911 matches
-
un ton delicat. Dan e adult și Îmi vine greu să cred că se va repeta incidentul În care a dat o petrecere cît am fost noi plecați. — Mamă, tată, exclamă Dan grăbit, nu știu ce să zic. Un zîmbet i se lăți pe chip și rămase atîrnat acolo. O vilă de lux În sudul Franței, chiar lîngă Mougins, la dispoziția noastră două săptămîni Încheiate. Sigur că ne doream cu disperare o vacanță și nu ne propuseserăm să plecăm nicăieri anul ăsta sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pîntecele ca În niște gheare. Instinctul Îi spunea să fie atentă, să plece departe, fără să Întoarcă deloc capul. Nu-i dădu ascultare, apucă vălul de muselină Într-o mînă și Încremeni, cuprinsă de spaimă. O pată de sînge se lățea pe suprafața vălului. Uitînd de orice urmă de stăpînire de sine, dădu drumul vălului cu stropi purpurii de sînge, care se deschise În cădere cu grația unei corole de floare. În mijloc zăcea cadavrul Însîngerat al unui pescăruș. Urletul atroce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Înapoi. O privi cu atenție și Își mai Îmblînzi glasul. - Ești foarte palidă. Ar trebui să mergi să te odihnești... - Și dumneata mă sfătuiești să plec? Întrebă ea pe un ton acru. Păru mirat, apoi un zîmbet amuzat i se lăți pe chip. - Chiar te interesează părerea unui străin? Marie dădu ușor din umeri și se pregăti să se Îndepărteze. El o reținu apucînd-o de braț. - În mod foarte egoist, eu unul aș regreta să nu te mai văd. Eram În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
milimetru. - Dacă erai sigură de faptul că e nevinovat, l-ai fi apărat. Chantal se crispă vizibil, o lacrimă Îi căzu pe elegantul taior șifonat de loviturile lui Pérec. Marie contemplă În tăcere mica picătură de apă sărată care se lățea ca o aureolă pe mătasea fustei, lăsînd-o o clipă pe soția lui Yves să se confrunte cu evidența afirmațiilor ei. Alte două lacrimi se rostogoliră, iar vocea cu timbru grav a lui Chantal, inexpresivă, fără să opună rezistență, Își făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
peste coapse, se lăsă pe o parte și Își scoase sexul. Cu o grație desăvârșită, puștoaicele Își lăsară jos sutienele ca să-și bronzeze sânii. Fără să mai apuce să se atingă, Bruno ejaculă violent În tricou. Scăpă un oftat, se lăți pe nisip. Isprăvise. Rituri primitive la aperitiv Aperitivul, moment convivial al zilei la Locul Schimbării, era de obicei Însoțit de muzică. În seara aceea, trei inși băteau tam-tam-ul pentru vreo cincizeci de spațioți care se agitau pe loc fâlfâindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mâinilor. Bruno avea dreptate, dragostea paternă este o ficțiune, o minciună. O minciună este utilă dacă permite să schimbi realitatea, se gândi el; când Însă schimbarea eșuează, nu mai rămâne decât minciuna, amărăciunea și conștiința minciunii. Reveni În cameră. Bruno, lățit În fotoliu, nu mișca, părea mort. Între blocurile-turn se lăsa noaptea; după o zi sufocantă, temperatura devenea iar suportabilă. Michel observă deodată colivia goală În care canarul său trăise câțiva ani; ar trebui s-o arunce, nu avea de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
decât o singură zdrăngănea pe ea : o lingură minusculă de lemn. Pufnesc iar în râs. Un șorț cu volane și acum o lingură de lemn. Mi-a amintit de ziua când ne-am cunoscut, spune Nathaniel, și gura i se lățește într-un surâs. — E... superbă. Îl înconjor cu brațele și îl sărut. Îți mulțumesc foarte mult, îi șoptesc la ureche. Trish ne privește cu ochi avizi și ne depărtăm. — E foarte limpede ce te-a atras la Samantha, îi zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Urare. Să-i spun ceva de bine. Ceva care să-i placă numai pentru că i-o zic. Ceva numai din vorbe. - Să nu te calce Gerul cel Greu, am zis. Oamenii lui prinseră să mormăie, În timp ce fața lui Gupal se lățea Într-un zâmbet. E ceva cu zâmbetul ăsta, mi-am spus. Zâmbetul ăsta e greșit, mi-am spus din nou, străduindu-mă să nu mă dau de gol În fața lui Gupal. Drept răspuns, m-am trezit că Îi zâmbesc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
gunoaie. Se va auzi tramvaiul. Se vor aprinde felinarele cu lumina lor verzuie. De jur împrejurul parcului, parcă l-ar împresura deodată un gând înspăimântător, se vor aprinde becurile cetățenilor întorși de la muncă în tihna domiciliului familial, pe șoseaua Colentina. Luminile se lățesc pe zidurile de zece, douăsprezece etaje, Iliuță nu le poate număra niciodată până la capăt, și fiara deschide ochii ei de peste tot. Iliuță nu știe că nu după el se uită dânsa, nici după moțatele maică-sii. Matahala privește în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
înțelept decât decimalul lui Dewey sau Biblioteca Congresului, în care vor fi numai două categorii, cărți bune la dreapta și cărți proaste, tot înainte pe stânga. Și Dicționarul aproape că i-a lunecat din mână, în timp ce pe chip i se lățește un surâs beatific. Orașul va fi împărțit în două de ape mari, învolburate, fără punți. Răsăritul să fie la apus, apusul la răsărit. Noaptea fără stele, din pricina prafului, iar după ani și ani când vor reapărea să fie alte stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o scobitoare între dinți. În Pajura, îi răspunde Iulia și glasul îi tremură puțin. Dar taximetristul pornește motorul fără să se uite la ea, slavă cerului. În mașină, aceeași poveste. Umbra îi cade pe scaunul de lângă șofer, de acolo se lățește la șofer, apoi urcă în întuneric, ca să se ivească din nou în colțul din dreapta, să urce, să crească, să dispară, să se ivească din nou. Pe parbriz șiroiește umezeala, îndepărtată ritmic de cele două ștergătoare. Fâș fâș. Roțile scârțâie. Fâș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
îi simțea solzii cum se înfig în moleciunea ei, cum hârșîie înlăuntrul ei, de parcă Șevrolet, ăla micu, ar fi hârșâit cu lingura pe peretele din spatele casei, cimentuit cu stropi. - Ai omorât fata... șopti Girevengu, urmărind cum firul de sânge se lățește pe pânza mototolită. Tocmai de sfânta zi a Crăciunului. Petreceam și noi la televizor, cu veselie și muzică, că ne simțeam oameni ca toți românii. Că ne bucuram de prima asta care am luat-o. Și uite, ce-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu atât mai bine. N-am știut că e gay, comentai eu. Dar este, zise Sally cu un zâmbet ștrengăresc. Și asta e tot ce contează. Dar el știe că-l iei cu tine acasă? întrebai eu. Zâmbetul i se lăți pe față. —O să afle imediat. Dacă stăteam bine să mă gândesc, Sally preferase întotdeauna bărbații de două ori cât el. Poate că-i plăcea să se simtă mic și viril. Mergi cu Domnul, fiule, zisei eu, făcând semnul crucii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Când bărbia i s-a așezat pe umărul sacoului Amandei, Laura i-a făcut cu ochiul lui Hugo într-o manieră emfatică. Nu te-am mai văzut de ceva vreme, a rostit ea rar printre buzele rujate din abundență și lățite într-un zâmbet. Unde te-ai ascuns, frumosule? — Am fost ocupat, i-a răspuns Hugo scurt. Cu copilul, presupun. Laura s-a așezat încrucișându-și picioarele îmbrăcate în ciorapi negri, a scos la iveală un pachet de țigări și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
desigur - Jake se referea la sculpturile lui din gunoaie reciclate. Probabil că, la un moment dat, folosise prezervativele în scop artistic. Ca frații Jake și Dinos Chapman. Mă întrebi la ce sunt bune? Un zâmbet larg și sugestiv s-a lățit pe chipul lui Jake. —Tu la ce crezi că sunt bune? Cred că glumești! Alice a simțit c-o lasă picioarele, așa că a început să pipăie cu mâinile în spatele ei, în căutarea peretelui. Jake arborase o expresie sfidătoare. — Nu glumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și a pornit, lela, pe la porți și pe la portițe; pe la vecine și pe la nevecine; pe la prietene și pe la neprietene; răspândind zvonul, cum, că, s-ar putea, ca, frumoasa Aura, să ... se ... cu Aristotel, pentru o carte ... Și zvonul s-a lățit. Și s-a tot lățit, până ce a cuprins aproape În Întregime această parte a lumii. Aura și Aristotel? Da. Aura și Aristotel, autorul. Ce? Cum ce? A, da, știu; adică, am auzit, și eu, că ... păi, vezi, că ai auzit
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
porți și pe la portițe; pe la vecine și pe la nevecine; pe la prietene și pe la neprietene; răspândind zvonul, cum, că, s-ar putea, ca, frumoasa Aura, să ... se ... cu Aristotel, pentru o carte ... Și zvonul s-a lățit. Și s-a tot lățit, până ce a cuprins aproape În Întregime această parte a lumii. Aura și Aristotel? Da. Aura și Aristotel, autorul. Ce? Cum ce? A, da, știu; adică, am auzit, și eu, că ... păi, vezi, că ai auzit și tu, ca și mine
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
noapte ne Însoțim cu femei și Într-o alta bem, dar săptămîna are șapte nopți, ce facem În celelalte, Jesper? Antonia zice că În curînd o să ardă iar Sodoma, o arsese Tatăl, degeaba, s-a făcut la loc, s-a lățit cît tot pămîntul, zice mereu Antonia, o pacoste, bătrîna - cînd o apucă -, pentru că poate să declanșeze cine știe ce serie mizerabilă de nenorociri, strică un echilibru, fie el și instabil, dar totuși un echilibru, acrobație pe sîrma existențială, tot pică fiecare pînă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
caz de nu se interesa de el vreunul dintre granguri), cobora întîi la closet (îi era jenă să se oprească, pentru 179 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Tot într-o noapte, puștiul i se ciucise înainte, pe când Gărgăriță se lățise, cu țurloaiele atârnate de dunga tinetei, și îi explicase pe îndelete planul lui. Deci, ce putuse să facă? Înțelesese dintr-o pornire că trebuia să muncească din greu și să se sacrifice mult, altfel n-aveai de unde să-ți găsești
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înlemnită, pe orișicare poet omagist pe care-l găsea. Se înnebunea mai ales după cei care își azvârleau metaforele, precum cerculețele, către obiectivul omagiat, începînd cu material, de la nemurire în sus. Era tocmai perioada aia în care, în București, se lățise iarăși zvonul că niște puști îndrăzneți și fără manieră se căzneau să umble un pic, cu mitraliera, la viața Comandantului Suprem. Prin marfare au mai respirat, cum au mai respirat, printre scânduri, dar când au fost basculați, laolaltă cu conținutul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de pâclă roș-albăstruie (luminat din interior), coborî de-a lungul reliefului draperiei, desfăcîndu-și circumferința într-o formă lungă și subțire, într-un soi de fular. Iar când ajunse de se instală în fotoliul de la rădăcina perdelei, eșarfa de ceață se lățise. Și completa deja contururile unui bărbat corpolent, cu ținută cazonă, păr rar, tuns drastic, fața lătăreață, rasă până la sânge, ochelari severi de baga. Și prin al cărui trup transparent, șiroind de ectoplasmă, reușeai să zărești desenul florilor argintii, verzi și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
BĂNULESCU brele și pelerine, care-l scrutau și ele și care se împrăștiară cu agilitatea pâlcurilor de fum ale unui trib sperios. Interesul păcătos pe care-l stârnea atât în cartier cât și dincolo de frontierele versatile ale cartierului se lățea și se îngroșa zi de zi, ceas de ceas, și-n proporție înmărmuritoare de masă. Oameni de toată mâna, ce înainte poate l-ar fi scuipat cu plăcere, acum își lepădau jalbele, la capătul unor pelerinaje de zeci de kilometri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tot pe băutură, de la un mușteriu cu nărav, și seara lumina lui trăgea oamenii ca ața. Cu timpul învățară și șoferii drumul cârciumii. Ăștia aveau bani și nu se uitau. Vestea că a deschis unul prăvălie în gura gropii se lăți. Aflară și oltenii de cărau zarzavat în mahalalele vecine. Stere ținea țuică bună, beai și-ai mai fi băut. Cârciumarul părea om cinstit, deși o mai boteza câteodată. Avea un român tocmit care-i aducea vin. Posomorât și ăsta, oprea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
primăriei își făcea drum tot mai des spre locuri. - Mișcă! Mișcă! zicea Grigore cârciumarului. Crește! - Crește, nene! răspundea Stere. Era altceva să vadă acoperișuri în dreapta și-n stânga. Avusese dreptate jupânul lui: nici orașul ăsta nu stătea pe loc, se lățea. Statul scumpise de la o vreme prețul metrilor de pământ și asta îi plăcea negustorului. "Ce, adică aici nu era bine? se întreba. Ai treabă, te urci în tramvaiul cu cai la Tarapana și până la prânz te-ai și întors înapoi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
prăvălii și curți. Țiganii descărcau nisipul și varul. Zidarii nu mai lăsau mistria de când dădea soarele până în noiembrie. Între Grivita și șoseaua largă care ducea spre nordul orașului, pe limba lată 78 și stearpă, se tăiau străzi. Mahalaua Cuțaridei se lățise. Case noi, mai bune sau făcute la repezeală, din chirpici, spate la spate, umpluseră locul. Maidanul fusese împărțit în pătrate, metrii vânduți ban cu ban, de nu mai cunoșteai. Primăria săpase cișmele și pompe de apă la răspântii, că se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]