ani. În Declarația finală a participanților la prima întâlnire națională a jurnaliștilor din presa bisericeasca 80 se precizează următoarele caracteristici ale discursului mediatic al Bisericii: "Mesajul jurnalisticii bisericești se constituie din adevărurile de credință ale Bisericii, aplicate în societate. Maniera în care acest mesaj este prezentat în presa bisericească nu se ridică întotdeauna la standardele de calitate cerute de un jurnalism eficient misionar. Aceasta derivă în primul
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
cine luptă"150. Prin urmare, consider că un discurs religios de tipul celui abordat de Savatie Baștovoi, poate fi un model de abordare a problemelor politice, sociale, economice, deoarece este clar că filtrul este unul creștin, iar abordarea este una jurnalistică. Impactul discursului lui Savatie Baștovoi 151 nu a fost cauzat doar de discursul media presărat cu inserții ale unui umanism profund, ci ține mai degrabă de un talent publicistic înnăscut, de un dar primit de la Dumnezeu pe care a știut
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]